Paritate
Pentru a ramane in asentimentul postului de ieri, care fie vorba intre noi n-a reusit sa exprime toata ideea, aduc alta buba in discutie. Si pornesc in elaborarea „tezei” mele de la o idee pe care am vrut demult sa o pun in scris: ce dai si ce primesti in relatia de cuplu? De cativa ani incoace eu functionez pe principiul: cat primesc, atata dau. Pentru a nu se crea confuzii, o sa ma straduiesc sa explic ce vreau sa spun.
Cand iubesti, iti vine sa dai orice sa il faci pe celalalt fericit. Si de cele mai multe ori o faci. Te sacrifici, renunti, faci compromisuri si accepti lucruri pe care cu alte ocazii nu le-ai accepta. Celalalt se simte bine cu tine, se simte iubit, apreciat, in siguranta, dar oare face el la fel pentru tine? Unii fac, altii se invata prost. Si de fapt prostii raman cei care la sfarsitul relatiei au buza umflata, ochii in soare si coada intre picioare pentru ca si-au irosit sentimente, timp si energie intr-o relatie in care au dat fara sa primeasca. O relatie in care au renuntat la prea multe pentru a servi la picioarele celui pe care l-au pus pe un piedestal si in care s-au hranit cu farame de afectiune. Isi promit solemn sa nu mai faca aceeasi greseala cu urmatoarea iubire si din fericire unii mai si invata din experienta trecutului.
Ce vreau sa spun e ca relatiile in care numai unul da si face sunt destinate nefericirii. Chiar si acelea in care unul da mai mult si celalalt mai putin au sanse sa nu dureze. Pentru ca in cele din urma epuizarea emotionala isi spune cuvantul si toate supararile ce s-au strans cu timpul, se strecoara precum apa prin cele mai firave crapaturi si izbucnesc la suprafata.
Cand unul da si altul nu, pe langa lipsa de iubire adevarata exista si o lipsa a respectului. Un respect pe care il datoram oricarei fiinte si cu atat mai mult persoanei iubite.
Exista o vorba cu care mamele isi cresc fiicele: „cum ti-l educi, asa il ai”. Oricat de urat ar suna asta pentru barbatii care citesc asta, si reciproca e valabila: „cum ti-o educi asa o ai”. A nu se extrage din verbul „a educa” intelesul de „a dresa, a supune” ci acela de „a ajunge impreuna la conventii satisfacatoare pentru ambele parti”, acela de „a nu accepta ce te supara sau ce te raneste”. E o chestie de semantica, la urma urmei. 😉
Eu mai am o vorba care-mi place: mereu unul iubeste cu 5 minute mai mult decat celalalt.
Si e inevitabil! 🙂
Cat despre paritate. Ea teoretic este prea greu de obtinut, desi ideala. Si nu este asa din cauza lipsei de comunicare in cuplu, ci se datoreaza caracterului fiecaruia dintre parteneri. Daca unul va dori sa domine, mereu va fi unul care sa accepte dominarea.
In aceasi ordine de idei, iubirile de tip stapan-sclav (observate de noi astfel din exterior) nu semnifica mereu o relatie nefericita, ci doar una considerata dupa standarde disfunctionala. Dar pentru membrii acelui cuplu este foarte posibil sa fie varianta ideala 🙂
eu nu am probleme sa primesc mai mult/mai putin decat ofer,
plus evit inca anumite fete pentru ca au incercat sa ma schimbe, deci faza “cum ti l educi…” nu tine mereu
Tot timpul am senzatia ca nu ofer suficient de mult, iar rezultatul este o cantitate suplimentara de stres. Insa uneori cad in cealalta extrema, si anume: tind sa cred ca sunt prea disponibila si mereu gata sa il servesc pe cel din “centrul” universului meu (univers ce se reduce cateodata la o singura persoana – el), iar daca reduc serviabilitatea cat de putin, well… probabil asta ar duce la periclitarea relatiei. Ceea ce s-a si intamplat la un momentdat.
Si inca ceva (ca mi-am adus aminte). Desi am tendinte masochiste, sunt de acord cu tine in ce ai spus, iar deep down inside tinjesc dupa acele “conventii satisfacatoare pentru ambele parti”.
Nu m-am gandit niciodata asa- ce dau si ce primesc. Desi, uneori, ma mai trezesc zicandu-mi in gand “uite, eu m-am chinuit, am facut aia si aia si el nimic…”
Dar cred ca, indiferent ce dau eu, nu este suficient comparativ cu acel “te iubesc” pe care mi-l spune inainte de culcare sau cu gestul minunat pe care il face, din neant, de a-mi saruta talpa piciorului….
ai patit ceva?Pari revoltata.. 😀 si eu sunt revoltata pe barbatii astia dar n-ai ce-i face…pana la urma crd k trebuie sa-i luam de-a gata.. 😉
si-n plus… “dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu caută ale sale,dragostea care nu ştie de pizmă, dragostea nu se aprinde de mânie, înlătură mânia…” Asta e din Biblie.. 😀
priveste dragostea ca pe chimie: exista 2 categorii: donori si acceptori. unul cedeaza, celalat primeste. reactia este reciproca. rezultatul este o substanta omogena care se numeste relatie. daca stii sa mentii conditiile normale(temperatura, presiune) pentru relatia ta, atunci legaturile dintre elemente vor ramane intacte. totul tine de imprejurari.
catalizatori: pentru femei – florile
pentru barbati – sexul.
@ Ama –> Sunt de acord cu ce spui tu si sunt constienta ca nu exista cuplu fara un dominant, fie el constant sau provizoriu. Insa ma refeream la relatiile cand dominantul si dominatul nu schimba rolurile. Cand unul aproape ca il persecuta pe celalalt. Iar daca exista relatii de-astea in care amandoi se simt bine, atunci nu exista nici o problema. 🙂
@ miclowan –> Depinde cat de mult au incercat sa te schimbe si in ce fel. Stiu ca nu tine faza tot timpul.
@ S.Jr –> Cred ca senzatia ca dai prea mult sau nu dai destul o ai datorita comportamentului celuilalt. Atunci cand el face mai mult, tu ramai pasiva, cand faci tu, ramane el. Eu asa imi explic. 🙂 Deci exista oarecum un echilibru.
@ Teo –> Na, pai in cazul unei iubiri asa frumoase si longevive ca si a ta, postul meu nu se pune in aplicare. 😛 Eu vorbeam de cazuri extreme. Nu mi se aplica nici mie. 🙂
@ RCN –> Nu, postul nu vizeaza situatia mea actuala si l-am dus putin la extrem. Nu sunt revoltata, sau daca sunt, atunci e pentru ca inca mai exista multi oameni care nu stiu ce e acela respect, care inca se mai poarta cu altii ca si cu animalele sau ca si cu niste nimicuri. Cam despre aia vorbeam eu.
@ animaluldemihnea –> M-ai omorat. :))) Nu mai stiu cat de bine m-am descurcat la chimie, dar se pare ca nu prea bine, daca am citit comentariul asta de vreo 3 ori. Insa atata timp cat donorii si acceptorii raman constanti se intampla alta reactie chimica, despartirea. Cel putin teoretic ar trebui sa se intample. Pentru ca e oarecum impotriva legilor firii si ale bunelor moravuri sa asuprim un om, din orice punct de vedere.
Intr-un caz ideal, asa cum e cel descris de tine, reactia chimica ramane relatia, totul e sa stim cum sa preparam substantele pentru a o intretine.
„cum ti-l educi, asa il ai”
Nimeni nu se mai chinuie sa extraga. Cam toti cred ca “a educa” = “a dresa”. true & sad !!
Nici eu nu m-ai investesc sentimente in relatie. M-am plictisit sa dau mult si sa primesc din ce in ce mai putin (si nu e vorba neaparat de egoism). Lasa mai dea si ea…
@ boyarul –> Pacat ca nimeni nu se mai chinuie. de-asta sufera multi, si de-asta relatile de dragoste au devenit asa superficiale.
Imi pare rau sa aud ca nu investesti sentimente in relatii, oricat de mult ai fi suferit, trebuie sa il tratezi pe urmatorul/urmatoarea ca si cand ar fi primul/prima. eu ma conduc dupa principiul asta, sau cel putin acord o sansa cui nu m-am facut inca sa sufar.