Hehe, cei care cunosc blogul ăsta cât de cât, probabil se aşteptau să apară şi postul ăsta imediat după detaliile despre concert. Cum fac de fiecare dată, în jumătatea de zi liberă pe care o am de petrecut în Bucureşti, niciodată nu prea fac altceva decât să mă întâlnesc cu oameni de pe acolo. Uneori sunt oameni noi, alteori sunt cunoştinţe vechi, prieteni deja. Oricum, cred că liniştită îi pot numi pe toţi prieteni, că aşa mă simt când sunt împreună cu ei.

Acum că am citit tot ce se putea citi despre cum și de ce a câștigat Cristian Gog marele premiu, după ce-am dezabătut și răzdezbătut tot ce se putea dezbate, putem să vorbim și noi (sper) calm despre finala de acum o săptămhnă, la care m-am  bucurat să pot participa.

Chiar dacă a trecut mai bine de o săptămână de când m-am returnat de la București, să nu credeți că e secret ce am făcut eu acolo. Nu. Acuma mă pun să vă povestesc. M-aș fi pus mai devreme, da’ sunt mereu în contratimp cu blogul și câteodată, deși nu-mi convine, îl las pe ultimul loc pentru că așa-i viața și io nu mă pot sustrage de la prioritățile care mă guvernează.