Eu n-as fi o legenda

… daca m-as trezi maine singura persoana de pe Pamant. In primul rand ca nu sunt o savanta, nici macar nu actionez in vreun domeniu al stiintei, in al doilea rand nu mi-as pierde timpul sa fac pe dr.Frankenstein.

Ideea la care m-a pus sa cuget Scaevola (in urma vizionarii filmului I am Legend) o sa o plasez oarecum in conditiile in care s-a desfasurat si actiunea filmului. Sa ne imaginam ca raman singura fiinta omeneasca pe Terra, intr-o civilizatie ramasa intacta, neatinsa de distrugeri majore. Adica am la dispozitie masini, benzinarii, case cu duiumul, filme si carti la discretie, tot felul de aparate, etc. Pe scurt, imaginati-va doar ca oamenii ar disparea si totul ar ramane la fel. Ce as elimina din scenariu ar fi aratarile alea contaminate de virus. Intr-o lume in care n-ai frica de nimic macar scapi de un sentiment. Eu una, cred, desi sunt o persoana care nu prea se impaca bine cu singuratatea, ca n-as innebuni intr-asa o lume. As lua o masina si m-as pune pe calatorit. M-as opri oriunde, in orice oras, la orice muzeu, in orice casa. Apoi as lua carti cu mine si as citi zile intregi, alte zile m-as uita la filme, as si dansa dupa crize indelungi de plans, de resemnare si de ganduri la sinucidere. Ar fi groaznic daca n-as avea macar o Sam cu mine.

De fapt, nu stiu ce as face, astea sunt doar primele ganduri care iti vin in minte cand cineva iti ofera ideea singuratatii si puterii supreme asupra intregii lumi, a lipsei constrangerii, a indeplinirii oricarei dorinte materiale. Cred ca dupa ce ti-ar trece euforia ca poti face ce te taie capul, nu ti-ar mai pasa, nu te-ar mai interesa nimic din tot ce ti-ar fi produs placere. Cred ca ai incepe sa plangi dupa toti parlamentarii si dupa toti politicienii, dupa cei mai enervanti oameni pe care i-ai cunoscut. Mai bine rau cu rau decat fara rau.

Mai multe despre film, gasiti la DeMaio.