Show must go on

Aproape orice despartire provoaca durere, dar mai ales parere de rau. Asa ca acest post ii e dedicat unei astfel de pareri de rau. Zilele astea, nu stiu exact cand, ma voi desparti de o fata pe care o cunosc din 3 Ianuarie si cu care am construit o legatura bazata pe o intelegere reciproca si o gandirea oarecum asemanatoare. Ca sa ii citez statusul ei de pe MSN : « Pervert minds think alike ». Singurul cap blond pe care o sa il recunosc intr-o multime de oameni, singura olteanca de care mi-e drag de nu mai pot, cea care diminutivizeaza orice substantiv si adjectiv si verb si orice parte de vorbire cred, cea care imi intelege pasiunea pentru Michael si cea care asculta Queen pana la refuz e Emi. Emiluţă, Emi the Philosopher, Emi the Greenpeace fighter, Emmie like in Freddie, Polymorphous Emmie, Melancholical Emi, Emi literature addicted, Emi the neverending story. Parerea mea despre tine, cherie: esti asa mica si fragila si dulcica si desteapta si French lover si meriti tot ce e mai bun pe lume (chiar daca mie o sa imi ramana mai putin). Dar, cum zice titlul, totul merge mai departe cu sau fara unele persoane in viata noastra. Iti doresc ca acolo unde te duci sa te simti la fel de bine ca aici si sa fii fericita ca si acum. O sa imi fie dor de tine sa te vad topaind pe aici cand n-ai chef de lucru sau dimpotriva sa fii lipita de monitor ca JFi sau Thomas trag de tine si “tre’ sa termini ceva urgent”. O sa fii pentru mine prototipul workoholicei, avand in vedere ca esti prima pe care am vazut-o in actiune. Am incercat sa inchei cu ceva versuri de la Queen, dar sincer sunt prea multe care ti se potrivesc asa ca o sa ma rezum la a-ti spune ca viata is a kind of magic.