Ce fel de babă sau moș îți dorești să fii?
Prin 2010, scriam un articol foarte optimist despre cum mă văd la pensie. De atunci au trecut 5 ani și multe, prea multe (mi) s-au întâmplat și recunosc că am mai pierdut din optimismul ăsta. Iar în lumina umbra ultimelor evenimente e chiar un act de optimism să te gândești la o bătrânețe frumoasă.
Dar haideți să-l facem împreună. Unul din punctele de pe lista mea din 2010 era ăsta:
Aş călători, dacă pensia mi-ar permite şi n-ar trebui să o dau pe toată pe medicamente.
Cred că la orice întrebare legată de timp liber aș putea da un răspuns care să conțină cuvântul „călătorie” în el. Doar că știm cu toții că pentru a călători ai nevoie de un lucru esențial: de bani. Și, sincer, câți dintre bătrânii din România își permit să ducă o bătrânețe plină de călătorii? Acum, în zilele noastre, foarte puțini, poate nesemnificativ de puțini. Știm din nou, cu toții, de ce se întâmplă asta, nu mai intrăm în detalii și nu ne mai enervăm pentru că eu, cel puțin, așa m-am săturat să mă plâng. Și pentru că m-am săturat, vă reamintesc că putem face ceva pentru a nu ajunge în situația bătrânilor din zilele noastre. Putem să luăm problema în propriile mâini și să ne asigurăm că la bătrânețe vom avea bani să facem ce vrem. Să ne deschidem o pensiune, să grădinărim, să facem voluntariat, să tricotăm, să ne plimbăm, să ne bem ceaiul cu prietenii într-o ceainărie cochetă, să ne bucurăm de nepoți și să ne putem permite să le cumpărăm ce-și doresc, să trăim bine fără să ne dăm toată pensia pe medicamente, fără grija zilei de mâine și fără să trebuiască să ne întrețină copiii și să stăm pe capul lor. Nu știu voi, dar pe mine gândul de a fi o întreținută, chiar și la bătrânețe, mă cam îngrozește. Îmi place să am banii mei.
Probabil cunoașteți care e soluția pentru toate astea: o pensie privată. Despre piloanele 1 și 2 sigur știți deja, că-s obligatorii, dar pilonului 3 poate nu-i acordați destulă atenție. Am mai vorbit pe blogul ăsta de multe ori despre asigurări de sănătate, despre pensii private și despre cum să ai tu grijă de tine când alții (statul) n-au. Cred cu tărie că salvarea bătrâneții stă într-o pensie privată. V-am mai vorbit despre asigurările și pensiile private de la NN și revin pentru a aduce în atenția voastră campania Timpul nu așteaptă să-ți faci timp. O campanie pentru a vă reaminti că există pensiopedia.ro și că pentru o bătrânețe blândă, așa cum visăm acum, timpul e esențial. Acest timp.
Aflați mai multe de aici. Și pentru că cei de la NN au făcut trei clipuri simpatice, eu vi-l arăt pe cel de jos și vă invit să le urmăriți si pe celelalte două pe site-ul lor.
Dar ca să nu închei așa brusc, mi-ar plăcea să-mi spuneți vouă ce v-ar plăcea să faceți la bătrânețe?
Ca si tine, mi-ar placea sa calatoresc, sa merg pe munti, sa vad galerii de arta si sa cant la pian pentru prietenii mei. Imi doresc foarte mult sa invat sa cant la pian si ma vad facand asta la batranete. Sa am gradina mea la casa si sa stau cu batranul meu citind amandoi sau vorbind flecarii cu nepotii. 🙂 Suna asa idealist, stiu, dar am vazut oameni pentru care se poate … cred ca pentru noi batranetea va fi altfel. Iar faza cu medicamentele – pai tine si de un trup sanatos pe care sa-l mentii in timpul vietii. O mentalitate sanatoasa si tot asa. Am vazut la multi ca se poate, si prefer sa ma uit inspre ei, nu la cei sarmani si vai si-amar.
Mi-ai amintit, cu intrebarea asta, ca scrisesem la un moment dat un articol pe blogul meu (acum vreo 5 ani) despre cum sunt eu peste 46 de ani. Mda… :))))) Mi-e si rusine de ce-am scris acolo. 😛
Cum reusesc acum sa calatoresc ieftin, sigur voi reusi si atunci!
Omul isi duce batranetea cum si-a dus si viata. Nu devine mai energic la batranete si nici mai plimbaret.
Cum ma vad eu la batranete: locuind intr-o casa mica (1-2 camere maxim), slaba, zvelta, zglobie, tunsa scurt cu par alb si din cand in cand suvite bleo sau roz, cu plimbari pe munte(usoare) si voluntariat. Un timp visam sa ma pensionez la 40 ani, acu…ii aproape am 🙂 -deci visez sa ma pensionez la 50 ani.
Mi-am facut un plan de pensie privata (minimum dedus din impozitul pe salariu), am studiat si inca studiez si actionez in ideea de ceva investii sa imi aduca un venit mic (o garsoniera inchiriata de ex). Ma uit si la actiuni si dividente desi… nu pricep si asta e: idealul meu e sa am mai multe surse de venit (chiar daca mici).
Cea mai mare investitie insa e in sanatatea mea: miscare, oleaca de gradinarit, mancare simpla si usoara, moralul sus, odihna cat cuprinde. Nu sunt de acord cu medicamentele si suplimentele, asa ca am decis ca voi lua ceva doar daca situatia e groasa.
Batranetea inseamna apropierea de sfarsit,nimeni nu o asteapta sau doreste ,dar nu avem incotro.
adica asta e advertising la pensie privata.
@ O Femeie – cum adica sa te pensionezi la 50 de ani, eu am 48 de ani si acum am mai mult chef de viata, de munca, de proiecte. la 40 m-am mutat in alta tara, la 42 m-am apucat de un master si am acum profesez ca terapeut prin dans/miscare. am cunoscut profesori minunati, care vaeau in jur de 60 de ani, unul dintre profi, 65 de ani, danseaza si acum. am cunostinte de 60 de ani care inca danseaza in spectacole. eu mi-as doir sa ma duc in triburi, sa studiez antropologia dansului. cat despre medicamente, depinde cum iti traiesti viata. si eu mai am probleme de sanatate, dar intotdeauna am facut yoga sau tai chi. ma duc la homeopat si incer sa-mi adaptez alimentatia la nevoile corpului meu.
Da, este advertising, cum scrie si deasupra titlului: „advertoriale” 🙂
Felicitari pentru modul de viata si pentru grija pentru corpul tau.
Mihaela, eu visez independenta financiara si sa nu mai fiu nevoita sa lucrez pentru bani ci doar sa fac ce vreau eu (plimbari, voluntariat, etc – am spus mai sus; am contactat deja persoane ce au facut voluntariat atat in Africa dar si in satele de tigani din Ro). Mi-am facut calcule, am un plan financiar, mai caut idei de investitii, ma tin de el, nu am sanse sa ma pensionez la 40 ani dar la 50 da :).
Whatever, pensia visata de mine nu inseamna stat in fata televizorului si vaicarit(nu am tv).
Eu nu o sa fiu niciodata baba. Indiferent de varsta o sa fiu ca acum, mereu cocheta 🙂
Peste ani imi doresc sa calatoresc si sa stau cu fratii mei la un pahar de vin sa povestim amintiri din copilarie.