Death sounds like fun

Sincer, n-aveam pofta sa ma gandesc la sfarsitul lumii nici in termeni optimisti, nici in de-aia pesimisti. De fapt, n-avem deloc chef sa ma gandesc la sfarsitul lumii, pentru ca in repetate randuri m-am gandit si m-am speriat degeaba. Asa ca nu mai cred tot ce se zvoneste. 10 septembrie anul curent a fost o alta data limita la care Terra trebuia sa isi omoare locuitorii, si asta nu dupa bunul ei plac, ci chiar cu propriile lor manute. Doru m-a pus sa ma gandesc la partea buna a unei apocalipse, si desi azi imi lipseste cu desarvarsire simtul umorului, o sa incerc sa ii fac pe plac.
– am muri toti deodata, n-ar mai trebui sa ii jelim pe altii sau sa ne jeleasca altii pe noi
– pana pe 21 octombrie apuc si eu un sfert de veac, o ultima petrecere in cinstea mea
– as vedea mai repede cum e sa fii mort
– oriunde m-as duce dupa moarte m-as intalni cu cine vreau eu, in special cu Garou, ca sigur moare si el… uuuu, unde mai pui ca la pachet mai vin si Johnny Depp, Heath Ledger  si alti frumosi
– poate si planeta sa rasufle usurata, a scapat de vizitatori, se poate desfasura in voie
Mna… altele nu mai stiu. E soare azi (fir-ar) si nu pot sa ma gandesc la sfarsitul lumii pe o astfel de vreme. Nici macar nu va spun care e parerea mea despre acceleratorul ala blestemat.
Leapsa pentru: Mac-Mac, eBlog, Ciupercutza si Dark Jade.