Conform planurilor din copilarie…

Imi place mult sa-mi amintesc de copilarie si sa vorbesc despre ea. Pot sa povestesc multe multe nazbatii si ganduri ce-mi treceau prin capsorul cu caciulita pentru ca anii aceia imi sunt cei mai dragi. Cred ca mi-as da un an din viata sa pot retrai acele vremuri. Sa ma joc de-a magazinul (avem o vanzatoare, multi clienti, un posesor de bicicleta care va fi cel cu aprovizionarea, si pe post de bani, frunze de salcie), de-a dentistul (unde mergeam sa ni se puna plombe de pasta de dinti – needless to say cat de murdare ne erau mainile cand ni le bagam in gura), de-a detectivii (ne urmaream unii pe altii prin jurul blocului, cu pistoale cu capse sau din alea de apa, o insigna de hartie pe care lipeam o poza trasa la xerox si o prindeam in piept cu ac de siguranta), de-a RoBingo (unde aproape tot timpul eu eram Horia Brenciu), de-a scoala (unul dintre jocurile mele favorite – eu eram invatatoarea sau profesoara, nu de alta, dar nimeni nu voia postul) si cate si mai cate. Nici nu mi le mai amintesc aici, dar odata o sa revin asupra subiectului.

Nu mi-a placut niciodata sa fiu doctorita, preferam sa fiu pacientul obedient care suferea de diverse boli. In schimb, cand mergeam la sat, aveam o matusa doctorita si imi dadea tot timpul seringi. Atunci imi placea sa imi injectez papusile cu apa putin colorata cu noroi, nu de alta, dar serul incolor mi se parea neinteresant. Mai faceam si pe gimnasta din cand in cand, am copiat si prezentarile de moda cand defilam din scara blocului pana in fata garajelor (o distanta de cam 5-6 m), vesnic cu un umar gol si parul dat pe-o parte (aici eram privilegiata, intotdeauna am avut parul lung), nu numai eu, toate „modelele” care participam la colectia de tricouri innodate deasupra buricului.

De-a lungul timpului am cochetat cu ideea invatamantului, credeam ca e ceea ce mi se potriveste cel mai bine, ca avand atatea vacante imi voi permite sa calatoresc si sa ma odihnesc cat mai mult. Am renuntat.

Printr-a zecea, aveam chiar impresia ca n-as putea face nici o alta meserie daca nu e din domeniul jurnalismul, dar hotararea am abandonat-o in semestrul 2 din clasa a 12-a, cand am optat pentru literatura si limbi straine.

Asa ca, Maria, sa iti raspund la leapsa, nu am devenit nici vanzatoare (decat 4 luni la Amely), nici stomatolog, nici detectiv (dar ador emisiunile si serialele in care e vorba de ei), nici model, nici gimnasta, nici prezentatoare, nici invatatoare, nici macar profesoara, ci hostess la un restaurant, agent imobiliar si actualmente link builder. Incurcate sunt caile profesionale.

Tu ce ai visat sa devii cand te faci mare, Miclowan? Corina? Nuzzu? Alex? Despina?