Neel Mukherjee la Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin

O să presupun din start că nu-s prea mulți cei care au auzit de Neel Mukherjee și îmi permit să fac asta pentru că mă învârt în destule medii literare (bloguri, grupuri de facebook) și nu-mi aduc aminte să-i fi văzut numele vreodată. Și, în plus, așa cum spune el, „he’s only three books old”.

Puteam să aleg unul dintre românii prezenți la Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin (Cătălin Dorian Florescu, Varujan Vosganian sau Herta Müller), dar Insitutul Cultural Român de aici îi invită destul de des și așa că ocaziile sunt mai generoase. După ce-am adăugat, am tăiat și-am dat cu banul,  am pariat pe Neel Mukherjee neștiind la ce să mă aștept, doar citind puținele rânduri în germană, pe care oricum nu le-am înțeles în totalitate. Mă puteam documenta dinainte, puteam citi recenzii, măcar un articol despre el, atât încât să aflu că în 2014 a fost pe lista scurtă la Booker Prize cu A Life Apart, dar am preferat să fiu complet luată prin surprindere.

Prima surpriză a fost că a intrat în sală cu o bere în mână și nu s-a așezat în mijloc, între ceilalți doi participanți la discuție, ci în partea stângă, la margine. Moderatoarea ne-a explicat că nu s-a așezat ea în mijloc pentru „a-i fura tunetul”, ci pentru că scriitorul are o preferință (obsesie?) pentru locurile din margine. Toată discuția a fost în engleză, mai puțin lectura prologului, care a fost în germană, dar cumpărându-mi cartea înainte să intru, am urmărit-o în engleză.

Dacă la Colm Toibin nu m-am pregătit și abia în ceasul al doișpelea mi-a picat fisa să scriu pe telefon, la Neel Mukherjee am uitat că am pix și hârtie în rucsac, dar totuși am scris pe telefon, așa cum am putut.

S-a discutat despre a treia lui carte, The Life of Others, apărută în 2012, care în germană n-a putut fi tradusă cu titlul Das Leben des Anderen pentru că există deja un film celebru cu un ofițer Stasi și nu s-a dorit confuzia. Așa că i s-a pus titlul In Anderen Herzen, care e cam același lucru. Sunt curioasă cu ce titlu se va traduce în română, dacă se va traduce. Dar cred că ar fi o pierdere enormă să nu se traducă, pentru că după lectura prologului, lăsând la o parte șocul primit în doar trei pagini citite, stilul lui Neel Mukherjee îmi pare tare tare apropiat de al lui Khaled Hosseini, unul dintre scriitorii mei preferați. Și presimt că o să-mi placă tare mult The Life of Others. Sper să nu mă înșel.

Înapoi la conferință.

Din ce mi-am notat pe telefon, la fel, cu liniuță:

– în fiecare zi, se trezește de dimineață și scrie cel puțin 500 de cuvinte, pe durata a 8 ore.
– A Life Apart a fost respins de două ori înainte de a fi publicat
– ideea centrală pe care se contruiește The Life of Others e cea a schimbării. Cât de mult poate fi ceva alterat? „Change the world, change yourself” a fost repetat ca un laitmotiv de-a lungul serii.
– în anii 60, pretutindeni în lume plutea în aer un idealism feroce și revoluțiile interioare și exterioare explodau una după alta. În multe locuri, majoritatea eșuau, însă în India nici una nu avea rezultatul sperat.
– „acești oameni au eșuat, sunt fascinat de eșec. Sunt prea multe cărți despre succes și cu happy ending” – Neel Mukherjee

– unul dintre motto-urile cărți, „How can we imagine what our lives should be without the illumination of the lives of others?” (James Salter – Light years) îl obsedează datorită cuvintelor „imagine” și „should”. Această întrebare conține în ea scepticismul ce privește succesul schimbării și mișcarea de la „ce este” la „ce ar trebui să fie”.
– romaul e unul politic, însă nu în sensul pe care majoritatea îl percepe. Politic, în accepția pe care o înțelege Neel Mukherjee, nu se referă la propagandă și discursuri. Din punctul lui de vedere, absolut tot ce ne înconjoară e politic și nu există nici o delimitare între sectorul privat și cel public. Politicul e un fel de a fi.
– pentru el, romanul nu trebuie să fie o oglindă, astfel atunci când îl citești să te regăsești în cuvintele lui. Romanul trebuie să fie o fereastră, un geam prin care privești lumea.
– nu știu dacă actorul care a citit prologul a exersat înainte, dar când l-a citit publicului, a avut vocea gâtuită de emoție și cred că și ochii puțin înlăcrimați.
– revenind la tema romanului The Life of Others, se ridică întrebarea: „Ce se întâmplă cu oamenii a căror viață a fost un nimic întotdeauna? Vor vrea să o schimbe.”
– India este o lume aparte, unde impulsul de a schimba ceva a fost reprimat atâta vreme încat Neel Mukherjee și-a dorit să îl surprindă exact când explodează.

– a învățat de la Naipaul că un mare scriitor te va învăța cum să privești lumea, cum să te uiți la ea ca s-o înțelegi.
– aducându-l în discuție pe Cesar Aira, scriitorul argentinian care a ținut discursul la deschiderea festivalului, a spus ceva ce n-am apucat să notez, dar avea legătură cu mântuirea lumii prin operele literare. Ceva de genul „Viața a devenit atât de greu de trăit, încât rolul romanului e acela de a o mântui”. E un citat din amintiri, deci s-ar putea să nu fie întocmai acesta, însă Neel Mukherjee a răspuns că în partea lui de lume (s-a născut și-a crescut în Calcutta, însă e școlit la Cambridge și Oxford și scrie în engleză), ideea de mântuire nu există, prin urmare n-o înțelege și nu e de acord cu afirmația.
– consideră că romanul, ca gen literar, este în cea mai bună formă din toate timpurile. Romanele care se scriu azi sunt extraordinare (evident cu excepții).
– e de părere că romanul ar trebui să atragă atenția morală, să fie excesiv de inconfortabil și deranjant, asemeni unei palme peste față
– când moderatoarea i-a amintit că unul dintre personajele cărții chiar reușește să-și depășească condiția, a avut o reacție de parcă nu el ar fi scris cartea. Și a citat pe cineva, nu-mi mai aduc aminte pe cine, care spunea că pentru a putea scrie cartea următoare, trebuie s-o uiți pe anterioara.

Și cam atât. Discuția a sărit de la una la alta, întocmai ca și notițele mele, dar mi-a plăcut tare mult și mi-a stârnit o curiozitate atât de mare de a citi cartea încât mă oprește să mă apuc anul ăsta de ea doar numărul mare de pagini.

Închei cu bucuria de a fi primit un autograf atât de frumos de la un scriitor care are potențialul de a-mi deveni preferat.

sursa foto