Adio MMJ
Azi a fost ultima zi in care mi-am vazut masinuta parcata in spatele geamului. Aseara a fost ultima data cand am parcat-o eu acolo unde am parcat-o in multe nopti cand ma intorceam cu ea din oras. M-a slujit de fiecare data cand am plecat impreuna spre destinatii cunoscute sau necunoscute, mi-a suportat pumnii pe care ii dadeam volanului cand eram nervoasa, am mangaiat-o cu cuvinte de alint cand eram doar noi doua si mi-a ascultat povestile cand ma descarcam in linistea ei. Azi pleaca, n-o s-o mai vad si nici nu-mi doresc. N-as putea sa ma uit pe strada dupa ea si sa imi spun: „Ai fost masina mea”. Ma doare sufletul, oricat de pueril, amuzant sau aiurea vi s-ar parea. Cand m-am intors aseara din oras si tatal meu mi-a spus: „Du-te sa iti iei adio de la ea, ca maine pleaca” mi-au izbucnit lacrimile instantaneu. Si-am plans destul de mult, acum imi dau lacrimile cand scriu si ma doare sufletul cand recitesc. A fost ca un membru al familiei, un obiect cu care m-am obisnuit si pe care nu l-as fi schimbat pana nu s-ar mai fi urnit din loc. Din pacate, n-a depins de mine. Ii va lua locul alta pe care nici nu mi-o trebuie oricat de noua ar fi si oricata servo-directie mi-ar oferi. Ma atasez mult de obiectele pe care le folosesc, mai ales in cazul in care nu m-au dezamagit niciodata. Am plans cand mi-am vandut telefonul, am lacrimat un pic cand mi-au furat bicicleta si acum plang pentru ca imi pleaca masina. Cred ca daca ar vinde ai mei apartamentul, as avea nevoie de spitalizare.
Sper ca noii stapani sa aiba grija de ea si ea sa aiba grija de ei asa cum a avut de mine. Iat-o:
Ei lasa nu dispera acum ca-ti iei una mai noua si mai rosie 🙂 Asta si-a trait traiul, nici macar airbag-uri n-avea.
tomata, dupa o masina nemteasca si eu as plange. belive me!
Hmm .. Imi pare rau ca trebuie sa te desparti de ea. Te inteleg pentru ca si eu ma atasez de lucruri. Sper ca o sa te atasezi si de urmatoarea … N-o sa fie la fel, dar totusi … Big hug! Fi barbata Zoe 😛
Lasa ca va fi bine 🙂 EU abia astept sa scap de harbul meu de masina…cred ca nu va mai putea fi vanduta…desi sincer m-a slujit relativ k, mult mai bine decat mersul pe jos 🙂 O sa vezi ca ii mai fain cu servo si cu toate chichitele 🙂
Hai ma, ca nu-i dracu’ asa de negru!!!!
Eu astept poza cu noua achzitie :))
Smile! 🙂
Unde-i facuta poza??
priammasina nu se uita niciodata:(
urasc despartirile, acomodarile. la inceput cu orice lucru nou te lupti, ii mirosi mirosul nou, ii gusti gustul ciudat si te streaduiesti sa il accepti. si pe urma, cand ai recunoaste mirosul ala oriunde, cand nimic altceva nu are in lume gustul pe care tu il stii, cand nu vrei sa’ti imaginezi viata fara el… vine o zi si trebuie sa o iei de la capat cu acomodarea. sa mirosi locul gol sau lucrul nou ciudat aparut in loc, sa il accepti si sa inveti sa’ti placa… obositor oricum.
Pomodorini, si tu ai zgariat portiera intr-un stalp de pe trotuar? Si eu 😀
Vreau poza si cu noua achizitie :), cele tinere is mai bune 😀
of, e greu sa te desparti de masina, e mai rau decat de alte obiecte, cred. familia mea a scapat de rabla (si chiar era rabla) acum cativa ani, cand eram eu in strainatate pentru cateva luni si mi-au zis ca au dat-o intr-o zi, fara sa ma anunte ca au intentia (desi pana si eu stiam ca ar fi cazul sa o schimbam)
dar urmatoarea va fi rosie, nu? 🙂
iti inteleg durerea
Ah, aveai unde s-o parchezi! Mi se pare de departe cel mai de invidiat lucru. :)))) Noi sa fim sanatosi, ca masinile curg garla.
Woah, eu nu stiam ca Tomatina conduce…
Cat despre masina, o sa-ti treaca, mai, ai sa vezi. Tinem pumnii sa treaca mai repede.
@ Richie –> Pai nu-mi iau eu, ia taica-miu. Ca nici asta n-a fost propriu-zis a mea. 😀 Si ce daca n-avea airbaguri…
@ unuzero –> Mda, si nu numai de aia… aveam noi doua o relatie speciala.
@ Ciupercutza –> Pai n-o sa am incotro, o sa ma atasez de ea… cand o veni…
@ Andrei Monciu –> Stiu deja ca ii mai fain cu servo ca mai am o masina. De fapt nu eu am, taica-miu are, dar o conduc si eu. 😀 Insa asta era febletea mea.
@ Teo –> Nu-i asa negru, dar tot ma doare sufletul cand vad locul ala gol. 🙁 Noua achizitie va veni mai incolo. Nici nu stiu cand. Ca nu eu o achizitionez. 😀
@ Radu S –> La Szeged. 🙂
@ fabeto –> Ah, pai nu-i prima masina. Ar fi trebuit sa specific ca nu e masina mea proprie, ci a tatalui meu. Eu aveam onoarea sa ma plimb doar seara cu ea, ca ziua era el. Desi mai avem o masina, aia e mai noua si avea mai multa grija de ea. Golful folosea pe post de atelier ambulant. 😀
@ Costina –> Da, ai dreptate. Obisnuita si apoi despartirea sunt foarte frustrante…
@ Scaevola –> :))) Da, aia e opera mea. Dar pentru a fi vanduta, a pus-o taica-miu la punct, a chituit-o, a indreptat-o, a revopsit-o…. si s-a dus. :((
@ Andrei Monciu –> Hăhă… mai e pana atunci.
@ 2410 –> Nu stiu cum va fi urmatoarea, dar rosie nu prea cred. Ca tatalui meu nu prea ii plac masinile rosii. Daca ar fi fost dupa miiiineeee…. 😛
@ miclowan –> Multumesc. 🙁
@ puisorul cufurit –> Pai am si un loc de parcare din vremea cand masinile nu se aprcau pe trotuar si mai am si un garaj. 😀 In ala sta masina cealalta, mai noua. 😛
@ cropcircles –> 😛 Conduc de la 18 ani, anul asta fac 6 ani. 😛 Imi place mult, numai ca acum din pacate o sa practic sofatul mai rarut. 🙁 O sa ma consolez cu o bicicleta pe care sper sa o achizitionez weekendul asta.
Ufff…lasă că trece…şi probabil că după câteva reprize de pedalat, ţi se va face dor de pedala de acceleraţie din nou. Şi eu mă ataşez de lucruri, dar până la urmă, asta este, sunt făcute să se schimbe :_)_
Mai rar azi oameni ce se ataseaza de lucruri, ce le inteleg valoarea. Am vazut acu’ liceeni ce cer iphoane si alte kkturi de la parinti si schimba telefoanele lunar…
Sunt alaturi de tine. 🙁 Sa-ti iei una rosie. 🙂
@ DeMaio –> Pai sunt facute lucrurile sa se schimbe, dar mai intotdeauna imi pare rau. Exista si schimbari bune, asteptate si binevenite… dar sa nu intram prea mult in filosofie. 😀
@ BlindGirl –> Na, crezi ca vina e a lor? e a parintilor ca le indeplinesc mofturile. Masina nu era a mea personala, ci a tatalui meu, si cea pe care o va cumpara in locul meu tot a lui va fi. dar mi-o va da si mie sa ma plimb cu ea. 😀
@ Andrei Craitoiu –> Tati sa ia, ca pana iau io…. 😆
e super articolu asta :), am ras un pic 😛
te inteleg perfect, la fel am patit cand am vandut prima masina, o Dacia berlina bleo ca cerul care mi-a fost adevarata prietena fiindca m-a scos din multe incurcaturi.
si eu am plans cand a plecat din parcare, sofata de noul proprietar si mi-am dorit la fel ca si tine sa fi incaput pe maini bune.
o singura data am mai vazut-o prin oras si am zambit vazand ca esti bine ingrijita si pusa la punct. si chiar daca acum am alta masina, mult mai performanta, inca ma gandesc cu drag la “Gogutza” al meu.:)
mult succes cu noua masinuta!
@ eta –> Bai, tanti nu e de ras. E de plans. 😆 Merci ca te-ai incumetat sa comentezi.
@ angel –> Inca n-o am, dar cand o sa o am sigur o sa ma bucur. Dar oricum n-o sa fie a mea personala.
Sincer, sper sa nu te superi, dar m-a apucat rasu’ , deci doar la faza cand ai spus ca daca parintii tai ar vinde apartamentul, ai avea nevoie de spitalizare. Acum ma intreb, daca atat de mult te atasezi de obeicte, ce se va intampla daca, pateste cineva apropriat tie, ceva?
Parerea mea:P e ca ar trebuii sa fii un pic mai deschisa la nou.Aici punand accentul, ca nu ar trebuii sa te atasezi atat de tare de obiecte.:D