Rubrica matrimoniale
De ceva timp am in minte un post pe care vreau sa il scriu, aseara chiar m-am apucat sa il pun pe hartie (in carnetelul meu albastru), insa brusc m-am hotarat ca inaite sa imi exprim eu parerile, sa va chestionez pe voi. Aflati deja din titlu ce vreau sa stiu, asa ca nu mai parafrazez si eu intrebarea si raspunsurile ci va las sa votati si sa argumentati in comentarii votul vostru. Bineinteles dupa, o sa imi formulez si eu opinia, care va asigur ca va ramane neschimbata. Si iata my first poll ever:
am incercat si eu …dar m-am lecuit…d c?? ptr ca am ajuns la ideea ca e o pierdere de timp..cred ca sansele sa intalnesti pe cineva si sa ramai cu acea persoana sunt undeva pe la 0,1 % daca nu sunt cam indulgent;)
Have a nice day!
Site-urile astea sunt o excelenta metoda de destindere cand nu ai de lucru la serviciu. Uneori mai frunzaresc poate vad pe cineva cunoscut insa niciodata nu am mers mai departe de atat. Poate doar daca esti foarte ocupat si chiar nu ai timp de socializare adevarata, dar nu cred ca daca vrei cu adevarat sa cunosti pe cineva nu iti faci timp sa iesi in oras.
erata :
se pune*
pe mine doar m-a amuzat erata
Eu asociez matrimonialele cu zugravul de vreo 45 de ani care vine la “Din dragoste” si se plange ca Getuta, si ea peste 40, grasuta, tunsa scurt si stramb, l-a lasat pentru un alt tip de la munca. El povesteste cum s-au intalnit printr-un serviciu de matrimoniale si cum lucrurile au decurs asa de bine in anul in care ea a locuit la el la È›ară! 🙂
A patra ooţiune este ilogică: dacă ne sunt indiferente, nu am fi tentaţi să le încercăm deloc, niciodată.
Ar fi fost mai potrivit să opÅ£iunea cu indiferenÅ£a pe poziÅ£ia a treia, cea din mijloc; “am cont pe cel puÅ£in un site de gen†să fie pe ultima poziÅ£ie; iar “Am apelat deja, dar m-am lecuitâ€, să fie pe poziÅ£ia patru. Åži primele două schimbate între ele. RaÅ£iunea din spatele acestor lucruri e următoarea: opÅ£iunile trebuie să fie pe un continuum negativ – pozitiv, asta dacă doreÅŸti să obÅ£ii niÅŸte rezultate. Sau invers, de la pozitiv la negativ – adică atracÅ£ie totală/respingere totală.
Sunt sigur că ÅŸtiai lucrurile astea, dar poate te-ai grăbit. 🙂
hai cinci sau myspace se pun?
Eu sunt cu o varianta “other”, lunguta si pro dating siteuri.
Pe langa ce ti-am raspuns deja.. Sunt de acord cu siteurile de dating deoarece:
Cred ca oamenii se pot intalni in moduri din cele mai ciudate, inainte de site-urile de intalnire existau anunturile matrimoniale in reviste, blind date-urile aranjate de prieteni sau chiar casatoriile aranjate,
probabil ca majoritatea oamenilor de pe astfel de site-uri nu sunt pe gustul tau, asa e si in viata reala, dar nu cred ca vrei sa-ti placa si sa te placa toata lumea, eu cel putin sunt in cautarea unei persoane, nu a o suta,
mai cred ca am ajuns cu totii sa petrecem foarte mult timp online si e deja una din formele noastre principale de socializare, aproape toti ne-am vazut si-n viata reala cu cineva inital cunoscut pe internet, fie ca era vorba de afaceri sau de chestiuni mai personale,
Calins Fusu spunea ceva destept si anume ca “in 5 ani jumatate din casatoriile din Bucuresti vor avea loc intre oameni care s-au cunoscut prin Internet”, si ii dau dreptate, acum nicio saptamana a avut loc o nunta intre doua persoane cunoscute ce s-au intalnit pe noi2,
Cele mai bune variante de a cunoaste pe cineva special in zilele noastre, in afara de siteurile de intalniri, sunt:
– sa te inscrii in cluburi, sa participi la cursuri cu subiect care te intereseaza (de la dansuri la olarit)
– sa iesi mai mult in oras, sa te plimbi singura, sa bei o cafea, sa citesti o carte la o masa..
– sa ai un caine pe care sa-l scoti la plimbare prin parc,
nici sa cunosti persoane din senin nu e chiar asa usor.
Si-n incheiere, Americanii sunt foarte fond of their churches pentru ca pe langa dating siteuri cea mai frecventa modalitate de a cunoaste persoane la ei e prin intermediul single club-urilor organizate de fiecare parohie.
Eu cred in genul acesta de site-uri, le vad ca pe o oportunitate, binenteles nu sunt pt toata lumea si nu ma astept ca toata lumea sa fie de aceeasi parere cu mine, si mai cred e pacat sa desfiintezi ceva ce nici n-ai incercat sau doar pentru ca pentru tine nu a dat inca rezultate.
de acord cu Ela. nu are sens sa aberez a zis f bine ce gandesc si eu. 🙂
È™tiu oameni care s-au cunoscut pe net, s-au amorezat, s-au luat, au făcut copii… È™i nu pentru că ar fi fost urâți, strâmbi, proÈ™ti sau maniaci sexuali È™i netul era ultima opÈ›iune 🙂
Problema mea nu e legata de site-urile de matrimoniale. Eu personal am o problema cu anunturile din ziar. De exemplu, rubrica “Posta lui Cupidon” din Ziarul Publitim este o modalitate de prostitutie semi-mascata. Semi mascata in sensul ca nu te duci pe Calea Aradului sa iei femeia, ci o iei la neveu(adica fara sa o vezi la fata).
Eu rezonez cu Ela, mai ales ca stiu cateva cazuri.
O cunostinta de varsta a treia, din Budapesta, isi incearca norocul online. Ea, si inca jumatate dintre cei ca ea, pentru ca e un oras in care vin mereu oameni noi, n-au unde socializa, dar sunt singuri si au nevoie de cineva. Ca noi toti de altfel.
Dar vad o diferenta intre â€caut domn generos” si cazul de mai sus…
Am apelat deja, dar m-am lecuit
…da totusi nu total
O poveste scurta; despre cum m-am lecuit: De revelion aveam nevoie de fete. Cu 3 zile inainte de rev; am inceput sa tastez cu speranta ca voi gasi ceva fete; care nu au ce face in noaptea dintre ani; si ar veni cu mine la petrecere. Inca imi amintesc ca avea nick’u “Blue Angel” ; …si defapt erau doua fete la acelasi calculator dintr-o sala de internet. Dupa putina discutie; intalnirea era deja stabilita. In fata la ceasu cu flori din centru la ora 4. La ora stabilita eram acolo; ele s-au lasat asteptate; dar pana la urma au aparut. Ele: fete; mai mici ca mine; imbracate ok; doar ca….aveau o nuanta mai inchisa la ten. Erau doua fetite din clanu tiganiilor dinntr-un cartier marginas. 🙂 ….da normal…. ca le-am dus la suc ; doara aveam nevoie de fete pentru rev; si inca nu le cunosteam .
Apoi, nu cred ca voi uita niciodata; cand am iesit pentru o tzigara (ele erau cele care fumau) si cand una dintre ele trage aer adanc in piept, prin nas….. si apoi lasa o balta de flegma pe trotuar. :)) It’s so fun cand ma gandesc la ce a fost;; …. dar atunci vedeam altfel situatia: de atunci mi-am schimbat nicku, si la cateva zile dupa anu nou, am renuntat la chat online.
da totusi, dracu nu a fost asa de negru; in cautarea mea disperata pentru a aduna fete la rev; am cunoscut si o persoana de care m-am cam indragostit; dupa care;am fugit vre juma de an;pana sa ma lecuiesc. da asta e o alta poveste.
si daca te uiti pee pagina mea de hi5, vei vedea ca dupa tot ce mi s-a intaplat; imca sunt deschis pentru un date de pe internet. Dar diferenta e ca acum eu imi vad de treaba mea in lumea reala; si daca cineva vrea sa aiba treaba cu mine; va trebui sa ma contacteze. Nu mai stau eu, sa aflu ce e dupa un nick: fata/ baiat; paros /neparos; aschiuta sau J Lo.
…mai completez dupa J LO;cu: jumatatea mea sau o vrajeala.
Mda.
Deci problema e mult mai adâncă, ca întotdeauna. Iată-ne puşi în situaţia, insolită prin felul ei, de a media legăturile sociale – în speţă cele amoroase – cu ajutorul calculatorului, adică a maşinii, adică a lui 0 şi 1. Ei bine, acest lucru duce la sărăcirea conţinutului oricărui tip de relaţionare, fie ea că este prietenie, amor, sau mai ştiu eu ce. Să luam câteva argumente:
1) Dimensiunea psihologică: persoanele timide sau mai retrase vor găsi în posibilitatea creeării unui avatar virtual un alt tip de interacţionare, mult mai facil, cu ajutorul căruia să-şi compenseze neajunsurile din viaţa reală. Asta poate conduce, pe termen lung, la neasumarea responsabilităţilor şi a defectelor pe care cu toţii le avem, fie pe cale naturală, fie dobândite (sunt pline forumurile de false personalităţi, oameni care refulează). Un alt aspect este acela că cei care folosec imagini virtuale, ţin să se ascundă în spatele lor, de parcă nu ar fi tot ei cei care le gestionează, în numele unui aşa zis “mister†care, de fapt, nu are nici o valoare; dedublarea (sunt mai multe, chiar!) aceasta conduce la altă chestie, şi anume personalitatea virtuală ajunge să o subjuge pe cea reală, sau viaţa virtuală din spatele fiecărui avatar să fie cu mult mai importantă decât viaţa trăită, concretă. Un argument de netăgăduit este acela al numărului de jucători WOW. Care, ca fapt divers, este trecut pe serverul oficial Blizzard, vezi Doamne, să arate cât de jucat este jocul. De fapt, arată câţi oameni nu au coloană vertebrală. Celelalte reţele de socializare, printre care şi cele matrimoniale, nu ajută cu nimic, pentru că ne ţin ocupaţi într-un mod fals. Şi ne orientează viaţa reală către ele, în loc să fie invers. De câte ori nu ne-am auzit spunând: moah, ce faină e chestia asta, dacă o pozez, sigur ar merge pe flikr sau pe facebook. Gândim în categoriile impuse de virtual, nicidecum nu căpătăm libertate…
2) Dimensiunea socială: cum se împuţinează, astfel, relaţia tradiţională atunci când aceasta se mută în spaţiul virtual? Prin simplul fapt că emoţiile dispar. Ori o comunicare eficientă (ah, mizerabil stereotip!) este cea care include şi non-verbalul – atât de la modă în zilele noastre. Nu mai vorbesc despre transformarea dialogului în obsesia comunicării, asta nu mai intră în discuţia de faţă. Revenind la subiect: o relaţie faţă în faţă este net superioară uneia mediate de 0 şi 1, pentru că cea din urmă nu poate transmite inefabilul dintre două sau mai multe persoane – aici inefabil poate căpăta şi conotaţie negativă, nu neapărat înţelegere şi armonie. Nu sunt cel care să condamne în totalitate relaţia virtuală, atât măcar că ne ajută, în măsura în care există măsură. Dar nu poţi căpăta măsură în momentul unei alienări tehnologice, pentru că eşti dependent de reţea la fel cum poţi deveni depedent de orice altceva, fără să-ţi dai seama. Nu doresc să pozez în vreun inchizitor, dar dacă tot am văzut cu toţii Matrix, hai măcar să înţelegem ceva din el.
Acum, în privinÅ£a matrimonialelor, lucrurile nu stau diferit. Având în cap pseudo-teoria de mai sus (că altceva nu cred că poate fi!), dorinÅ£a de a cunoaÅŸte pe cineva prin intermediul internetului ÅŸi numai în acest fel, renunţând la celelalte metode, este pură tâmpenie. Pentru că poÅ£i avea surprize neplăcute, cum s-a scris mai sus, sau pur ÅŸi simplu că omoară ÅŸi ceea ce a mai rămas necuantificabil în supriza întâlnirii cu celălalt. Putem fi copiii epocii noastre, nimic de zis în această privinţă, dar singura tensiune căpătată în acest fel va fi cea obÅ£inută din întrebarea: “Dar oare cum arată? E brunetă, e înaltă, vorbeÅŸte mult?†Ori dacă nici asta nu ne poate sărăci fiinţă, atunci…Unde mai intră aici romantismul, plăcerea descoperirii celuilalt în mod direct, chiar ÅŸi privitul unui film la cinematecă? Sună desuet? Pe dracu’, sună normal.
Problema e mai adinca si are mai multe fatete, dar cred ca nu in sensul celor pe care le-ai abordat tu, Stefan Musat. Pentru ca mi se pare ca ai abordat problema simplist si cu multe prejudecati (e doar o impresie, nu da cu paru’). Cei despre care povestesti tu sint niste extreme: timizii, singuraticii, neadaptatii. Nu lor li se adreseaza site-urile matrimoniale. Ci celor care-si cauta perechea sau un prieten sau un tovaras de petreceri sau naiba mai stie ce. Poti “cunoaste” o persoana pe un site de matrimoniale si apoi iti poti da intilnire cu aceasta pentru a aprofunda cunoasterea, pentru a gasi puncte comune de discutie, pasiuni comune. Sau nimic din toate acestea.
Sa nu uitam ca in spatele fiecarui “nick” din virtual se afla o persoana in carne si oase. De prea multe ori si din ce in ce mai des uitam ca internetul este o unealta, nu un loc de intilnire. El trebuie sa ne ajute, nu sa ne subjuge. La un moment dat, in viata, te cam invirti in acelasi cerc de prieteni, colegi, cunoscuti. Si ajungi sa epuizezi toate combinatiile posibile si constati ca nu ai intilnit inca acea persoana … Sau te trezesti singur intr-un loc necunoscut si vrei sa iesi la un film sau sa mergi in concediu si n-ai cu cine. Ce faci? Iesi la film singur si speri sa agati pe cineva? Ma indoiesc. Iesi la agatat in baruri sau restaurante? Cine iti garanteaza ca o persoana agatata intr-un bar sau in metrou e cu mult mai buna decit o persoana cunoscuta pe internet?
Asa ca da, site-urile de matrimoniale au si ele rolul lor de facilitare a cunoasterii intre oameni, din toate colturile lumii. Apoi depinde de oameni pentru ca aceasta cunoastere sa se tranforme intr-o relatie care sa duca intr-un final fericit si la casatorie.
PS Si nu, nu sint urita, grasa, nesociabila sau mai stiu eu cum. Si da, am folosit site-uri de matrimoniale si am cunoscut oameni deosebiti, minunati, femei si barbati deopotriva, din cele mai diverse colturi ale lumii. Cu cei mai multi m-am vazut, iar cu unii am ramas in relatii excelente.
Sunt bune siturile de dating
hi5 si messengeru pot fi folosite pentru acelasi lucru
@ Adrian Manolache –> La un moment dat renunti, dar e bine ca ai incercat. 🙂 Cat despre sanse, uite ca sunt comentatori care te contrazic.
@ NEOX –> Poti sa iti faci timp sa iesi in oras cat vrei daca nu stii sa „te bagi in seamaâ€. 😉 Cunosc cazuri de oameni care socializeaza pana la refuz si tot nu iese nimic, din diverse motive. 🙂
@ Alex –> Hi5 se pune, myspace, nu stiu cum functioneaza.
@ thian1899 –> Tot e bine ca ti-a atras ceva atentia. 🙂
@ Jul –> O fi si asa, dar exemple ca nu se intampla tot timpul ai si mai jos si chiar eu sunt dovada ca se poate si altfel. 😛
@ Stefan Musat –> In primul rand, e prima oara cand pun un poll pe blog, deci amestecarea raspunsurilor cred ca tine de ceva bifat sau ne- pe care nu l-am luat in seama. Pe viitor promit sa fiu mai atenta la detalii. Raspunsurile erau in ordinea urmatoare: 1. Sunt o prostie, n-as apela la asa ceva nici mort/moarta; 2. Imi sunt indiferente, dar n-as apela la ele; 3. Sunt ok, as face o incercare; 4. Am apelat deja, dar m-am lecuit; 5. Am cont pe cel putin un site de gen.
Cat despre ilogicul afirmatiei cu numarul 2 (in cazul ordinii corecte) hm… ar putea exista ceva exprimare gresita in el; ma gandeam la indiferenta pe care o au unii fata de existenta acestor site-uri, adica nu ii deranjeaza ca exista, nu ii condamna pe cei care apeleaza la ele, insa ei n-ar face asta. Cred ca la indiferenta asta ma refeream, nu mi se pare prea ilogica.
@ Ela –> N-are rost sa mai argumentez aici cat de acord sunt cu tine, dar vezi tu singura din postul urmator. 🙂
@ Alex –> Si eu sunt de acord cu ea. 🙂
@ mara –> Si eu stiu oameni de-astia, si ma stiu si pe mine. 😛
@ Tudor –> Aici sunt de acord cu tine. Cred ca la rubrica de matrimoniale din ziar apeleaza chiar prapaditii societatii. Nu sunt pro matrimoniale din ziar, insa pe net mi se pare mult mai ok.
@ Radu S –> :))) Pai clar nu despre aia generosi vorbim. 😛
@ Zoli ZzZ –> :)) N-am mai auzit de cautat fete pe net pentru party sau Revel, insa uite ca le-ai dat unora niste idei noi. 😛 Ma bucur ca totusi nu te-ai dat batut si ca ai gasit si o fata de care sa te indragostesti. Imi pare rau daca n-a iesit nimic, insa bravo pentru perseverenta si pentru capacitatea de a distinge intre real si virtual. 🙂 Multi nu mai sunt in stare de la un moment dat.
@ Stefan Musat –> 🙂 Inainte de toate, imi plac argumentarile tale, si chiar daca nu vedem cu aceeasi ochi problema, apreciez ca nu vorbesti aiurea ci iti sustii cauza. Bineinteles, ca pe langa postul-argumentare ce urmeaza dupa asta, mai am ceva de zis si ca replica la acest comentariu al tau.
De cord cu tine ca aceasta masinarie de care ne folosim cu nesat pentru orice am avea nevoie e impersonala si ca vrem sa ne transmitem sentimentele prin cai nevazute, insa trebuie sa ii recunoastem si avantajele, ca daca n-ar exista ea, sentimentele n-ar ajunge atat de repede unde trebuie, poate in multe cazuri n-ar ajunge deloc, pentru ca unii n-ar indrazni sa spuna ce au de spus fata in fata. Ceea ce ma duce la urmatoarea ta observatie, cum ca ne-am crea o identitate falsa, folosindu-ne de poze si avatare care nu ne reprezinta, de personalitati pe care de fapt nu le avem si de vieti pe care nu le traim noi, da, si asta e adevarat. Insa iti scapa un lucru din vedere: nu toti facem asta si sansele sa dam peste unul ca noi, care nu face nici el asta, sunt destul de ridicate, zic eu.
Cam atat am mai avut de adaugat, oricum dezbaterea se poate intinde pe multe file de blog, insa stim amandoi ca nici eu nu te voi convinge pe tine, nici tu pe mine, cel putin nu in totalitate. 🙂
@ patratel –> Chiar daca i te-ai adresat lui Stefan, o sa zic si eu ca sunt de acord cu ce spui tu. Mai multe despre toata opinia mea, citesti in urmatorul post. 🙂
@ andrey91 –> Pai normal. Cred ca orice tool de comunicare de pe net poate servi la asa ceva.
Pătrăţel,
Ai drepate, într-un fel. Am cam dat-o în bară cu pseudo-teoria mea, ca să zic aşa. Dar nu asta este problema, căci din astfel de tensiuni se nasc idei noi, concluzii noi. Se prea poate să fi fost simplist şi îmi asum asta integral.
Ceea ce doream eu să zic – şi aici mă voi adresa şi Tomatei – este următorul lucru: felul în care întrebuinţăm această nouă jucărie va modela decisiv tiparul relaţiei sociale viitoare. Oricât am da-o de gard că ne apropie, că se transmit mai repede sentimentele şi tot felul de lucruri de genul ăsta, abuzul unei asemenea căi de a comunica are rezultate tragice. Problema unei asemenea tipar de relaţionare este tocmai acela că poate – repet, poate – duce omul la alienare, pentru că este tehnologie fără dimensiune umană, uniformizează şi poate foarte uşor subjuga minţile slabe. Aici e pericolul: oamenii fără o pregătire prealabilă se iluzionează că nu devin dependenţi de maşinărie, când, de fapt, e tocmai invers…
Am încercat să arăt cum aÅŸa-zise matrimoniale anulează ideea de “taină†a întâlnirii cu celălalt. Nu mi-a ieÅŸit cred. Nu reiau, sunt lucruri pe care trebuie să le simÅ£im fiecare pe cont propriu. Pătrăţel, ceea ce îmi spui tu acolo…cum să zic, e ca ÅŸi cum aÅŸ căuta pe cineva de dragul de a nu fi singur sau din frica de a nu rămâne singur, ceva de genul “Hai să am ÅŸi eu pe cineva, să nu rămân singurâ€. Asta este ceea ce eu numesc contractualism. Am ceva să-Å£i dau, tu ai să-mi dai mie ÅŸi gata, iată fericirea. Deci dacă vrei aÅŸa ceva, da, site-urile matrimoniale sunt bune. Dar când cauÅ£i o prezenţă care să completeze, oameni de nădejde, cineva cu care să trăieÅŸti în bună înÅ£elegere, să fiu eu la dracului dacă pe site-urile de matrimoniale ai vreo ÅŸansă…Asta pentru că “prezenÅ£a†cuiva este vie, concretă, imediată ÅŸi nemediată de nimic. Sunt eu faţă în faţă cu tine ÅŸi atât, fără nici un fel de barieră falsă sau auto-impusă. De aici pornesc lucrurile mari, după mintea mea.
Apariţia acestor medii de comunicare a distrus, în mare parte, dialogul. Ceea ce se întâmplă aici, chiar în comentariile de faţă, este o excepţie. Acum fiecare are gazeta lui şi poate să scrie ce vrea, uitând însă că libertatea devine robie dacă nu devii responsabil faţă de fiecare cuvinţel aruncat în eter. Cum zicea cineva, liberatatea se câştigă în fiecare zi…
Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nu îmi doresc asta. Dar o să-mi expun argumentele atât cât pot – ÅŸi cum pot – pentru a arăta că există ÅŸi alte maniere de abordare.
P.S. Măi oameni buni, fără a vrea să o fac pe cunoscătorul, dar mai priviÅ£i odată Matrix. Chiar nu a fost făcut degeaba filmul ăla. Åži aici nu e vorba de gloanÅ£ele alea….
SUNT O BALARIE TOATE SITURILE DE MATRIMONIALE, O VRAJEALA DE MADE IN ROMANIA!!PENTRU CE CELE DIN ROMANIA MAI FUNCTIONEAZA SAU INTERESUL E TRAFICUL DE CARNE VIE SI PROSTITUTIA MASCATA?????
este importanta mai o pagina de internet un blog etc. asa se face omul remarcat cunoscut placut sau nu de toata lumea.se pot lega prietenii si pot sa zic durabile.sa nu crezi ca trebuie sa intri neaparat intr-un loc cu fum de-l tai cu cutitul ca sa gasesti persoana iubita. 🙂 asta-i opinia mea.
Detin un site de dating si cred ca si Fusu ca o sa creasca in popularitate domeniul in anii urmatori. Retelele sociale gen Facebook nu sunt un concurent direct si nu o sa influenteze aceasta piata.
acum 10 ani mai gaseai un partener , acum e plin de toate pentru toti, mai putin ce iti doresti de la un site matrimonial.i
Pentru unii, siteurile de dating functioneaza…si acele persoane le vor recomanda. Pentru altii, ele nu functioneaza. Ideea e ca nimic nu merge pentru toata lumea, nimic nu se potriveste cu gusturile tututor. Fiecare din noi suntem diferiti, la fel ca experientele noastre. Putem spune daca siteurile de dating merg sau nu, doar din punctul nostru de vedere.