Palomar
Autor: Italo Calvino
Nationalitate: italian
Titlu original: Palomar
Anul aparitiei: 1983
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 6.5/10
Alte romane de acelasi autor: Daca intr-o noapte de iarna un calator, Iubiri dificile
Repede, repede am dat gata carticica asta pe care am dat 4 lei. Am stabilit chiar un record 😀 – 2 zile. Imi place Italo Calvino de cand am citit Daca intr-o noapte de iarna un calator…
Cum fac de fiecare data cand am un titlu in fata si nu stiu nimic despre el, incerc sa imi imaginez povestea inainte sa ma bag cu nasul printre pagini. Primul gand care mi-a brazdat tartacuta a fost ca Palomar e ceva cu soare. Trebuia in mod imperios sa aiba ceva de a face cu vara. Poate datorita rezonantei cuvantului, ce ma duce la “palmier”? In orice caz, da, apare maritul soare, cel putin in primele cateva capitole. Sa va povestesc un pic despre forma romanului. Are 3 capitole mari si fiecare are 3 subcapitole. Scurte, se scurg de zici ca nici nu le-ai citit. Imi place la Calvino ca isi face imaginile vizuale atat de … vizibile incat nu ai cum sa intelegi altceva decat ce vrea sa spuna. Si mai strecoara printre ele niste cugetari filosofico-lingvistice asa incat cartea sa nu fie prea usor de uitat. De pilda eu, de fiecare data cand o sa vad rasfrangerea razelor soarelui pe o intindere de apa, o sa ma gandesc la cartea asta. Intelegeti voi daca o cititi.
Subiectul nu e unul prea atragator… e lipsit de actiune fizica, doar pe ici pe colo mai afli ca cineva inoata, se plimba, sau merge in vacanta. Ah, cum am putut sa uit? Este un pasaj unde se observa actul sexual dintre doua testoase. Superb. 🙂 Si il gasesc superb pentru ca inca o data a gasit o comparatie ciudata pentru a face dragoste. Daca intr-o Noapte de iarna, a face dragoste e cam ca si cum ai citi o carte, aici tangibilitatea pielii ia locul citirii sufletului.
Impresia pe care am avut-o la inceput a fost ca lui Palomar, personaj principal masculin, la a doua tinerete (parca), ochelarist si mare ganditor, ii sunt exploatate toate cele 6 simturi: vederea in timp ce contempla valurile, sanul unei femei, sau razale soarelui, auzul – cantecul pasarilor, tangibilitatea – faza cu testoasele, gustul si mirosul – cand intra dumnealui in charcuterie si in fromagerie in Paris si se simte ca la muzeu. Eram pe aproape, caci mai tarziu mi-am dat seama ce se intampla de fapt cu acest personaj dubios care mi se parea ca are o viata prea plictisitoare si prea mult timp liber. Palomar e un observator, un filosof al tuturor lucrurilor pe care le vede. Imaginatia prea bogata si cunostintele din toate domeniile il ajuta sa elaboreze scenarii si sa faca analogii intre cele mai ciudate elemente, fara a fi ridicole sau neverosimile. Pur si simplu vede ceva si de acolo porneste prin lumea filosofiei proprii.
Si cam despre asta e vorba.
7 Comments
Cinabru
E o carte ciudata, nu pot spune ca mi-a placut. Mi se pare mai slaba decat alte titluri Calvino, prea experimentala, parca nu se potriveste cu restul. Sa-mi spui cum ti se pare si “trilogia” Baronul din copaci, Vicontele taiat in doua, Cavalerul inexistent.
puisorul cufurit
Calvino inca n-am citit. Poate intr-o zi… A! La multi ani!
miclowan
dap si eu trebuie sa ma recuniosc drept un neavizat al acestui autor
Tomata
@ Cinabru –> Cel mai mult pana acum mi-a placut Daca intr-o noapte de iarna un calator… mi-a placut adresarea la persoana a doua. 🙂 Imi trebuie ceva timp sa citesc trilogia, desi Cavalerul am inceput-o dupa ce am terminat Zorba. Am abandonat-o insa… nu imi trecuse gustul pe care mi l-a lasat Kazantzakis.
@ Puisorul cufurit –> Welcome back. 🙂 Mie imi place Calvino. Desi in ultimul timp am vazut ca imi place orice carte pe care o citesc, sau mai bine zis, gasesc ceva sa imi placa in fiecare carte. 🙂
@ Miclowan –> Poate il incerci. Are carti subtirele.
2410
Baronul din copaci e superba si se citeste in mai putin de doua zile 🙂
Pingback:
Pingback: