Păcatele mele
Am citit la Ana despre cum un necunoscut i-a criticat blogul. Si fara sa vreau, primele cuvinte care mi-au venit in minte au fost „lasa, ca mie mi-l critica si mi-l iau in ras prietenii” si imediat cum m-am gandit la asta m-a si cuprins o intristare ca m-am pus si mi-am insiruit naduful aici.
Asa cum va zic, unele dintre prietenele mele cand aduc in discutie acest locsor din lumea virtuala sunt brusc si neiertator stapanite de un bufeu de ras. Nu mai departe de saptamana trecuta, aceasta reactie mi-a fost din nou servita pe tava, cand, din nu stiu ce motiv, am amintit de asta micu’. Rasete timide, apoi aproape hohote si bineinteles intrebarea insotitoare: „Mai poti, ma, sa scrii?” Uite ca mai pot, din pacate nu prea am timp.
Lasand gluma si ironia la o parte si proptindu-ma pe-un gand, am concluzionat ca ma deranjeaza reactia asta, luarea in deradere a unui lucru care pentru mine conteaza. Asa cum unora le place sa escaladeze munti, cum altora le place sa vaneze concerte prin tari straine sau sa vada orice film aparut la cinema, asa imi place mie sa scriu si sa citesc. Asta e sportul meu extrem pe care as vrea sa-l cultiv cat pot de mult, pe care as vrea sa pot sa il ridic cat de sus poate capul meu si mai ales pe care mi-as dori sa il respecte lumea. Daca nu pentru ce scriu aici, macar pentru simplul fapt ca e pasiunea mea, hobby-ul meu si SINGURUL lucru de pana acum care a facut pentru mine ce nici un om nu a reusit: mi-a dat incredere si mi-a aratat ca oamenii sunt buni, ca tara asta nu e atat de neagra si cei pe care ii intalnesc aici sunt cu mult superiori celor de care ma lovesc pe strada sau cu care ies la un suc. Am mai vorbit de lucrurile astea si tare mi-e ca ma repet, insa mai am un lucru sa va spun: ironizand ceea ce eu iau in serios nu va aduce decat lipsa mea de interes pentru voi.
Stii care e faza, mai, Tomato cu scufita?
Faza e ca cel mai la indemana e sa critici. Nu mai sta nimeni (aproape) sa analizeze vreo problema, se sare direct la concluzii.
Eu nici nu ma obosesc sa ma consum cu criticile de orice fel, acolo unde vad ca sunt aruncate aiurea. Unde sunt fondate, imi fac chiar bine.
Nu te mai enerva, ca n-ai de ce…
Si in fond, blogul tau e chiar misto. 🙂
mai, blogu tau e chiar foarte dragut, nu mai lua in seama:)
prietena mea din liceu mi’a zis ca am devenit una dintre “fitzoase”, dat fiindca am blog, mai nou… Evident ca este ilogic ca bogul sa’ti afecteze in halul asta personalitatea!
Pe mine ma ajuta sa’mi exprim creativitatea pt. ca de multe ori simt nevoia sa scriu. Inainte adunam tot ce scriam intr’un caiet, iar acum scriu pe blog. E un raspuns la o nevoie fireasca…
De curiozitate: respectivele prietene au blog? Banuiam eu ca nu 😉
Cele mai multe critici le-am primit de la oameni care nu au blog si care habar nu au cum e sa scrii 3 randuri, pe care apoi sa le faci publice. 😉
Lasa tu, noi sa fim sanatoase 🙂
da-i incolo, nu inteleg ei. si mie-mi fac la fel unii, but i don’t care.
vezi ca e festivalul berii :o)
Uite un pont: Ce crede lumea despre tine, e treaba ei, nu a ta. Deci vezi-ti de treaba ta. 😛
Off topic: imi plac picioarele lungi si bronzate din coltzu paginii. Hot chick!
Mie îmi place blog-ul tău. 🙂 Cei ce comentează, sunt cei care sunt frustraţi că nu sunt capabili să scrie ceva. Deci, nu merită nici măcar să te oboseşti să le răspunzi, cu atât mai puţin să le arăţi că îţi pasă de criticile lor.
Prietenele tale ar trebui sa stie ca scrisul te ajuta sa te exprimi mai bine verbal.
E un exercitiu necesar si nu toata lumea are talent ( si valoare asa ca sa moara toti dusmanii de ciuda :)))) dupa spusele manelistului)
Mie imi place cum scrii si ce scrii si avand in vedere cata lume cunoscuta si necunoscuta te citeste cred ca nu sunt singura
hahahah, daca ai stii cate chestii urate spune si prietenii mei despre mine si blogul meeeeu!!!! pff…eh, intr-un fel ii inteleg…nu cunosc pasiunea noastra pentru fiecare articol, asa ca nu au cum sa inteleaga prea bine. si stii bine, omul cand nu intelege ceva, ori fuge, ori arunca cu noroi.
dar at the end of the day, e ok…prietenii la care tin doar ma tachineaza putin, si pana la urma ajung tot la vorba mea, ba chiar imi lauda unele posturi, imi marturisesc cum au lacrimat la anumite articole…so it’s all good.
*spun
Stii ce mi se pare mie amuzant?
Ca s-a creat un stereotip: dap, ai blog, deci clar postezi numai cacaturi si nu ai viata personala si esti o ratata respectiv un ratat…
Nu stiu de ce, poate pentru ca multi nu stiu in ce consta exact bloggingul sau au dat numai peste bloguri mega penibile…si ohoo..avem destule 😛 sau pentru ca pur si simplu ei NU au ce face..si le place sa critice..
E funny de asemenea, cum tot mai multi scriu posturi in care-si apara blogul..ce draguuut :))
Poate ar tb sa facem o asociatie ceva..cu presedinte si sponsori :))))
Pana una alta…vb ta Tomatico..nu le dam apa la moara si merem inainte…
Si…publicitatea negativa tot publicitate e ;)) Puup.
Cum adica sunt mult superiori celor cu care iesi la suc??? Ia suna-ma rapid la numarul de telefon cunoscut, sa discutam despre asta :)))
Pe ceilalti da-i incolo. Ti-am zis: daca nu te-ar mai interesa atat de mult ce zic sau cred ceilalti, ai fi mult mai linistita si vesela, si am fi si noi, astia mai putin superiori, la fel de linistiti si veseli pt tine 😛
probabil ca o sa o dau iar “ghes”insa cum firea mea nu ma lasa ,dau din nou cu parerea!avand un blog,fiind pasionata de ce faci(bravo)nu bagi de seama ca traiesti inconjurata de oameni.care din pacate, au pareri,idei,vise si standarde diferite de ale tale!vrand sa arati cine esti,intri in contact cu persoane “virtuale” care mai de fiecare data nu sunt de accord cu ideile tale si implicit cu tine!chiar daca la prima impresie e totul ok!am inteles,blogul nu e un forum,insa odata ce ai pornit la drum,riscul face parte din joc.trebuie sa iti asumi si laudele si criticile!ne place sa vb de ce se intampla in jurul nstr dar cand ne priveste pe noi e cu totul altceva!cu tot respsctul pt ceea ce faci,te salut!
pt daciana:nu poti sa te exprimi verbal prin scris!sorry..!
pt lucian:
ma refeream la faptul ca scrisul te ajuta, mai apoi, cand vorbesti sa iti ordonezi mai bine gandurile, sa te exprimi mai bine => scrisul te ajuta sa vorbesti mai bine => scrisul te ajuta sa te exprimi mai bine verbal
imi pare rau ca nu te-ai prins si a trebuit sa dau explicatii ulterioare, aciditatea ta nu ma incanta cu nimic si e o rautate gratuita
@ Cropcircles –> Pai nici eu nu ma mai obosesc sa ma consum si sa pierd energie aiurea explicand niste lucruri pe care deja le-am mai explicat. Asa ca, la fel cum am sfatuit-o pe Ana, cand se va mai aduce vorba de blogul meu, o sa am grija sa schimb traiectoria discutiei.
@ Molecula –> Multumesc. 🙂 Nu iau in seama cand vine de la altii, insa cand oameni apropiati sau, ma rog, cei pe care ii stii demult se apuca sa comenteze… e un pic mai greu sa treci peste.
@ lene –> Sa ai blog chiar nu mi se pare o fitza. Adica daca iti faci unul pentru a posta bancuri, filmulete de pe youtube sau alte chestii preluate de la altii, numai sa iti pui AdSense si sa faci bani, atunci da, e o fitza. Insa nu ti se poate aplica si tie, oricat de Barbie ai fi tu. 😛
@ Ciupercutza –> Av cors ca n-au, doar li se pare o pierdere de timp.
Asa sa fie ! 🙂
@ did –> Foarte bine faci sa nu iti pese. 🙂
Festivalul Berii ? :-s
@ Zoli ZzZ –> Merci de pont. 🙂
Picioarele imi plac si mie, wish they were mine. 😀
@ Licurici –> Multumesc. 🙂 Oricum ele nu il citesc, cel putin nu asa des, doar cand le mai spam-uiesc pe mess ca din proprie initiativa nu cred.
@ Daciana –> Prietenele mele ar trebui sa imi respecte in primul rand pasiunea. Daca ceea ce scriu e apreciat si nu o chestie care trece neobservata, cu atat mai mult. Eh… nu mai pun la suflet, rad si eu cu ele, sau o iau in gluma, dar incet incet reformulam relatiile.
@ notalent369 –> Una e tachinatul, alta e comentatul rautacios. 🙂 Nu fortez pe nimeni sa citeasca ce scriu eu aici, trimit mass-uri cu linkul doar cand trebuie sa promovez un eveniment sau cand chiar e ceva ce vreau sa stie toata lumea. Deci chiar daca nu citesc zilnic sau saptamanal, macar atunci cand citesc sa aprecieze ca nu blogul meu nu e ceva prost facut sau doar o ambitie tampita. Si daca au impresia asta, as vrea ca macar o ora sa ii dedice si sa citeasca vreo cateva posturi si or sa inteleaga. Dar evident ca nu le pot cere asta.
@ Ana –> Stereotipul asta circula printre nestiutori si necunoscatorii de bloguri. N-am intalnit oameni care nu au blog dar care inteleg Internetul care sa spuna ceva de rau despre bloggeri. Poate doar despre aia care sunt pe langa fenomen. ;))
Eu am tot scris posturi sa ma justific si sa il apar pe asta micu’, dar sincer deja m-am cam saturat.
@ Alice –> Ho, ca nu ma refeream la toti. Mai, io nu-s linistita si vesela din alte motive, nu din astea. Si daca imi aduc aminte bine, asa cum si tu insati ai afirmat, nici tu nu prea te oboseai la inceput sa imi citesti blogul. ;)) Dar te iert acuma, ca ti-ai revenit. 😛
@ lucian –> Bag in seama ca traiesc inconjurata de oameni, doar despre ei scriu. 🙂 Din pacate oamenii din viata reala sunt mult mai greu de « handle-uit » decat cei din viata virtuala. Pentru cei palpabili nu poti sa apesi pe X in dreapta sus daca nu iti convin ce spui, trebuie sa fi diplomat, sa iti masori cuvintele si sa fii atent la sentimentele lor. Lucru pe care ei cateodata nu o fac pentru ca se folosesc de X-ul real pentru a inchide gura : ironia. Daca persoanele « virtuale » la care te referi sunt cei intalniti pe bloguri, tin sa te contrazic : cei cu care am intrat in contact pe Internet, fie ei bloggeri sau simpli comentatori sunt oameni cu care abia astept sa ma intalnesc (vezi intalnirile bloggerilor sau schimb de carti). Ei stiu sa isi argumenteze criticile si cele pozitive si cel negative, tocmai pentru ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Pt. Daciana: Şi cetitul…?!
Si ce daca te critica? Atata timp cat faci ceva cu pasiune fa-o in continuare! La multe posturi inainte!
@ Mac-Mac –> Sa raspunda Daciana. 🙂
@ Dark Jade –> Pai nu imi pica tocmai bine. 🙂 Oricum o sa continui sa scriu, insa as prefera sa nu ma impiedic de dezaprobarea lor.
Tomata, ce-ti pasa tie de ce zic altii, draga mea:). Nu ar trebui… Si eu am trecut prin asta, numai ca eu am cedat ca eram mai naiva de felul meu atunci (si inca mai sunt un pic, dar am mai crescut) Si uite ca tot la scris am revenit:). La fel ca si la tine, scrisul a devenit un hobby si asa o sa ramana. Spor la scris 🙂
@ victoria casian –> Pai imi pasa ca imi sunt apropiati. Oricum nu o sa renunt la scris. Imi face prea mult bine sa ma las de el. 😀
pt DACIANA:posibil sa ma fi indragostit de tine!!(tot nu am inteles retorica ta despre exprimatul verbal prin scris)respect!
Pe langa faptul ca iti face tie placere sa scrii, ar fi si pacat sa nu o faci, dupa ce ai citit atata si ai terminat o facultate care te indeamna la asta…En plus, tu ecris bien, alors…de ce ai renunta?
@ Flavia –> Merci de incurajari. 🙂 It means a lot.
In concluzie, fara aluzie iti spun ca imi place, sîc!
@ Claudel –> Ma bucur, mai treci pe la mine. 😉