Awake

Am ales sa scriu despre filmul asta pentru efectul ce l-a avut asupra mea. A distrus pentru o noapte toate valorile in care credeam. M-a facut sa ma indoiesc de iubire, de prietenie, de doctori, de familie.
Insa ceea ce m-a marcat cel mai mult era un lucru despre care mai auzisem pana atunci: constientizarea realitatii de sub anestezie. Ce poate fi mai groaznic decat sa simti o operatie pe cord? Te doare cand te tai la deget cu lama, daramite sa fii treaz cand ti se scoate inima pentru a o inlocui cu alta. Inceputul filmului prezinta niste statistici din care reiese ca anual 30 000 de oameni trec printr-o asemenea trauma in timpul diverselor operatii la care se supun. Nu stiu sa existe, n-am auzit de vreo masura luata pentru prevenirea acestor greseli. Mi-e greu insa sa cred ca desi se stie de existenta problemei nimeni nu se gadneste la o solutie.
Dar destul despre anestezie.
Spuneam ca mi-a zdruncinat increderea in doctori si in prieteni. Nu ca as avea cine stie ce incredere sau speranta, dar cand il auzi pe prietenul tau care urmeaza sa te opreze cum de fapt planuieste sa te omoare, parca nu-i a buna.
Pacientul cauta ingrozit refugiul in ganduri, in amintiri, in dragostea pentru logodnica lui. Incearca chiar sa comunice prin telepatie cu ea, are impresia chiar ca o aduce in sala de operatie, pana isi da seama ca si ea e implicata in premeditarea crimei.
Filmul incepe cu ideea ca mama baiatului habar n-are de logodna lor, tipul amana sa ii spuna pentru ca stie ca n-ar fi de acord si ar iesi un scandal. Te gandesti: „ce mama imbecila, incearca sa ii conduca viata fiului ei”, pana cand la un moment dat, situatia se rastoarna si mama inseamna ceea ce trebuie sa insemne: MAMA.
Nu pot sa spun ca filmul si actorii sunt de-o calitate iesita din comun, mai ales ca Jessica Alba nu ma impresioneaza mai deloc, insa ideile ce stau la baza merita toata atentia.

Later edit: Am mai gasit o recenzie buna si aici.