Miss Peregrine
Titlu original: Miss Peregrine’s Home For Peculiar Children
Traducere: Gabriella Eftimie (Editura Polirom), citită în engleză
Naționalitate: american
Gen: fantasy, young adult
Anul apariției: 2011
Nr. pagini: 352
Ecranizare: Miss Peregrine’s Home For Peculiar Children (2016)
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 4/5
Miss Peregrine (‘s Home for Peculiar children) e una dintre acele cărți care-i pe buzele tuturor. Poate și pentru că anul ăsta, în septembrie, apare și ecranizarea în regia lui Tim Burton și, lumea și-a făcut un obicei bun din a citi măcar cărțile „la modă”. Știam despre ea doar că are o copertă interesantă și că are tente horror. Dar cum n-am citit nici o recenzie, m-am luat doar după ce mi-a spus o prietenă, și-am zis să mă conving singură, deși nu părea genul meu din ce mi-a povestit ea și din trailer.
Aș încadra-o la cărți pentru copii mai mari, nu chiar pentru adulți, dar nici nu-mi pare rău că am citit-o, ba mai mult, vreau să citesc și celelalte două cărți din trilogie. Atenție, urmează spoilere, inclusiv detalii din final!
Din punct de vedere literar nu prea am ce spune despre ea, nu mă pricep să critic romane fantasy pentru că nu-s nici fană a genului, nici n-am citit destule. Așa că mă limitez la a povesti un pic despre ce e vorba.
Jacob e un copil de bani gata, viitor moștenitor al unui imperiu de farmacii, fiului unei mame pe care o iubește pentru că asta trebuie să facă copiii, să își iubească mamele, și al unui tată cu pasiuni care se schimbă după cum bate vântul. Însă în ceea ce privește relația cu bunicul lui, asta e altă poveste. După ce toată copilăria bunicul lui îi povestește despre propria copilărie, ajuns adolescent, Jacob e convins că tot ce i s-a spus sunt doar fabulații, care n-au cum să fie adevărate, oricât de convingător era bunicul său. Doar că viața i se schimbă în seara în care bătrânul moare, mai precis atunci când vede o arătare monstruoasă și pe care nimeni altcineva n-o vede.
Urmează ședințe la psiholog, tratamente, coșmaruri, paranoia, nopți nedormite și multă, multă neliniște. Când bunicul său îi lasă cu limbă de moarte o misiune de îndeplint, Jacob n-are liniște până nu află despre ce vorbește. Încurajat de psihologul lui, care îi convinge și pe părinți, Jacob și tatăl său pornesc către insula europeană pe care a copilărit bunicul său. Copilul cu speranța de a afla niște răspunsuri și de a dezlega mistere, tatăl cu acela de a scrie o carte despre păsări. Drumurile lor se despart, iar adolescentul reușește să dea de casa care a servit ca orfelinat pentru copii ciudați pe timpul celui de-al doilea război mondial. Nu semăna cu absolut niciuna dintre poveștile bunicului lui, era o dărăpănătură în toată puterea cuvântului. Însă interesul îi e și mai mult stârnit când găsește niște poze asemănătoare cu unele pe care i le arătase bunicul său.
Jacob vizitează casa părăsită câteva zile la rând, până când lucruri ciudate încep să se întâmple. E vizitat de un șoim călător (Peregrine Falcon), după ce află că numele celei care a deținut orfelinatul era Miss Peregrine. Apoi întâlnește o fată care nu prea pare din timpurile lui. O urmărește, după care ajunge să fie urmărit el de ea. Cum-necum, lucrurile se precipită și singura soluție pentru a-l salva pe Jacob din mâna unor țărani căre-l urmăresc e să îl ducă la Miss Peregrine, care, descoperă acesta, îl aștepta.
Punând lucrurile cap la cap, Jacob își dă seama că s-a întors în timp și află că tot ce se întâmplă e doar o bulă de timp în care aceeași zi, 3 Septembrie 1945, se repetă la nesfârșit. Acasă la Miss Peregrine îi cunoaște pe toți cei pe care i-a văzut în poze și își dă seama că imaginile nu erau trucate, ci chiar înfățișau persoane reale, cu talente ciudate. O fată poate zbura ca un balon, un băiat e invizibil, fata care l-a urmărit poate controla focul, o alta e incredibil de puternică, iar un alt băiat poate învia morții. Vizitându-i câteva zile, lui Jacob începe să-i placă alături de ei. Totuși, apar întrebări serioase, decizii greu de luat, oameni care trebuie lăsați în urmă. Lucrurile devin puțin mai clare când Jacob află că și el e ciudat, și el are o anumită putere supranaturală, mai precis, aceea de a vedea spirite care vor să îi omoare pe copiii speciali. Spirite de genul aceluia pe care l-a văzut când a murit bunicul său. Unul dintre ei ajunge în bula lui Miss Peregrine, urmărindu-l pe Jacob.
Spre final totul se precipită, Miss Peregrine e răpită, salvată, dar blocată în ipostaza de pasăre, iar copiii speciali, în frunte cu Jacob pornesc într-o nouă aventură care continuă în partea a doua a trilogiei.
Toate pozele din carte sunt adevărate, iar autorul și-a propus inițial să publice colecția, însă a fost convins să brodeze o poveste pe marginea lor. Așa s-a născut cartea asta, presărată cu fantastic, puțină iubire adolescentină, multă aventură, puțină surpriză, oleacă de previzbil, călătorii în timp, câteva clișee, dar foarte frumos îmbinate toate.
Abia aștept să văd filmul și vă îndemn să citiți cartea până una alta. Chiar dacă e în regia lui Tim Burton, cartea e, probabil, mai bună.
4 Comments
Pingback:
Miruna
Te rog sa-mi spui cum arata o zi la tine? Stiu de targetul de carti pana la finalul anului, mai scrii si pe blog, mai ai si copil mic. Deci?
Eu am 2 carti pe kindle pe telefon si fac progrese remarcabile, cateva randuri pe zi, in zilele bune.
Tomata
:))
daca tot ai intrebat, o sa scriu un post despre cum arata zilele mele 🙂
Pingback: