Despre cum mi-am facut de lucru
Se vede că nu mai am așa mult timp liber nu? Bine, nu că jobul mi-ar lua atât de mult, ci pentru că partea pe care trebuie să o fac acasă, nu îmi ia o oră maxim, ci vreo 4, pentru că mă tot opresc să o bag în seamă pe Ada. Prin urmare, nu-mi mai rămâne timp de nimic, nici măcar să ies cu ea din casă în timpul săptămânii, mai departe de colțurile blocului.
Cum am amintit acum ceva vreme, mi-am făcut găsit de lucru. Nu l-am căutat, ci m-a mâncat în partea dorsală să văd dacă un job la care aplicasem în decembrie 2014 mai era valabil. Jobul era de ghid turistic în limba engleză în Berlin și obținusem un interviu la două luni după ce-am aflat că eram gravidă. Am răspuns că nu mai sunt disponibilă, dar când ne mutăm la Berlin, o să-i contactez. Și pentru că mă rodea curiozitatea să văd dacă mai e valabil, le-am scris să le spun că-s deja aici, că am puțin timp liber și că mi-ar plăcea să avem o discuție. După două zile mi s-a răspuns și am fost programată la un interviu peste alte două zile, într-o duminică.
Sotzu’ m-a întrebat dacă mi-am pregătit întrebările pentru tipa cu care urma să mă întâlnesc și i-am răspuns că n-am întrebări, am condiții. Așa-i când nu-ți cauți ceva cu ardoare și nu îți dorești din tot sufletul. Îți permiți să faci figuri. M-am îmbrăcat frumos și m-am dus la cafea să văd dacă pot obține un job în Berlin. După 45 de minute, i-am spus tot ce aveam de spus, ce știu să fac, la ce mă pricep bine, ce nu vreau să fac și ce nu-mi place să fac, i-am spus că am copil mic și că aș prefera mai mult să lucrez de acasă, că aș vrea să scriu articole, mai degrabă, decât să fiu ghid turistic (un tur ia 3h + incă o oră și jumătate pe drum către și dinspre casă, ar fi însemnat să fiu plecată prea mult, între 9:30 și 13:30). Tipa m-a ascultat până la capat și mi-a spus care-mi sunt opțiunile: ghid turistic, autor de articole și… meeting point manager. Eu când aud de manager, îmi dau ochii peste cap în gând, dacă sunt față în față cu angajatorul. Am mai spus pe aici de câteva ori că nu vreau să fiu manager, șef și nici alte titluri nu-mi doresc. Dar am ascultat-o că zicea că-i part time. Din explicații nu părea ceva greu, dar m-a convins că merită să încerc când mi-a spus că-i treabă de doar 45 de minute „pe teren, la fața locului”. După două zile, m-am dus să văd ce înseamnă. După alte două săptămâni m-am dus la 3 zile de training și iată-mă-s Meeting Point Manager de o lună deja.
Ce fac, de fapt?
Munca „pe teren” nu e chiar de 45 de minute, ci cam de o oră și un pic, pentru că am două opriri de făcut. Am convenit cu Sotzu’ că-i mai convenabil să merg de dimineață și să termin cu toate până la 11, iar până la 12 să fiu acasă.
Ca meeting point manager trebuie să fiu musai la 10:30 la locul de întâlnire, acolo de unde încep tururile gratuite. Ghizii ar trebui să fie și ei acolo tot atunci, dar majoritatea întârzie și uneori turiștii vin înaintea lor. Eu îi întâmpin, îi întreb pentru care tur au venit (uneori sunt și 3 în aceeași zi), îi bifez ca sosiți dacă au făcut rezervare online, dacă nu, le dau un formular unde să-și lase adresa de email. În rest stau cu ei la povești: de unde sunt, cât stau, când au venit, unde mai merg, bla bla bla. Îmi place de mor 🙂 am cunoscut o grămadă de oameni interesanți, unii m-au întrebat de unde sunt și le-am recomandat să viziteze România, le-am spus că orașul meu va fi capitală culturală europeană în 2021, de-astea… Ei mi-au povestit despre Iordania, despre Iran, despre Australia și Japonia, unii m-au întrebat dacă o știu pe Simona Halep. Da, îmi place tare mult ce fac.
Bun, la 11:05, 11:07 le fac o poză de grup tuturor, după care câte una-două după ce se despart ca să meargă în turul ales. Iau formularele pe care le-au completat, duc umbrela și rucsacul la muzeu, după care mă duc acasă.
Acasă scanez formularele, le urc pe Drive, descarc pozele, le postez pe pagina de Facebook a clubului, completez vreo 3 rapoarte cu aceeași informație, și, teoretic, îmi termin treaba. Teoretic, pentru că practic mai răspund la mailuri, mai discut cu ghizii pe whatsapp sau mail, mai întreb una-alta, mai transmit o chestie, mai anulez niște tururi… și uite așa trec câteva ore și eu tot lucrez printre joaca cu Ada, adormitul ei, mese, gustări, făcut de mâncare, făcut curățenie, spălat, plimbatul fetei și-al câinelui. Deci nu prea mai plecăm departe de casă în timpul săptămânii.
Duminica fac contabilitatea și socotesc câți bani trebuie să plătească ghizii (e un sistem foarte interesant pe care funcționează colaborarea, detaliez poate când vă povestesc despre tururi), iar de luni până miercuri fac orarul pe săptămâna care urmează.
Prima parte a zilei, însă, înainte să merg la locul de întâlnire, e dedicată unei alte destinații: un hostel unde trebuie să pregătesc un rucsac cu bani, brățări și formulare pentru Pub Crawl-ul din seara respectivă. Pub Crawl-ul e singurul tur oferit de firmă care se plătește. Iau banii din seara precedentă, pun suma fixă în portofel, completez punga cu brățări astfel încât să fie 50, pun lacătul, îl duc la recepție și plec către locul de întâlnire.
Sunt liberă miercurea și duminica, iar lunea nu trebuie să merg la hostel pentru că duminica nu se ține Pub Crawl-ul.
Soțul, cu jobul lui flexibil, stă cu Ada până ajung eu, când o preiau și încercăm să-l lăsăm să lucreze. Nu ne iese întotdeauna, mai ales când Ada îi trage mouse-ul de pe masă sau îi duce jucării. O să o iau cu mine când el o să meargă la Köln că mi s-a dat voie (era una dintre condițiile mele la interviu). O țin în marsupiu până termin cu oamenii și chiar nu cred că o să fie o problemă că știe cum să pună un zâmbet pe fața oricărui morocănos.
Și cam asta fac de o lună încoace. Și, deși sunt obosită uneori de pic, deși nu mă culc decât foarte rar după ora 22, sunt tare bucuroasă de activitatea asta. Unde mai pui că o oră și jumătate petrecută pe mijloacele de transport îmi asigură timpul necesar să mă satur de citit și să duc la îndeplinire provocarea aia.
sursă foto: meeting point > Shutterstock
34 Comments
alexandra
“Așa-i când nu-ți cauți ceva cu ardoare și nu îți dorești din tot sufletul. Îți permiți să faci figuri.”
Ce bine te inteleg :)))) Super, ma bucur tare – chiar suna fain jobul tau!!!
Tomata
e cel mai fain sentiment cand lucruri pe care nu esti sigur ca ti le doresti se intampla fara efort. 🙂
Fata cu ochi verzi
Mă gândesc,așa cum ai spus și tu că e obositor,dar sună interesant,fain și antrenant.Și întâlnești și oameni faini.Te invidiez 🙂
Tomata
da, partea cu oamenii e cea mai faina 🙂
Carmen
Abia asteptam sa scrii despre jobul tau. Mie imi place ceea ce faci mult mai mult decat orice job de birou. Plus, exact cum ai zis, cunosti o multime dr oameni, auzi o multine de povesti, cars sunt sigura ca sunt toate extrem de pozitive si frumoase. Felicitari.
Tomata
multumesc 🙂
dupa experienta asta, nu ma mai intorc la nici un birou, pentru toti banii din lume. e atat de liber jobul asta ca nici nu simt ca de fapt lucrez.
danarozmarin
Super! Suna tare bine 🙂 Cand vin la Berlin poate ne vedem la un tur!
Tomata
cu cel mai mare drag 🙂
ianca
Si eu ma bucur pentru tine, pare ceva foarte simpatic, si mai ales ca e foarte bine si pentru timpul cu Ada 🙂 E bine sa te manance in dorsala din cand in cand. 😛
Tomata
:)) din cand in cand da 😛
Alina
E foarte fain jobul tau si ce imi place cel mai mult e programul… daca o sa o duci pe Ada la o cresa mai tarziu, o sa fie si mai bine, o sa ai timp si de plimbari ceva mai departe de coltul blocului. Succes! ?
Tomata
cred ca o sa am timp de plimbari si daca as lua-o cu mine din cand in cand si chiar cred ca o sa incerc cat de curand pentru ca s-a comportat exemplar in turul in care am fost ieri. a rabdat 3 ore cu stoicism, a dormit, a distrat oamenii… cred ca e ce trebuie si pentru ea. 🙂
Ioana
Super job, imbini utilul cu plăcutul si unde mai pui ca iesiti toti castigati si Ada care petrece timp cu tatăl ei. Vreau si eu asemenea flexibilitate
Tomata
desi tatal nu s-a bucurat din tot sufletul cand a aflat ca trebuie sa stea DOAR el cu ea 4 ore, pe parcurs a ajuns sa aprecieze timpul asta, sa o observe si sa petreaca timpul cu ea. varsta asta e asa frumoasa si trece asa repede, ca e frumos sa ne bucuram amandoi, singuri de ea.
Ioana
Foarte fain jobul dar si mai fain e sa fii turist tot timpul 🙂
Tomata
haha, da, asta chiar e fain si am invatat atatea de la oamenii care vin in tururi…
Andrei D
Asta e unul dintre cele mai interesante joburi, zic eu. Fratele iubitei mele lucreaza la o agentie de turism si e ghid turistic, vorbeste mai multe limbi, are peste 10 ani in domeniu si nu mai e asa incantat, pentru ca a fost mai peste tot. Dar, vizitezi lumea si esti platit.
Tomata
cand faci acelasi lucru la nesfarsit si nu ai varietate, cred ca poate deveni plictisitor.
Ioana
Felicitări pentru job, ți se potrivește foarte bine! Nu îmi închipuiam ca exista varianta asta de manager de activități dar este ceva interesant si atat de potrivit. Dacă și plata este pe măsură, cu atât mai mult 🙂
Tomata
uf, sunt atatea joburi de care noi habar n-avem, joburi pe care le-am putea face, la care am fi buni. genul asta de job s-ar putea face fara probleme si in Romania, poate nu peste tot, dar in locurile turistice ar fi de vis.
Diana
Felicitari! suna foarte bine, cam solicitant cred pana incepe cresa /gradi, dar e tare bine sa muncesti ceva ce-ti place
Tomata
solicitant pentru tati mai ales 😛 dar un pic si pentru mine ca n-am ragaz deloc cand ajung acasa. insa ataaat de satisfacator.
Diana
Mie Mi Se Pare fain ca poti sa o si iei cu tine uneori (doamne, o sa vezi mai incolo, este grozava flexibilitatea la un job, eu nu stiu cum m-as fi descurcat cu toate cele fara cand e sotul plecat ) bonus cum zic olandezii, invatat de mic, face cand e mare. Noi constatam cu enorma satisfactie ca piciul de 6 ani carat dupa noi peste tot e superpasionat de muzee, ceva de n-am mai vazut ever, cere el, alearga de la un exponat la altul, un spectacol. Si rezista si 9 ore in masina la road trips. De la anul ne reapucam de bantuit pe coclauri in stilul nostru ?
Loredana
E un mini job, de fapt, nu? Că e mega fain, clar. Zic că-i tocmai ce aveai nevoie pentru o acomodare și mai ok într-un oraș nou. Să fii printre oameni care-și doresc să cunoască orașul. Tot felul de oameni. Mișto tare.
Cel mai fain e faptul că Ada e împărțită între voi doi, că aveți flexibilitatea asta. Îți dai seama cât de mișto e pentru copil să fie mereu ori cu mami, ori cu tati?
Ce-i păcat e că ești mult timp pe drum, dus și întors… și pe viitor, e genul de job care se poate mări, gen să fie ceva mai amplu, cu program mai mare și implicit, mai mulți bani? Apropo de bani, în privința asta, ceea ce faci tu e plătit mulțumitor? Pentru tine, pentru voi mulțumitor, desigur…
Tomata
nu-i asa mare pacat ca-s mult pe drum, ca-l fructific 🙂
nu e loc de promovare, adica peste mine mai e doar tipa care m-a angajat si in locul careia n-as vrea sa fiu nici daca m-ai bate. fata aia ajunge acasa la ea de doua ori pe an, in rest tot prin hosteluri si cluburi e, recrutand ghizi, incheind parteneriate. no, thanks.
si pe mine oricum nu ma intereseaza promovarea 😛
banii sunt OK.
Monica
Super fain, ce mă bucur pentru tine! Plus că ai de a face cu oameni pozitiv!
Tomata
sa stii ca sunt mega happy toti 🙂
cum sa fii altfel in vacanta?
Miruna
când a apărut în feed-ul meu postarea asta despre job, nu am avut vreme să citesc. Și tot știam că mai am ceva de citit pe net, musai musai. Dar, tot pe grabă. Până azi! E aproape 2 noaptea, dar țin să te felicit! Să le spui de România tuturor. Ești un ambasador acolo, știi, da? :*
Tomata
multumesc de felicitari 🙂
nu trece zi in care sa nu pomenesc de Romania, iar unii ghizi au inceput si ei sa le spuna turistilor, dupa ce se prezinta pe ei, ca eu sunt din Romania 🙂
Mili
Ma bucur foarte mult pentru tine. Chiar daca nu am experimentat plecarea in afara, stiu din alte surse ca nu-i usor. Ba chiar i-am recomandat unei colege din liceu sa te urmareasca pe site, sa te citeasca. Si ea sta tot in Germania, inca se adapteaza, dar poate de la tine va prinde curaj. Este frumos sa poti face ce iti place. Abia astept urmatoarele impresii.
Tomata
multumesc 🙂
daca are nevoie de sfaturi sau de impresii, spune-i sa-mi scrie 🙂
Pingback:
Pingback:
Pingback: