Un homme ça pleure aussi

De ceva vreme, ma bantuie, fara motiv, niste versuri. Implicit si ideea pe care o contin: si barbatii plang. De fata cu femeile sau nu, dar plang. Multi isi ascund lacrimile cand n-ar trebui, altii plang cand nu e cazul. Eu personal, am intalnit barbati care au plans de fata cu mine, au plans in lipsa mea sau mi-au marturisit ca au plans. Nu ma mira, nu ma socheaza, nu ma sperie, nu ii invinovatesc, nu ii desconsider, nu ma imrpesioneaza mai mult sau mai putin decat m-ar impresiona o femeie. Versurile astea insa ma fac sa vad plansul barbatilor un pic mai altfel, mi se pare ca le confera lacrimilor barbatilor o oarecare demnitate. M-as intinde la discutii, insa o sa va las pe voi sa va exprimati pentru ca sunt sigura ca din comentariile voastre ar iesi un post mult mai complet si complex decat daca as scrie de capul meu.

In franceza suna mult mai bine decat am tradus eu asa pe fuga si negandit.
Melodia e mai jos, pentru curiosi. 🙂

Ne crois pas, mon petit, que les hommes ne pleurent pas
Crois pas ce qu’on te dit
On t’a toujours menti
Ne crois pas, mon petit, que les hommes ne pleurent pas
À chaque larme, j’ai grandi
Regarde-moi
Un homme ça pleure aussi

Micutule, nu crede ca barbatii nu plang,
Sa nu crezi ce ti se spune
Te-au mintit tot timpul.
Micutule, nu crede ca barbatii nu plang,
Cu fiecare lacrima, am crescut
Priveste-ma
Si un barbat plange.