Fara cuvinte

In cantece. Doar sunete insirate pe portative, sunete pe care fiecare sa isi scrie propria lui poveste, asa cum se intampla in filme cand cineva se plimba pe strada sngur, gandindu-se, asa cum tot in filme un barbat si o femeie se saruta si cuvintele sunt inlocuite de muzica, amplificand intensitatea, asa cum in videoclipuri o fata merge cu autobuzul sau cu metroul si partea instrumentala din melodie e mai edificatoare decat toate versurile ce compun cantecul, asa cum un film de groaza n-ar fi nimic fara muzica ce ne trimite cativa firoi in vizita.

Doru a initiat o leapsa prin care eu trebuie sa ii spun ce muzica instrumentala imi place, sau ma rog, ce artisti de acest gen ascult… Nu prea ascult muzica fara cuvinte pentru ca nu prea e genul meu, dar sunt exceptii.

Cred ca primul de acest gen care mi-a placut a fost Jean-Michel Jarre.

Si cam tot in perioada aia, Vangelis – l-am furat din lista lui Doru.

Apoi, cand am lucrat la un restaurant, acum vreo 3 sau 2 ani am descoperit cateva CD-uri cu Buddha Bar si Cafe del Mar. Ah si cateva instrumentale de la Buena Vista Social Club.

Nu pot sa il las deoparte pe James Last, care m-a fermecat pur si simplu… cautam o chestie pe net de la Mozart si am dat peste melodii de-ale lui. De-a dreptul impresionant.

Cu Kenny G. am amintiri foarte frumoase, de pe vremea celei mai frumoase iubiri din liceu. Nu-l mai ascult acum, nu pentru a nu-mi trezi trecutul, ci pentru ca nu se mai potriveste cu nimic.

Bineinteles imi place muzica greceasca instrumentala, mai ales Zorba… si ar mai fi atatea… nu mi le mai amintesc.Dar ca sa imi improspatati memoria o sa va dau o leapsa voua: Carina, Dark Jade, Clover (stiu ca o sa iti placa), Bridge, Ania, si Dida. Ah si dudelor.