Craciunul la Karlovy Vary

De fiecare data cand primesc un mail sau un mesaj in care mi se cere o informatie despre ceva ce am scris pe blog, imi aduc aminte ce placere imi facea sa scriu si sa ajut oamenii sa gaseasca macar o informatie utila din experientele mele. O prietena de-a mea din Berlin petrece aceasta vacanta de Craciun la Malaga si, desi stiu ca e genul care se super documenteaza inainte sa plece undeva, i-am trimis totusi linkul unuia dintre articolele pe care le-am scris eu despre Malaga ca poate gaseste acolo ceva ce i-a scapat. Le citise deja pe toate trei. Uit ca lumea mai trece pe aici din cand in cand, desi anul asta am scris fix 4 articole in total. Ea mi-a facut pofta sa scriu despre Karlovy Vary, locul pe care l-am ales sa ne relaxam de Craciun. Si chiar ne relaxam ca nu sunt prea multe lucruri de facut aici, dar nu ne deranjeaza deloc, nu suntem pe fuga de la un loc la altul, nu avem program, le luam pe toate usor si incet. Si ne e bine.

Demult pusesem ochii pe statiunea asta, deci stiam ca e ca Herculanele nostru din punct de vedere al bogatiilor naturale pe care le ofera: izvoarele cu apa termala. Comparatia se opreste aici pentru ca Herculane e o ruina totala, in timp ce Karlovy Vary e o bijuterie. Nu doar din punct de vedere arhitectural, ci si al curateniei. Totul parca e recent renovat, totul e ingrijit, elegant, cu bun gust, kitch-ul parca n-a pus piciorul pe aici in nici o forma.

Am venit de la Berlin cu masina, acesta fiind cel mai lung drum al Adei pe sosele. Voiam sa vedem cum se comporta la drumuri mai lungi pentru ca sunt multe locuri in care putem ajunge cu masina relativ in cateva ore in loc sa luam avionul. E mult mai comod, desi un pic mai lung. S-a dovedit a fi OK si n-am facut decat o oprire sa mancam la un restaurant de pe autostrada. De la Berlin la Karlovy Vary sunt 426 km, pe care i-am facut in 5 ore si un pic (a fost un accident pe autostrada, plus ca la restaurant am stat cam jumatate de ora).

Cazarea ne-am asigurat-o din timp, nu mai stiu sigur, dar cred ca prin octombrie. Am ales pe booking.com hotelul Maltézský Kříž (Maltese Cross), si pe 5 nopti am platit 305 euro pe o camera superba cu mic dejun inclus. Mic dejun despre care va spun ca a fost complet: paine de vreo 4 feluri, cereale de 3 feluri, cascaval de 2 feluri, salam si sunca, rosii, castraveti, ardei, iaurturi de doua feluri plus iaurt cu fructe, fructe proaspete, prajituri, nutella, unt, gem, miere, oua fierte. Am fost tare multumita. Iar camera a fost cea mai frumoasa pe care am avut-o de cand  calatorim.

Privelistea de la fereastra, o spledoare:

Pentru ca nu aveam un plan de acasa si nu stiam exact ce vrem sa facem, ne-am dus sa ne aprovizionam cu diverse de la Lidl. Cand ne-am intors am cascat ochii pe la vitrine, ne-am minunat de multitudinea de bijuterii si magazine cu vesela, dupa care am luat cina frugala in camera si ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna.

A doua zi am plecat sa exploram statiunea.

Hoteluri. Multe hoteluri. Numai hoteluri. Si magazine.

In cautarea unor hoteluri cu spa-uri sau cu bazine unde ne puteam balaci si noi (balaceala in apa calda fiind unul dintre motivele pentru care am ales Karlovy Vary – sa ne incalzim in  caz de ger, doar ca au fost intre 5 si 8 grade, deci n-am chiar inghetat de frig), am ajuns la izvoarele cu apa termala de baut. Ne tenta sa cumparam o cana speciala de baut apa termala, dar cum nu mai adunam suveniruri de genul asta de prin calatorii, iar canile astea nu par practice pentru alt uz, am zis pas.

Ne-am oprit la un ochi de apa pentru a hrani ratele si porumbeii

Dupa care am ajuns la o piata de Craciun, unde primul stop a fost la trenulet si la carusel

Tot acolo era si unul dintre spa-urile unde am fi putut merge la bazin, asa ca ne-am oprit sa cerem informatii.

Ca tot spuneam mai sus de suveniruri, am inlocuit paharutele cu ceva mai practic: carti si cercei. Incerc sa cumpar (daca gasesc) de oriunde ma duc. De la Karlovy Vary mi-am luat Persuasion de Jane Austen, ca oferta nu era prea bogata, iar autorii cehi tradusi in engleza lipseau cu desavarsire.

Ne-am intors la hotel pentru somnul de frumsete al Adei, iar pe drum:

Seara am cinat la un restaurant italian din apropierea hotelului si ne-am retras in camera pentru ca ploua.

Urmatoarea zi, ajunul Craciunului, m-am prostit un pic cu Ada si ne-am distrat cu messengerul de la Facebook razand cam o jumatate de ora de cum aratam.

Apoi ne-am pornit catre bazinul mai sus mentionat unde receptionista ne-a spus ca e inchis doar in 25 si 26, iar eu n-am verificat pe hartia ce mi-a dat-o, asa ca ne-am dus degeaba ca era inchis. Insa am gasit alt hotel cu piscina deschisa de la ora 13, asa ca ne-am echipat si ne-am dus acolo. Din pacate pentru Ada, era piscina unui hotel pentru oameni veniti la tratament, oameni mai in varsta, si am cam stat cu gura pe ea ca prea multa galagie facea. O entuziasmeaza apa nespus de mult, ii place sa sara, sa stropeasca, sa chiuie si mie imi place asta, dar cand sunt oameni care vor sa se relaxeze, nu mi se pare OK sa o las sa se manifeste ca la aquapark. Dar a fost OK, i-a placut mult in jacuzzi, iar eu m-as fi dus un pic si la sauna daca ma lasa. Dar per total a fost placut si ne-am simtit bine. A adormit la 2 minute dupa ce-am iesit din hotel si-a dormit nemiscata timp de vreo 3 ore. Adica pana pe la 7 seara cand noi incepeam sa motaim :))

Numai bine, ca venise si Mosul 🙂 Am carat cu noi cadourile din Berlin pentru a-i face o bucurie, insa la cate cadouri a primit de-a lungul intregii luni, desi nu mai prezentau interes 🙁

Totusi, papusa Elsa a facut minuni si nu s-a despartit de ea. Eu am primit de la sot ce vedeti mai jos si surpriza a fost totala. M-am apucat de Harry Potter si incet-incet devin fan, deci toate sosetele si tricoul si brelocul au fost un cadou de care m-am bucurat din suflet. Cred ca a fost cel mai simpatic cadou de Craciun primit in ultimii multi ani.

In ziua de Craciun, am urcat cu funicularul Diana sa vedem statiunea de sus. Nu-i prea lunga calatoria, dar era inedit pentru Ada.

Si tot o experienta inedita a fost casa fluturilor exotici, unde fluturi cat palma, superb colorati zburau prin jurul nostru.

N-am ratat nici locul de joaca:

Masa, somn si iesit din nou pe strazi, prin locuri prin care n-am mai fost.

In ultima zi, adica ieri, eram hotarati sa mergem la bazin, de data asta acolo unde incercasem prima data. Problema era ca se deschidea la ora 13 si Ada nu dadea semne ca ar vrea sa se culce la pranz. Si dupa ce am patit-o prima oara cand am stat s-o pazim ca nu se mai culca dupa un somn lung, nu mai voiam sa riscam. Cand deja pierduseram doua ore pretioase (timp in care eu am scris articolul asta), mi-a venit ideea sa caut daca mai e ceva de vazut in jurul Karlovy Vary-ului. Primul rezultat de pe Google, mi-a scos in cale Castelul Loket. Una-doua ne-am imbracat, ne-am impachetat si dusi am fost. La numai 15km de KV, castelul semana cu Branul nostru si aducea un pic si cu Sighisoara. Judecati si voi.

Satucul in care e castelul, tot Loket pe numele lui, e tare simpatic si pustiu :)) poate pentru ca era a doua zi de Craciun, dar n-am vazut tipenie de om pe strazi sau in case sau lumini prin case. Doar cei cativa turisti de la castel:

Dupa ce ne-am intors am mai gasit un funicular (Imperial), l-am luat si ne-am urcat pe alt deal, unde ne-am plimbat un pic prin gradinile Hotelului Imperial:

Cand am terminat si cu asta si copilul inca nu parea destul de obosit, am zis ok, hai la bazin. Si ne-am dus, ne-a placut mai mult decat la primul, odata pentru ca fusese mai ieftin si pentru ca era mult mai child friendly. Adei i-a placut cu siguranta mai mult.

Si cu asta s-a incheiat sederea noastra de 5 zile la Karlovy Vary, dar inainte sa inchei si eu articolul va mai spun despre doua chestii locale, una de mancat, alta de baut: napolitanele cu diverse arome si gusturi si taria asta cu gust interesant. Pana si mie mi-a placut.

Sper ca ati avut un Craciun frumos, impreuna cu cei dragi si cu momente de neuitat. Pentru noi sigur e de neuitat pentru ca e primul Craciun pe care nu il sarbatorim acasa. Oriunde ar insemna acasa: Timisoara, Baia Mare sau Berlin.