Saltele la geam

Lumina obscura din biserica racoroasa imi provoca somnolenta. Buzele strabunicii mele se misca fara sa scoata sunete, dar nasc rugaciuni catre sfintii de pe pereti. Ma plictiseste linistea asta si imi fac de lucru cu lumanarea de pe care se scurge ceara moale. O las sa imi picure pe degete si suport cu o satisfactie ciudata arsura ei. De strabunica mea se apropie o alta femeie cu fata botita si cu basma neagra cu flori. Ii ies cateva fire albe de sub ea si ii atarna peste nas. Nu o deranjeaza, nu le vede sau nu le simte. Eu insa le vad, pentru ca ma plictisesc. Incep sa vorbeasca in soapta si le vad infierbantandu-se in mirari si dumnezeiri ale fiecarei fraze. O aud pe batrana cu fata plisata ca zice ceva de groaza, de frica si de moarte. Imi atrage atentia, oricum e mai interesant decat cantarile de langa altar…

Strabunica mea se precipita, ma ia de mana ma trage afara din biserica, si ma indeamna sa nu plang. Nu stiu la ce se refera, dar nu ma intereseaza. Ma preocupa doar bucuria ca am plecat de acolo si nu mai trebuie sa stau cuminte. Acasa gasesc aceeasi panica, pe strada la fel. Multi oameni pe trotuar, parca si pe sosea. Seara mananca ziua parca mai repede ca niciodata, frigul e strapuns de urlete, de zgomote pe care eu nu le-am auzit niciodata in viata mea de 6 ani. Si femeile urla in strada, si barbatii huiduie. Mami si tati nu sunt in casa… acum mi-e frica. Sa fie oare sfarsitul lumii, ala de care mi-a spus fata aia pe care a certat-o strabunica? Oare asa se intampla cand lumea se termina? Intreb speriata de ce „tuna” afara? Mi se raspunde cu un glas soptit, in timp ce se sting luminile in camera ca se impusca anul ce tocmai trece, pentru ca cel care vine sa fie mai bogat. Si „tuna”, si „tuna” si oamenii mor. Mami plange si noi stam la parter cu saltelele in geam sa nu traga in noi. Eu inca nu inteleg ce se intampla, sunt ascultatoare cum n-am mai fost pana atunci si nici de atunci inainte. Abia cand am auzit soldatii vorbind sub geamul de la bucatarie si cand mami le-a dat paine pentru ca au rugat-o frumos, am inteles ca nu se impusca anul vechi. Am auzit cuvinte precum „gloante”, „revolutie”, „libertate”, „groapa comuna”, „eroi”, „FSN” si asa mica cum eram stiam ca traiesc istoria.

Asa mi-am petrecut eu Revolutia.