Clubbin’

Prin primii 2 ani de facultate pot sa zic ca am fost un fel de clubberita. Nu din aia cu fitse, nu din aia in skateri, dar umblam destul de des prin localurile in voga ale Timisoarei. Cunosteam DJi, cunosteam lume, si desi nu faceam parte din “crema” orasului, beneficiam de salutul unor tipi destul de cunoscuti printre snobi. Ma simteam oarecum un alien printre toate rujurile glamour, hainele de firma si pantofii care mai de care cu paiete si cristale Swarowsky. Nici freza nu ma prea ajuta, nici hainele, nici atitudinea. Insa, spre deosebire de multi dintre cei care semnau condica vineri de vineri si sambata de sambata, ma duceam sa dansez, sa ies cu fetele si sa mai radem din cand in cand. Am facut o pauza care pana la urma s-a tranformat in stop. Nu mai merg in cluburi decat cu ocazii speciale. Cand vreuna dintre prietenele mele isi mai tine ziua.
Asa s-a intamplat si sambata. La ziua unei prietene am fost pentru prima data in River Deck, un nou cuib de etalare a impresiilor si fumurilor din oras. Pacat de locatie, e chiar draguta, muzica buna, cockteilurile si mai bune. Pacat ca e plin cu oameni care daca nu isi fac aparitia acolo simt ca nu traiesc. Daca nu isi inaugureaza noua tunsoare, a la Rihanna, tocmai acolo unde musteste snobismul, s-a tuns degeaba. Nu departe de masa la care am stat, 4 pipite, una mai blonda ca cealalta si alta mai trendy ca toate, supravegheau ringul de dans. Sa nu intre nimeni fara sa il scaneze si sa il treaca prin filtrul comparatiei, sa nu se afiseze niciuna cu un tip care apartinea alteia, sa nu vina niciunul cu tricoul de saptamana trecuta. In 20 de minute cat le-am supravegheat eu pe ele nu si-au spus mai mult de “Da-mi un foc” sau o aratare cu degetul, insotita de o miscare scurta a barbiei, spre usa, sau spre un punct exact, punct comun de interes unde vreo alta ametita gresise in vreo privinta (vestimentara, comportamentala, etc).
De discutat cu cei pe care ii intalnesti pe acolo, nu poti sa discuti decat in mijlocul ringului sau intr-un loc care atrage cat mai mult atentia, ca doar nu te-ai obosit degeaba sa te aranjezi si sa te impopotonezi ca un pom de Craciun si sa nu te vada toti.
Mie una imi pare rau, rau de tot de cluburile astea. Sunt foarte faine, foarte bune, au o muzica ce ma ridica de pe scaun, dar din pacate, din cauza oamenilor care vin aici, te impiedici de prea multe fite si nici bucuria dansului nu te mai salveaza. Te simti o naspeta, un outsider, un wannabe printre cei care fac parada.
As vrea sa ma duc intr-un club din asta, unde toata lumea se simte bine, se distreaza, nu-i pasa cum te-ai imbracat, nu ii pasa ca vii de 3 ori la rand cu aceeasi pantofi, nu face mutre cand mai aduci pe altcineva. Nu stiu unde sa ma mai duc sa dansez in orasul asta, they have invaded all. 🙁
O sa ma multumesc cu sufrageria mea.