Dezvirginarea (part II)*
Demult, tare demult mi s-a cerut sa scriu despre prima carte citita. Nesimtita cum sunt, desi am promis ca o fac in saptamana aia… n-am facut-o. Scuza si pretextul e ca aveam muuulte, muuulte lepse care asteptau si printre ele voiam sa le fac lor si aberatiilor mele zilnice. Si uite asa, prima mea carte citita n-a beneficiat de un post mai recent. Ideea e ca nu imi aduc aminte cu precizie care e prima si prima carte pe care mi-am petrecut timpul citind-o. Dar stiu ca printre cele de la inceput au fost Doctorul Aumadoare de Kornei Ciukovski si era despre pirati si flaÅŸnetari (de acolo am invatat cuvantul asta), despre un doctor (obviously) si un animal pe care il cheama Tragempinge. 🙂 Foooooarte dragut. Si alta pe care am lecturat-o pe nerasuflate a fost Vrajitorul din Oz, si daca imi aduc aminte bine, cred ca am citit-o de 2 ori, dar nu bag mana in foc. 😀 Despre ea nu mai zic nimic pentru ca e arhicunoscuta si poate si citita de multi dintre voi. Unde mai pui ca are si un film superb cu Judy Garland in rolul principal. Daca va mai zic si de Somewhere over the rainbow… you get the picture. Am mai citit povesti, basme… dar am ratat romanele copilariei, cum am mai spus si altadata.
Care a fost prima ta carte, Denisuca? Dar a ta, Nuzzu? Carina? Teo?
Pe mine m-au intrebat asta Angie Gathe si Andreea. Uite ca v-am pus si poze. 🙂
________________________________________
* part I
Hehe, si io imi aduc aminte de Doctorul Aumadoare. Vag, dar imi aduc. Nu mai tineam minte despre ce era vorba, dar tin minte coperta solida si paginile lucioase si placute la atingere. 🙂 Nu stiu daca a fost prima carte citita, dar a fost printre primele. O alta e Biblia copiilor, care inca o mai am. 🙂
P.S. Am vazut ca si in Timisoara aveti reclama aia tampita cu “Degeaba stii sa citesti daca n-ai citit Biblia”. 🙂 Pe la Gara pe undeva parca am vazut-o.
frumos ;))
Nu mai tin minte prima carte pe care am citit-o dar cea care mi-a marcat copilaria a fost ” Adio Ringo” – Traian Tadin. Cred ca am citit-o prin clasa I-a sau a II-a. De atunci imi doresc un caine lup 🙂
o sa devii o maestra a titlurilor daca o sa continui in stilul asta :))
Pomodorini, te intreb ca pe Ray Bradbury: de unde-ti vin ideile? Cum stii tu sa zgandari creierele noastre de adulti ingropati in griji, ca sa scoti de acolo amintirile copilariei, cu aroma de dulceata de trandafiri mancata pe furis in camara si mirosul de busuioc din dulapul “de bun” al bunicii? Cartile au fost cel mai pretios dar al copilariei mele si daca iti spun ca am avut la bunici o biblioteca intreaga (o camera, desigur, nu te gandi la Alexandria :D) plina de carti proletcultiste si am citit Pe Donul linistit, Asa s-a calit otelul si Tanara garda, precum si Doinas, A. Toma sau Beniuc, in disperare, la vreo 7 ani, probabil nu m-ai crede… Citeam pana imi dansau literele in ochi, dar nu ma lasam! Poate cartile astea nu spun nimanui nimic azi, dar pentru mine au insemnat mult. Au insemnat descoperirea unei lumi in care “gandaceii” (si eu numeam astfel literele cand eram mic) erau cele mai insemnate lucruri din cate exista… Si dragostea pentru ei nu m-a parasit nici azi si ma bucur sa vad ca nu sunt singurul care are astfel de pasiuni, chiar si pe “globurile” astea… 🙂
Eu am inceput cu “Povestile nemuritoare” care mi-au placut mult asa ca le citeam de mai multe ori. Si “Amintirile” lui Creanga 🙂
@ Gabi –> Am mai vazut la cineva pe blog ca scrisese de Doctorul Aumadoare, si daca zici ca si tu iti amintesti de el, inseamna ca era destul de cunoscut. Desi copiii din ziua de azi nu il mai citesc. Daaaa, si Biblia Copiilor am citit-o si atat de mult mi-am dorit sa o am, imi placeau asa de mult pildele si pozele….Cat despre reclama cu Biblia, n-am vazut-o. Parca am auzit de ea, dar nu imi e prea cunoscuta.
@ miclowan –> Da, a fost. 🙂
@ zulu –> Oh, cainii lup sunt atat de frumosi, si eu imi tot doresc unul, dar din pacate nu se poate. Nu stiu de ce, dar cand am citit commentul tau mi-am mai amintit de o carte a copilariei: Cuore, inima de copil de Edmondo de Amicis. Nu prea mai imi amintesc mare lucru din ea, dar stiu ca era cam trista.
@ de ce –> ;)) Nici nu stii cat trafic a adus prima data. =))
@ Scaevola –> Eh, de data asta n-a fost ideea mea. Nu stiu cine a pornit si a avut ideea acestei lepse, dar e tare draguta. Cat despre celelalte povesti ale copilariei, oh, imi face asa o placere sa mi le amintesc… am avut o copilarie frumoasa si imi pare rau sa vad ca cei mici de acum nu mai stiu cum e sa te bucuri de „afara”.O sa mai am multe istorioare din anii mei de copil, trebuie insa sa am momentul propice sa le povestesc. Intr-adevar nu am auzit de cartile pe care le-ai zis tu, dar asta si din pricina ca nu am prea citit cand eram mica.
@ Richie –> Chiaaar, si pe alea le-am citit. Ale lui Petre Ispirescu, nu? Si Amintirile, desi ma innebuneau in gimnaziu, mi-au placut mult. Umorul lui Creanga e foarte original.
“Vrajitorul din Oz” e o carte superba. inca o am in biblioteca si recunosc ca uneori inca mai citesc anumite pasaje din ea. Daca ma gandesc bine, cred ca as vrea sa o recitesc in intregime…
Hi hi .. Doctorul Aumadoare .. ce vremuri. Cu trageimpinge si toate ciudateniile. Doamne mi-e dor de cartile astea 🙂
@ Dark Jade –> Eu abia astept sa o citeasca si copiii mei si sa imi povesteasca despre ea.
@ Dojo –> Mi se confirma prin comenturile voastre ca aceasta carte e destul de cunoscuta. daca vrei sa o recitesti, pot sa ti-o imprumut. 😛