Schimb de cărți, ediția berlineză

Meetup.com e o idee genială și îl felicit pe cel căruia i-a venit ideea (și a site-ului și a întâlnirilor de genul ăsta), chiar dacă n-o să primească felicitările mele în veci. Recomand site-ul ăsta tuturor celor care schimbă țara și ajung într-alta unde nu cunosc pe nimeni, se simt un picuț singuri și nici n-au vreo problemă în a socializa cu străinii.

Eu fac parte din tagma acestor oameni și nu mă jenez deloc să mă întâlnesc cu necunoscuți pe oriunde mă duc. Am început cu asta în România, în Timișoara, pe la blogmeet-uri, schimburi de cărți, tweetmeet-uri, am continuat cu vizitele la București, Cluj, Deva sau Sibiu, apoi cu cele prin alte țări (m-am întâlnit cu oameni la Londra, Paris, Milano) și-acum continui cu meetup-urile tematice la Berlin. Despre întâlnirea cu mame și bebeluși v-am povestit și vă informez că de atunci am fost deja la 4 și voi continua să merg că-mi place de ele și mă simt bine (ne-am adăugat deja și pe WhatsApp și Facebook, dar eu ÎNCĂ n-am net decât cu țârâita, așa că ne-om conversa online abia după 24 februarie).

Între timp am fost și la o întâlnire literară, care-i exact schimbul de cărți la care mergeam pe vremuri și în România. Ar fi fost o ieșire reușită, dacă n-aș fi fost însoțită de Ada, care în ultima vreme e cam moody și n-are chef de oameni când am eu. Am luat-o cu mine din motive de party la firma Sotzului și, evident, de singurătate într-o vineri seara. A stat cât a stat cuminte, dar la un moment dat nimic nu o mai ținea ocupată, se miorlăia și plângea cu întreruperi. După ce i-am alinat foamea, a dat peste ea somnul și cum nu mai adoarme oriunde și oricând… a trebuit să închei seara mai repede decât mi-ar fi plăcut. Dar chiar îmi doream să merg și știam de întâlnirea asta încă de când ne-am mutat în Berlin, tot ce-mi lipsea era o carte în engleză, germană sau măcar în franceză. Însă abia în vinerea cu party-ul am putut merge, chiar dacă nu aveam nici o carte. Am fost plăcut surprinsă că nu a fost o întâlnire doar de fete, ci au venit să testeze apele și doi tineri și doi domni peste 40-50 de ani. Ce mi-a plăcut a fost că și la acest meetup, am întâlnit străini din multe alte țări: o fată și-un băiat din Italia, celălalt băiat și unul din domnii mai în vârstă din Germania, celălalt era englez, o elvețiancă, două franțuzoaice (de una nu sunt sigură că era din Franța, dar vorbea perfect franceza și engleza) și o asiatică (nu știu exact din ce țară asiatică). Cărți de toate felurile în toate cele trei limbi menționate mai sus. Discuții despre cărțile de pe masă, despre ce cărți citim în prezent, despre ce cărți ne place să citim. Din cărțile de pe masă mi-au fost recomandate 4 pe care le-am citit deja (Dezonoare, Hotul de carti, Imparatul mustelor și Falsificatorii de bani), după care nimeni nu mi-a mai recomandat nimic. I-am întrebat dacă au cont pe Goodreads și am fost uimită că nici măcar n-au auzit de el. Hmm… N-am luat nici o carte acasă și pentru că nu am dus nimic (dar asta nu era un impediment) și pentru că am lista mea de la care nu vreau să mă abat prea mult, dar mi-a făcut cu ochiul The Fifth Child de Doris Lessing și o carte imensă (și ca formă și ca volum) de Jonathan Franzen.

M-am bucurat să vorbesc în franceză, deși cu atâtea limbi, memoria îmi juca feste și-am cam frenglish-uit-o. Dar auzindu-le pe cele două franțuzoaice vorbind între ele… ah, music to my ears musique pour mes oreilles. Mă mai duc, cu sau fără Ada. Și că tot veni vorba de franceză, poate-mi caut niște meetup-uri de mame franțuzoaice să mai vorbesc un pic pe limba lor. Despre limba germană vă povestesc în alt articol.