Ada taie cozi
Nu de câini, de pisici sau de fructe. Cozi de oameni.
Când eram gravidă, în afară de Bioclinica, nicăieri nu mi-a fost oferită prioritatea de a intra în față pe motiv că na… eram cu burta la gură. Cei de la Registrul Comerțului m-au ținut chiar 5 ore pe coridor pentru că nu aveau chef de lucru, dar să trecem peste asta că mă enervez și n-am chef.
De când mă deplasez cu Ada peste tot, fie la Primărie, Finanțe, cofetărie, Auchan, EON, Enel, CEC etc, dacă o am pe Ada în brațe sau în cărucior, despic rândurile și cozile ca Moise Marea Roșie. Niciodată, dar absolut niciodată n-am cerut favoarea asta. Nu m-am băgat în față pe motiv că-s cu a mică și n-are răbdare, că începe să plângă sau mai știu eu ce. Și în nici unul dintre drumurile noastre ea n-a plâns să își facă simțită prezența. Iar de când o mai iau în brațe și lăsăm landoul în mașină e atât de curioasă încât la cât de sus își ridică sprâncenele am impresia că o să-i sară de pe frunte, ca în desene animate; n-are vreme să plângă cu atâta mișcare în jur. De fiecare dată, m-am așezat la coadă ca tot omul, pentru că oriunde m-am dus, m-am dus cu timp, nu în grabă. Și de fiecare dată, fie oamenii de la coadă m-au trimis mai în față, fie un angajat al instituției a venit să mă întrebe unde aștept și să îmi spună că eu urmez.
Prima dată s-a întâmplat la cofetărie, când stăteam de Sf. Maria să iau niște prăjituri și Ada nici măcar nu era la mine în brațe, ci la Sotz, care stătea deoparte. Oamenii de la rând m-au lasat înainte pe motiv că sufla aerul condiționat și nu-i bine să stăm cu fetița acolo.
Apoi, când am fost la Finanțe să rezolv cu suspendarea PFA-ului, mi-am luat număr, iar în sală erau vreo 5-6 persoane, dintre care o tanti cam supărată. A venit gardianul la mine să mă întrebe ce număr am, s-a dus la camera la care așteptam și mi-a spus să intru după ce iese cel dinăuntru. Doamna n-a zis nici „mâc”, iar ceilalți m-au încurajat când le-am cerut aprobarea și i-am întrebat dacă nu se supără.
De fiecare dată mă mir și mă minunez că oamenii încă mai sunt atenți la cei din jur. Pentru că nu mă aștept la asemenea comportament, deși e foarte normal. E trist că normalitatea mi se pare anormală și mă ia prin surprindere.
Am tot vrut să scriu despre asta, dar de fiecare dată m-am luat cu altele, însă ieri s-a întâmplat de două ori. La EON și la Enel, că m-am dus să întreb cum să procedez în cele minim 6 luni cât vom lipsi, iar eu n-am dat niciodată citirea, ci am plătit estimările lor. Erau cozi, evident, ca în orice instituție. La Enel am ieșit în 5 minute după ce-am intrat, cu răspunsurile dorite, iar la EON a durat puțin mai mult pentru că toți operatorii erau ocupați. Dar la 3 minute după ce-am intrat în sală cu Ada în brațe și m-am pierdut în mulțime, o doamnă a venit țintă la mine, că m-am și speriat de ea, să mă întrebe ce doresc. I-am spus că vreau doar să întreb ceva și s-a și dus la câteva operatoare să le spună că-i o mamă cu un bebe în brațe și trebuie să mă ia. Am rămas foarte plăcut impresionată.
Ideea e că în fața unui copil, oamenii pot fi civilizați, copiii scot lucrurile bune din noi. În România nu se întâmplă numai lucruri rele, nu sunt toți nesimțiți și mă bucur că văd asta oricât de rar. În fața unui copil, oamenii zâmbesc. Gardianul de la Enel a zis că-mi confiscă ursulețul (Ada are un costum de urs), iar o doamnă de la EON s-a tot mirat cât e de cuminte și de curioasă de tot ce e în jurul ei. Din când în când, încrederea în umanitate se reface.
26 Comments
o femeie
eu am primit sugestii de ‘avansare’ si in Bucuresti, si gravida, dar mai ales cu bebeluna. Mai degraba femeile erau atente decat barbatii. Ba la spital m-a impresionat cand ortopedul a spus clar: sugarii inainte! ceilalti mai rezista dar sugarii intra primii.
In Be/Nl/Fr/De nu am mai prins asa…. biletul de ordine e respectat. Dar nu m-a deranjat, eu sunt din aia care cere drepturi egale femeii cu barbatul.
Tomata
si mie mi s-a parut ca femeile sunt mai atente, dar am multe exemple si cu barbati.
Alina
Si pe mine inca ma mai uimesc persoanele care ma lasa inainte, mai ales ca bebe Luca s a facut maricel…nu ma asteptam sa ma bucur de lucrurile astea normale (asa cum ziceai si tu) atat de mult timp 😀
diana
Sint frecvente lucrurile astea, sa stii. Eu le-am intilnit nu numai cind ies cu bebelusa mea in lume, dar si sotul meu le-a constatat cind avea piciorul rupt si de fiecare data cineva necunoscut se oferea sa-l ajute in diverse situatii.
Tomata
si mie mi s-a intamplat cand eram in carje cu o entorsa. dupa ce tocmai venisem de la Londra unde oamenii erau excesiv de amabili si atenti, mi-am zis in aeroport: “stai sa vezi la noi acuma”. si-am fost la fel de surprinsa ca oamenii ma lasau sa stau jos, se dadeau din fata mea sa-mi faca loc. cred ca am auzit atatea chestii nasoale despre nesimtiti ca deja ne minunam la orice gest marunt 🙁
Ana
daaa, clar, copiii ne fac sa fim mai buni. Pe mine chiar m-au certat unii ca de ce am stat la rand si nu m-am bagat in fata daca am copil in brate (asta la Elias cand asteptam sa platesc o investigatie)
Felicia
Eu am observat ca oamenii pur si simplu nu mai au rabdare. Am intalnit situatii cand oamenii au fost ingaduitori cu mamicile, altii care pur si simplu au zis: ai copil, ti-l asumi.
Tomata
🙁 In Bucuresti? nu stiu de ce ma gandesc la Bucuresti si-mi inchipui ca acolo ai auzit.
Felicia
Da. In Bucuresti auzi multe. Nu este asa cum este prezentat la TV. De fiecare data cand vad ca Bucurestiul este prezentat ca un loc minuant, turbez. Orasul este sufocant si sufocat. Generatia tanara mi se pare ipocrita si naiva, iar generatia batrana mi se pare obosita si nepasatoare.
Tomata
🙁 ce spune Raluca mai jos intareste tentatia de a ma gandi mereu la Bucuresti cand vine vorba de oameni fara obraz. evident ca si in Timisoara sunt cu duiumul, dar am auzit multe despre bucuresteni 🙁
lala
Sunt oameni si oameni. Si in Cluj gaseste specimene cum zici tu mai sus.
Raluca
In Bucuresti…eu gravida si cu copil de 1 an in marsupiu. O doamna angajata din Cora m-a luat frumusel de mana si m-a dus la o casa cu prioritate pentru gravide si m-a bagat in fata. O alta “doamna” de la coada a inceput sa protesteze. Eu n-am indraznit sa zic nici pas, aveam cosul de mana plin si greu. Doamna care m-a dus acolo a pus-o la punct:”uitati-va la ce casa sunteti si apoi vedeti daca aveti dreptul sa protestati!”. Madam a inceput sa boscorodeasca cu voce scazuta, dar nu a mai indraznit sa-mi spuna nimic mai tare. De atunci ma asez la coada la casele cu prioritate, dar nimeni nu mi-a mai cedat randul in fata. Orasul asta scoate ce e mai rau din oameni as zice.
Tomata
un mare bravo pt doamna angajata si un mare “rusine” pentru “doamna”.
lala
Eram in autobuz si urca o mamica cu un copil in brate, geanta si o plasa, toate scaunele erau ocupate. Eu eram in picoare, in fata mea un domn, in jur de 40 zeci de ani butona telefonul ca un nesimtit, in stanga era o fetita care avea in jur de 10 ani.
Nimeni nu s-a ridicat, la un moment data am rugat-o eu pe fetita frumos sa se ridice sa o lase pe mamica sa stea jos. I-am multumit frumos, dar mi-am luat niste privire urate de la mama ei care statea langa ea pe scaun….
diana
Dar de ce nu l-ati rugat pe nesimtit sau pe alt adult care se lafaia pe scaun?
Tomata
tind sa cred ca din cauza ca pe aia mici e mai usor sa-i educi decat pe adultii nesimtiti… dovada fiind privirea urata a mamei copilei.
lala
M am temut sa nu faca scandal.
diana
Regret, dar argumentul nu functioneaza. Credeti-ma ca sint o persoana foarte politicoasa, cedez locul fara discutie in autobuz dar in nici un caz nu v-as fi permis sa-mi ridicati copilul de pe scaun si sa mi-l “educati”, doar pentru ca v-ati temut ca un adult nesimtit v-ar pune la punct. Daca doriti sa ajutati, faceti-o ca un adult responsabil, nu apostrofind un copil despre care erati sigura ca nu va face scandal.
lala
Nu am ridicat o pe fetita. Am rugat o frumos sa o lase pe mamica sa stea cu copilul pe scaun. Nu am facut o pt mine, nici nu o cunosteam pe mamica.
Eu tocmai iesisem din spital, nu aveam chef de replici, am vrut sa fac un bin unei femei necunoscute.
diana
In fine, eu as fi procedat altfel. Daca n-as fi fost in stare sa rog un adult sa se dea la o parte, n-as fi zis nimic nici copilului. Copiii nu sint cu nimic mai prejos decit adultii atunci cind este vorba despre respect. Asa cum n-as cere unui tip mai in virsta sa-mi cedeze locul, n-as cere asta nici unui copil, macar pentru faptul ca a platit un bilet, exact ca si mine. Stiu ca ati scris comentul sperind ca veti primi feedbackuri pozitive, dar nu vad ce-i de apreciat la gestul dumneavoastra.
lala
De unde ati dedus ca am incecat sa o educ pe fetita sa ca am apostrofat o??
lala
Atentie!!! Nu am rugat-o pe fetita sa imi cedeze mie locul, asa cum ati scris mai sus, ci unei mamici cu copiulu in brate + o geanta si o plasa.
Da, aveti dreptate, de asta am scris comentariul, ca sa primesc aplauze! E mai cald afara acum?!
Greta
Exact, ai rezumat foarte bine: normalitatea a ajuns să pară anormală, tocmai din cauza atâtor nesimțiți. Și-am ajuns și noi să zicem, vorba lui Dr. House – ”normal is not normal”.
Mi s-a întâmplat și mie să mă minunez de normal, ultima dată în vară, când omul a ajuns la Spitalul Elias după o înțepătură de ceva bărzăune. Mâna i se umflase, apăruse o reacție alergică pe gât, buze umflate șamd. El, neasigurat în România, ci doar în Germania, deci îți dai seama ce spaimă pe mine mai ales, l-or trata, nu l-or trata, s-or purta frumos?
S-au purtat IMPECABIL; l-au preluat imediat după ce a explicat ce și cum, i-au administrat un antialergic, făcut si un test de sânge, verificat tensiunea si pulsul, pus si o perfuzie si nu l-au lasat sa plece vreo 2 ore, pana nu s-au asigurat ca e bine. Până seara mâna se dezumflase semnificativ, culoarea revenise la normal (pielea se înroșise inițial), reacția alergică dispăruse, în câteva zile a fost totul ca înainte.
Da, ăsta e normalul, dar eu m-am minunat zile la rând…
Diana
Subscriu la Bucuresti o alta lume. Eu am fost o gravida uriasa, burta de 20 sapt arata de 30 plus, eram invizibila. La vreo 25 sapt, again, aveam burta evidenta de gravida, o tanti la gara de nord m-a rugat sa-i ridic niste papornite pe scari si s-a scarbit toata cand i-am zis ca nu pot ? alta data s-au incaierat unii la metrou si m-am simtit f prost, evident ca eram invizibila pt aia de stateau pe locul de gravide /batrani/mame cu copii mici,si cineva s-a sesizat. Mie imi venea sa intru in pamant ce cearta s-a iscat, dupa aia am lucrat de acasa si n-am mai mers la birou
Cu copil mic, da, multe multe exemple de oameni draguti, mai putin metrou ca nu mai foloseam
In Olanda nu am vazut din astea, prioritizari adica ? in autobuz sunt locuri clare, desenate pe scaun, iar la banca/primarie si unde vrei tu e cu programare. Sau cu bon de ordine, de cum intri. Dar nu sunt cozi. Hipermarket eu inca n-am vazut, supermarketurile sunt ca niste mega mai mici sau mai mari, ai self service (iti scanezi sg pe masura ce cumperi si te duci cu divaisul la casa speciala), esti gata in max 15 min oricat ai avea de cumparat ?
Tomata
ce mai pot sa spun? nu cred ca rautatea oamenilor, nepasarea, lipsa de omenie vor inceta vreodata sa ma uimeasca…
dojo
Anu’ trecut .. trebuia sa-i facem lu’ fii-mea pasaport, sa zboare catre matusa’sa (OK, insotita, normal). Mergem la CEC sa platim taxa, ca nu se poate la Pasapoarte; ne-ar scuti de un drum si asta nu intra in ideile onor reprezentantilor Statului.
OK, o iau pe aratura ..
Deci luam puradela de 3 luni in carucior si dam sa ajungem. Aproape de cladire, decide ca vrea in bratele mele. Bun. Intram in CEC.
Si incepe fii-mea sa urle de parca o eviscera careva pe viu. Adica urlete din alea de colica, plus prins destele in usa, plus o operatie pe viu.
Am crezut ca se inabusa de urlat.
Nu stiau oamenii pe acolo cum sa ma lase mai repede la ghiseu (desi stateam la loc ferit, ca sotu’ era la ghiseu). L-ar fi lasat si pe el primul, doar ca era deja primul la un ghiseu si biata casierita chiar incerca sa se miste repede.
Imediat ce am iesit de acolo a tacut furtuna a mica.
Apoi s-a culcat, de a trebuit sa o trezim la Pasapoarte, sa-i faca poza cu ochii deschisi.
Asta cu lasatul primul, cand nu ai nevoie, ca oricum esti primul 😀
Am observat ca, daca is cu ea in brate, ma cam lasa lumea in fata, desi nu prea doresc asta, pana la urma si altii au acelasi timp ca mine.
Culmea, cand eram burtoasa, nu s-ar fi miscat vreunul sa ma lase, de zici ca eram ciumata. Cel mai misto era cand mergeam la doctorita si stateau sotii gravidelor pe scaun. Cuget ca aveau vreo durere de ovare, sarmanii, cine stie 😀