Hi! My name is… what?
De cand ma stiu mi-au placut poreclele, cuvintele acelea care defineau o personalitate. Diminutivele sau jumatatile de nume, asocierile cu alte fiinte sau alte lucruri, sunt o adevarata fascinatie pentru mine (atata timp cat sunt decente sau macar neinsultatoare). Am avut placuta surpriza la Schimb de carti sa ii aud pe toti strigandu-ma Tomata. Imi place cand in comentariile voastre sau la voi pe bloguri cand vorbiti despre mine, va referiti la Tomata sau alte derivari ale cuvantului.
Singurele porecle pe care le-am avut pana acum au fost sustrase numelui. In liceu eram fie Andreaua (colega mea de banca imi spunea asa), fie Ursulina (ma striga profa de romana), fie Ursulică (asta a venit intr-a 11-a de la o colega foarte draga mie – chiar si cand imi facea cunostinta cu cineva, nu zicea Andreea ci Ursulica – nu era tot timpul placut), fie Ardeia (opera unor vecine), fie Hellene, de la Elena. Acum sunt, mai ales la lucru, datorita blogului, Tomata. Nu stiu cat ma caracterizeaza aceasta porecla, parca e mai mult un „nume de scenaâ€, dar e creatie proprie si imi place. 😛 E singura pe care mi-am ales-o si am impus-o eu. 🙂
Dar voi? Cu ce va laudati la capitolul porecle?
Mie îmi ziceau, cei din familie şi apropiaţii, de când eram mic Răducu şi încă tot aşa o ţin aşa că ar trebui să te bucuri că ţie-ţi spun şi altcumva. Ursulică 🙂 sună frumos.
Well, cand eram eu clasa a doua, intr-o tabara la Satu Mare mi-au zis…”curu”. Ce sa-i faci, era mare. Noroc ca nu s-a lipit. Am avut multe alte porecle, inclusiv Sabiuta, Sabona, Lisabona, Sorbona, Schnitzy and the list can go on.
Neah, nu mi-e rusine cu ele 😀
Cand mi-am facut testul cu Who knows me best am zis ca trebuie sa pun si intrebarea asta cumva.. De unde imi vine nicku’?
Adevarul e ca Ela o chema pe o cateaua dalmatian a unui vecin de-al meu, iar sor’mea fascinata de nume mi l-a pasat inca de la vreo 4 ani.
In functie de regiunea in care locuiesc rudele imi mai spun: Ioana, Otilica si Lushka. Dar Ela a iesit castigatoare de mult. Sunt hotarata ca intr-o zi sa devina chiar numele meu oficial. 🙂
prietenul meu cel mai bun ma are in agenda telefonului “Almodovar” … altele nu am prea avut…
Cand eram mic, rudele ma strigau “Alexu”. Din partea familiei cam astea au fost. Mai departe la liceu a aparut “Popica” pentru ca eram deja 6 de “Alex” in clasa si trebuia sa ne diferentieze cumva :D. Asta era mai mult folosita de profesori.
Am avut si cateva porecle adevarate facute fara voia mea si care nu-mi picau asa bine de la persoane cu care radeam dar nu zambeam, daca intelegi ce vreau sa zic. Din fericire m-am mai indepartat de respectivele persoane si implicit si de porecle.
Oby a aparut initial ca nevoia de un nick-name sub care sa fiu cunoscut in special in cercurile cu legatura in calculatoare [jocuri,net,etc]. Deja a trecut de acest prag transformandu-se in porecla, eu neimpunand-o, doar creand-o … sau … poate fi considerata impusa daca in mediul online doar asta folosesc ? 😀 [exceptie facand partea oficiala gen relatii cu scoala, job, pentru care afisez identitatea mea adevarata]
Eu am avut o serie interesanta de porecle, bineinteles binecunoscutele apelative “aragaz cu patru ochi”&shit. La un moment dat un prieten bun a facut o combinatie intre numele meu (corina) si starea faptelor (eram chioara) si a iesit Chiorina. Nu pot sa va spun cat de amuzanta mi s-a parut!
Si inca mai este folosita, de catre unii prieteni. Idaho, este rezultatul obsesiei mele pentru frank herbert, dar deja am scris pe blog asta…
Pifuloasa. Pifishor. Pif…porecla cu care ma “dragaleau” sefii mei. Nu stiu de unde le venise. Poate pentru ca eram blonda si mereu vesela…habar n-am…culmea- nici nu m-am intrebat. Am acceptat-o, pentru ca imi placea pur si simplu.
Iliutza imi spuneau colegii in scoala generala de la numele de famile – Ilie. Prin liceu a inceput sa se impuna Richie(dupa ce s-a aflat ca in buletin ma cheama si Richard, probabil taica-miu stia cand m-a botezat ca ne vom integra in alta parte decat Rusia) si asa am ramas.
La birou sunt “mitzi” sau “botonul roz”, ambele porecle fiind date de catre un coleg …
Online sunt …ciupercutza 😉 Mi s-a spus mai demult asa pentru ca sunt mica de inaltime.
Acum cativa ani am fost intr-o tabara cu niste prieteni ca sa ajutam niste copii orfani. Toti au primit salopete albastre iar eu una rosie, si cum mai aveam si tricou si sapca de aceiasi culoare am ajuns totul imbracat in rosu. Cineva mi-a spus ca seman cu iepurasul de pasti iar porecla mi-a ramas iepuras. Am mai primit si morcovi cadou de ziua mea:) Oricum am transformat porecla in renume 🙂 Si mie imi place sa dau porecle persoanelor dragi. De exemplu sora mea este marmota
ar fi ceva, dar s-a pierdut in negura timpului…si prefer sa nu o scot la iveala….
oricum ai avut multeeeeeee
Eu sunt Angie pentru toata lumea. Dar am trecut si eu prin generala printr-un proces dureros de porecleala.
Eram Vulpie la un moment dat, pt k eram si inca mai sunt destul de roscata. Apoi Stressu pentru ca nu eram intr-o continua fuga. M-au strigat si Calugarita pentru k eram f timida si fricoasa, Pardon pentru ca mereu foloseam vorba asta ca sa trec printr-o multime de elevi, Boy pentru ca ma tundeam scurt si asa mai departe….
Dintre poreclele tale, cel mai fain suna Tomata, si din cate citesc zilnic, ti se potriveste. Adica nu stiu, dai dovada de vitalitate, ori rosul e culoarea sangelui care prin venele tale chiar fuge
mie mi s’a zis multi ani Luminita. asta cica se trage de cand eram bebeluta si aveam efect electric in casa :))
Toată tinereţea am fost “Crăcănici”, pentru că-mi aduceam picioarele ca Dobrin, atunci când jucam fotbal. În liceu am fost “Motoraş”, de la maniera dementă de a-mi da sufletul pe teren în diferitele echipe cu care participam la competiţiile sportive. Apoi, în facultate, am devenit “Nebunul”, pentru că la ora de Politologie am avut curajul de a-i spune profesorului meu că epoca de aur a fost un genocid la adresa românilor. El, profesorul, fiind fost membru de partid, cu studii la Moscova, fost apropiat al unor mai-mari din acele zile de dinainte de 1989.
Acum, mai nou, sunt “Don Bogdano”, pentru că ei au senzaţia că una din fotografiile mele de la o petrecere seamănă leit cu cea a unui mafiot care fumează, aşteptând prada, sau “Kempes”, după ce am făcut pasul nebun de a participa cu iubiţii colegi la un karaoke. Este suficient? 🙂
Eu sper să se oprească totul aici. Cine ştie ce mai apare…:)
buna, eu sunt Morcovistea, zisa si Copilu’. De fapt, numele meu de familie este cea mai tare porecla, dar, din motive obiective, nu pot sa spun care e. 😀
pfuuuu cred ca la capitolu asta “stau cel mai bine” ca sa spun asa, pai sa le spun in ordine cronologica BIRSY (diminutiv de la nume), BEBE(nu stiu de ce imi spuneau colegii de clasa in generala astfel, si acum daca ma intalnesc pe strada cu ei, dupa ce ma salut, urmeaza intrebarea care-mi place”ce mai faci BEBE?”),ALEJANDRA, una pe care am urat-o foarte mult a fost ALEXOI;)) noroc ca am scapat repede de ea, fiind inlocuita de QUERIDA (pe asta o am si acum:))) iar de la QUERIDA mai sunt care ma mai alinta QUERIDUSH :)), mi se mai spune si COPILU sau PILU, astea sunt 🙂 si sunt mandra de ele
Coco, Beetle, Harry Potter, cam la asta se rezuma poreclele pe care mi le-am auzit. Pacat ca nu s-a prins nici una de mine. Clover Shaped Screwdriver e inventia mea, deci nu stiu daca se pune la socoteala. =D
în copilărie mi se spunea ‘lipici’ pentru că stăteam și mă jucam doar cu fetele asta spre invidia băieților :))
Am uitat sa le zic si pe cele care au plecat de la Clover Shaped Screwdriver, gen Surubelnita, Trifoi, Trimfoi. Dar astea doar pe bloguri. =)
Ok… Candva in vremuri de demult eram MissShady. Inca sunt oameni care ma striga asa pe strada pentru ca asa m-au cunoscut. A fost o porecla impusa de mine dar a suferit si ea la randu-i porecle gen Muslima Shandy sau simplu Muslima 😛 La un moment dat, mai ales datorita adresei e-mail, am fost strigata Hackagirla… si diverse extrapolari ale termenului de genul Hapciugrilla… care de care mai urate. Si AngelS’Cry a fost un nickname impus de mine. Actualul “nume de scena”, Adeline, nu este tocmai o porecla, provenind din numele real. Am fost strigata asa de profesori si cunoscuti inca din clasele primare. Ma si mir ca abia acum 3 ani mi l-am arogat definitiv si irevocabil. Z-ul atasat a fost initial doar o alternativa iar acum este acel ceva distinctiv… mai ales pentru ca litera in sine se bucura de o vasta simbolistica pentru mine. 🙂
Mie imi ziceau “caseta” , aveam strungareata ….
@ Radu –> In primul rand, o sa iau asta ca pe „facutul cunostintei”. Ursulica era dragut si amuzant, dar in afara de fata aceea nu mai imi zice nimeni asa.
@ cropcircles –> Mai, „curu” e urat. Ii mai ziceam si noi unei colege „buca” pentru ca aveai impresia ca are doar una. :)) Nu prea des insa. Celelalte sunt ok. Mi-am amintit acum ca la un moment dat unele colege imi spuneau „cascheta”, sau „casca” de la tunsoarea mea. Dar a murit acea porecla odata ce mi-a crescut parul. 😀
@ Ela –> Eu chiar am crezut ca vine de la numele tau. Tindeam sa cred ca de la Ionela. 😀 E interesanta povestea cu numele catelei. 😛 Eu nu mi-as schimba numele, de fapt nu mi-l schimb nici dupa casatorie, il pastrez pe al meu si il adaug pe al sotului. Cred ca numele meu ma reprezinta mai bine decat orice.
@ unuzero –> Tre’ sa fie o poveste in spatele poreclei. Afl-o si impartaseste-ne-o.
@ Oby –> 6 Alecsi??? Oh my God!! N-as fi vrut sa fiu in clasa cu tine. :)) E foarte fain cand ai un nick sau un id dupa care te cunoaste lumea, atat in sfera virtuala cat si in realitate. Cat despre partea oficiala, e logic ca nu te prezinti cu Oby ci cu numele tau.
@ idaho –> :)) „Aragaz cu 4 ochi” mie imi placea la un moment dat. Adica imi mai ziceau si mie colegii din liceu cand mi-am facut ochelari, doar asa sa ma sacaie. Pe mine insa ma amuza. Chiorina ii ziceam si eu unei foste prietene pe care o cheama ca si pe tine, asa ca sunt cat de cat familiara cu deformatia asta. 🙂 Dar ma bucur sa aflu cum te cheama. 🙂 Cat despre Frank Herbert… nu prea stiu mare lucru. Adica nu stiu nimic. Imi dai link la explicatie? 😀
@ teo.georgescu –> Oh, pai daca sefii sunt asa dragastosi, e doar de bine. 😛 oricum e draguta porecla, nu cred ca are vreo radacina rauvoitoare.
@ Richie –> Si cu ocazia asta am aflat de unde pana unde „Richie”. 🙂 Foarte clarvazator tatal tau. 😛 E un nume frumos si rar la noi, Richard.
@ Ciupercutza –> Sa stii ca nu esti singura „mitzi” pe care o cunosc. Am una foarte apropiata si unde mai pui ca si mama mea cand are chef sa ma alinte ma „mitzaie”. 😛
@ zulu –> Iepuras? :)) Asta e foarte funny. Si mie imi place sa deformez numele oamenilor sau sa le dau porecle. De multe ori sa le aseaman cu personaje din desene animate…
@ miclowan –> Of, numai una?
@ Angie Gathe –> De la par se trag la porecle de te saturi. Si eu am avut una, cum am zis mai sus: „casca”, sau una si mai urata „muncitoare la fabrica de conserve”. Astea n-au durat decat pana mi-a crescut parul si asa le mai placea colegelor mele sa se distreze pe seama mea. Nu m-am suparat, ba chiar radeam si eu cu ele. Nu stiu cat ma reprezinta Tomata… poate pentru unii o sa raman asa forever. 😛
@ costina –> 🙂 Si pe tine de fapt te cheama Costina. Asta da intorsatura de situatie. 😛
@ DeMaio –> Wow, fiecare perioada a vietii coincide cu o porecla. 😛 Kempes de la ce vine mai exact, ca n-am atata cultura? 😛
@ 2410 –> Eu sunt „Copilu’ ” pentru taica-miu. Cand vine acasa o intreaba pe maica-me: „O venit Copilu’ ”. Si ma amuza teribil. Oh… pacat cu numele de familie, dar inteleg situatia. 🙂
@ Alexandra14mai –> Querida?? Ai grija sa n-o superi pe adevarata QUERIDA. ;)) Si eu le mai strig asa pe colegele sau pe prietenele mele. Si tu ai avut ceva porecle…
@ Clover –> Harry Porter =)) Asa ti-as zice si eu. 😛 No offence, da’ parca ati fi frati. 😛 Cat despre asta kilometrica, io ma adresez cu Clover sau Marius. E bine? 😀 Ii prea lunga, ma. ;)) Trifoi si Surubelnita iara sunt faine… conteaza insa sa nu te deranjeze pe tine.
@ Cineva –> Am avut si eu un prieten in copilarie care se juca numai cu noi. Dar el facea asta ca n-avea cu cine sa se joace. Eram numai fete.
@ Adeline –> =)) Hapciugrilla? Fain de tot. Apropos de asta avea o colega in clasa al carei al doilea nume era Adelaida, de acolo a derivat in Agelaida si apoi mai scurt Age. La fel ca si la tine cu Hackagirla 🙂 Zadeline suna bine si e faina si semnatura pe care ti-ai pus-o pe blog.
@ Florin –> Hm… ciudat. Dar la ora asta nu prea pot sa fac analogii. 😀
Mi se spune Rox- frecvent. Un prieten imi spune Corleone:), iubitul- mamaica, una din prietene- poxi, alta prietena- tzuca. Dar pe mine ma Cheama Roxana, oameni buni. Si va rog sa-mi spuneti asa:))
Ardeiule ce mai faci? Merge asa, Andrei – Ardei. Chiar imi place cand sunt strigat asa de prieteni.
Îmi pare bine de cunoştiinţă Ursulică ;))
Dar multe porecle ai avut… Mie mi-se mai zice si Silviu, chear daca nu ma cheama asa, “porecla” asta vine ca cineva din gasca noastra ma tot striga Silviu (nu stiu ce la apucat sau de unde si-a dat seama sa imi zica asa) si la noi e “efectul de turma” ce face unu face si celalalt si asa au inceput sa ma strige toti Silviu, acuma pe blog eu mi-am pus singul porecla de Boier Moflea…
@ Rrroxana –> Pentru Roxana am si eu multe derivate, mai ales Roxa-Boxa. 😛 Asa o strig pe o colega din cand in cand. De unde pana unde Corleone? Mamaica?
@ Andrei Craitoiu –> Aaaa, ca si Ardeia. 😛
@ Radu –> Deci tu o sa fii unul dintre cei care imi va spune asa? 😕
@ Moflea –> Eu ii zicea la inceput prietenului meu Sergiu, desi il cheama Cezar. :)))) Nu stiu de ce, nu cunosc nici un Sergiu, nu era vorba de inselat sau ceva aiurea. Pur si simplu imi iesea Sergiu in loc de Cezar. 😀
Porecle? nu mi le mai amintesc pe toate :))
Ce tin minte, in schimb e prima porecla din generala : sfaramatoru’ (dupa ce-am demolat la propriu o usa de sala de clasa si 2 geamuri de securit ranforsat cu una bucata spinare de coleg care ma calcase pe nervi prea mult timp
In liceu, Ilea, Iliuta, Ma, Ileatron, Eminescu (din cauza poeziilor)
In facultate, Rychu, dihor, ursuletu’ comunist, Zuzu
Au mai fost multe, da’ n-au dainuit de-a lungul timpului. Si apelativele familiale, alea intre frati, stie taota lumea la ce ma refer, alea nu se pun, ca-s din dragoste 😛
hmm.. pai au fost
papadie(asa ma alinta tata)
lulu(de la mama)
ral,ralf,ucu,ialuca(toate de la raluca derivate)si mai e si acular,dar putini imi spun asa
brotacel(pt ca atunci cand ma duceam la strand nu mai ieseam din apa)
si ultima porecla,Motanica e defapt derivata din Motanel si mi-a fost data de profesorul meu de teatru care se uita asa ala mine intr-o zi si zise: “Mai motanule,tu n-ai sa fi Julieta niciodata daca nu porti fusta!Cum sa fi Julieta in pantaloni? ” si atunci toti colegii mi-au(miauuuu miauu) spus Motanel…de unde au inceput: mitzi,motanica,pisicaine,miaunica si multe altele.
odata mi s-a mai spus si gogosica(pt ca se pare ca eram pufoasa…. 😛 )iar iubitul imi mai spune si dovlecel. si cam atat pt porecle si alintaturi. 🙂
poi una faina strutu este a unchiului mei deoarece se juca dea v-ati ascunselea cu copii si baga capu pana in pamant si de acolo ii vine porecla
si inca una dar nu zik a cui este:)) gaza :))=))deaorece tragea la tuica
sau treia deoarece pers resp 😀 😀 luase trei la boilogie:((:))
Lily, Jane, Lingura, Mademoiselle, Dovlecelul.