Cand barbatii tac

Un barbat sta singur in coltul stang al salii de asteptare si se uita la un patrat de hartie. Ma asez vis-a-vis de el si reusesc sa imi dau seama ca e o poza alb negru, de-aia pe care n-o faci cu aparatul foto ci cu aparatele alea cu care te uiti in burta mamicilor. In coltul drept, o tanara asteapta asezata pe scaunul de langa usa. Pare speriata sau poate e doar timida. Nu pot sa spun cu precizie pentru ca aerul asta e imbibat cu prea multe simtamite.
Iubi se aseaza langa mine si e vizibil stingherit cand asistenta ma intreaba la ce ora am programare. Trec cateva minute si mai intra o tanara tragand dupa ea o mana de barbat. Se aseaza pe locurile de pe care ne-am mutat noi.
Ridic o revista de pe masuta din fata mea si citesc despre Mihai Petre, apoi un articol de Florin Piersic Jr. Imi plac amandoi.
Mai intra un cuplu si noi iarasi ne mutam. Iubi ia o revista pe care in 2 minute o termina. De rasfoit. Faţa lui plecata incearca sa ii ascunda dorinta de a fi oriunde altundeva decat in sala de asteptare a unui barbat ginecolog. Se uita peste ochelari la ceilalti incurcati in situatie si parca isi vorbesc prin telepatie. Ceilalti 3 au si ei o revista in mana. De femei. E singurul moment in care isi permit sa citeasca asa ceva.
Intru la singurul barbat relaxat care poate vorbi despre vagin fara sa il vad cum ii creste roseata pana deasupra sprancenelor. Ies de la el relativ repede si toti se uita la mine cu aceeasi disperare de mai inainte si cu o dorinta acuta de evaporare. Le trag un zambet laconic, dar nu se lasa impresionati. Isi accepta soarta.
“Ar trebui sa puna pe masa aia niste reviste pentru barbati!” zise el bosumflat si usurat ca scapase din mijlocul lor.