Piticii se ceartă şi caii mi-au fugit
Sunt buna la dat sfaturi. Sunt foarte buna la analizat intamplarile dintr-un punct de vedere obiectiv. Sunt atat de buna la gasit solutii salvatoare, incat ma mir cum de nu iti e usor sa le pui in aplicatie. Sunt buna cand e vorba de tine, de cel aflat la ananghie, de cel care nu ma afecteaza in mod direct. Vino la mine, spune-ti problema si imediat imi dau cu parerea cum stiu eu mai bine. Cand insa vine vorba de mine, de intamplarea mea, cand trebuie sa imi despic firele in patru pentru a striga „Evrika”, e un dezastru. Panica, negru, lacrimi, „nu mai pot”, sfarsit, dat cu capul de pereti, urlat in perina, oftat, plans din nou, suspinat, sughitat, descarcat. Sunt cateva reactii cu care ma „desfat” cand nu vad luminita, cand simt cum umerii mi se scurg prin manecile tricoului. E de-a dreptul enervant. Sunt cea mai optimista persoana pe care o cunosc, dar cand am un necaz e ca si cand m-as decupla de la o priza a ratiunii. Imi simt piticii cum umbla de colo colo, se lovesc unii de altii si incep sa se certe pe intuneric.
Ma simt cea mai nenorocita fiinta de pe Mama Terra, fac din tantar cal de curse, hiperbolizez treburile (cred ca din lipsa de drama suficienta) si dracul, in care eu nu cred, e mai negru decat telecomanda de la televizorul meu.
Totusi, partea buna e ca resemnarea e pe faza si da buzna imediat ce mas pal cu apa rece sa-mi calmez rosia ce-mi tine loc de faţă. Atunci arat de fapt ca o tomata, umflata, perfect rotunda. Cred ca sintagma asta mi se suprapune mai mult decat am gandit eu sa o faca.
Concluzia e ca sunt trista, ca ma aflu intr-o gaura obscura si ca toti caii mei negrii au luat-o la sanatoasa cu mult inaintea celor albi.
Tomata…întotdeauna vom fi aproape incapabili să găsim soluţii pentru noi la probleme care, în clipa când vine vorba de alţii, le rezolvăm fără probleme. Nu este nimic deosebit, am constatat asta de multă vreme…
Sper să nu fie nimic grav. Dacă este…trimite nişte rânduri…poate…cine ştie…
Asa suntem toti in diferite masuri, no worries. E o chestie umana.
Dar vorba aia, spune si tu in stanga si in dreapta, ca s-o gasi cineva care sa sara cu o vorba buna 🙂
e ceva firesc care se intampla tuturor,nu trebuie sa te nelinisteasca.sa zicem ca ai avut cateva zile mai proaste…
Sper sa treaca. te pupa Florin
Andreea , si mie mi se intampla asta. dar am incredere si ambitia sa spun evrika.sa stii ca atunci cand ai nevoie de un ajutor , sfat oricine te poate ajuta daca stie sa iti fie acolo la momentul potrivit. conteaza foarte mult asta. te pup !
Hooo…Tomatina , ce-ai patit draga? Iar gandesti prea mult? In loc sa astepti cu nerabdare concediul ca sa mergi la concerte si plaje fierbinti, tu-ti faci griji si vorbesti de cai si pitici. Nu mai plange atata ca-ti uzi perna si nu mai poti dormi. Parca esti cea mai optimista persoana…hai gandeste-te un pic…are sens sa te consumi atat cand tu stii sigur ca vor veni zile mai bune in curand si-ti vei spune ” ba ce fraiera am fost!” Hai capul sus si nu mai sta ca tomata, iesi afara la soare si fii Andreea 🙂
Mai Tomata, dat fiind ca m-am regasit in descrierea ta, sunt sigura ca dupa ce te-ai dat bine cu capul de pereti si te-ai umflat la fata de bocit, vei gasi solutia sa-ti aduni caii de pe unde au luat-o la goana si sa iti linistesti piticii si in acel moment vei spune :Evrikaa!!!
Ai sa vezi, de cele mai multe ori solutiile sunt sub ochii nostri, dar nu le vedem de atata plans si zbucium…
si eu patesc la fel. Noroc ca telecomanda mea e gri si nu vad lucrurile atat de negre
sunt convins ca vei primi destule sfaturi pozitive, dragute, numa’ bune de pus pe rana. si zambarici 🙂
daimonu’ zice azi ca doar tu poti sa-ti desfaci firele pe care le-ai incalcit. ne dam cu parerea in viata altuia, dar prin prisma noastra, si fara sa stim detaliile : tot ce nu cunoastem, rotunjim by default, si trantim porumbelul. cand e vorba de noi insine, brusc toate detaliile problemei capata mai multa semnificatie.
so ..
yeah ..
think positive! 🙂
donsoara Tomata, eu zic asa sa’i tragi de urechi pe piticii aia si sa sari pe cai! da’o’ncolo de suparare, solutia vine abia dupa ce’ti lipezesti gandurile…
Daca tot rezolvi probleme…
Cum impac eu doi pisoi fara sa-i castrez?
Cum pot sa am revelatii la examene ca sa pot sa le iau cu brio?
Si mai precis cum ma las de fumat? :)))
peace!
@ DeMaio –> Inca nu stiu cat de grav e. E vorba de sanatatea fizica si mentala a mamei mele, in fata careia eu sunt neputincioasa si spectatoare. Pana nu o sa stiu ceva sigur nu o sa ma linistesc. Asa ca nu prea am unde sa cer ajutor, poate doar unui psiholog. 🙂
@ cropcircles –> Le multumesc tuturor pentru vorbele bune pe care mi le-au adresat, insa cateodata ai nevoie mai mult de fapte decat de vorbe. Asta e unul din momentele alea. Am scris pentru DeMaio care e problema. 🙁
@ Lucian –> Mda, am avut niste saptamani mai proaste si cum viata mea e destul de linistita si nepresarata cu necazuri, la prima incercare dau bir cu fugitii. Trebuie doar sa ma zguduie cineva ca sa imi revin. Si evident sa primesc niste raspunsuri.
@ baghy –> Multumesc Florin. Sper si eu sa treaca.
@ maria –> Eu cateodata imi pierd increderea si cum am zis, pic intr-o gaura din care nu mai ies pana nu am certitudini. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si incurajatoare, chiar inseamna mult. 😉
@ richie –> Asa cum zici, iara gandesc prea mult. Ai inceput deja sa ma cunosti. 🙂 Nu prea pot sa fiu nerabdatoare sa plec in vacanta si sa ma bucur de alte lucruri cand tristetea bantuie pe la mine prin camera de parca ar fi la ea acasa. Am scris in raspunsul pentru DeMaio care e situatia. 😉
@ Teo –> Chestia cu caii e ceva ce am gasit eu intr-o carte. Fericirea e asemuita cailor albi si nefericirea cailor negrii. Cand esti fericit caii albi alearga inaintea celor negri, iar cand esti nefericit cei negri inaintea celor albi. Asa ca daca astia negri ai mei ar lua-o la goana sa nu ii mai vad, putin mi-ar pasa. Insa ii vad ca alearga in fata si ii prafuie pe cei albi. 🙂
In cazul asta solutia nu e sub nasul meu pentru ca nu depinde de mine. I-am scris lui DeMaio in raspuns care e problema.
@ adi –> Noroc. 🙂 Eu ma mai las innegrita de situatie.
@ daimon –> Nu io am incurcat firele ca atunci ar fi fost simplu sa le descalcesc. 🙂 Am scris in primul raspuns la comentarii cum sta treaba.
@ lene –> Ii las in pace pe pitici ca altfel o iau razna iarasi si nu pot sa ii potolesc. 🙂 iar solutia nu sta in mainile mele. Vezi primul raspuns al meu. 😉
@ herb4free –> Stai cu ochii pe ei si ii supraveghezi non stop in perioada critica sa nu care cumva sa iti fac bastarzi. 😛
Revelatii la examene se intampla foarte rar sa ai si aia daca ai citit materia macar o data.
De fumat poti sa te lasi gasindu-ti un iubit nefumator care uraste fumatorii. Dragostea te impinge la lucruri nebunesti.
Satisfied ? ;))
:)) Thx tomata, desi ma asteptam la niste sfaturi mai spectaculoase, astea sunt already verified.
🙂
Ii doresc multa sanatate mamei tale! Si iti tin pumnii ca sa se rezolve si caii albi sa nu mai fie prafuiti de cei negri!
@ herb4free –> 🙁 Imi pare rau, acuma n-am altele mai bune.
@ Teo –> Multumesc mult. Si eu ma rog sa se termine cat mai repede cu doctorii si cu spitalele ca acus o iau razna.