Nu mă sperie nopțile ce vor să vie
Unul dintre cele mai des primite sfaturi pe care le primesc de când sunt gravidă este:
Dormi acuma cât mai poți că după ce vine copilul n-o să mai ai timp de asta.
Ce nu știe lumea e că eu n-am mai avut o noapte completă, fără treziri, de foarte multe luni. Poate nu chiar de la începutul sarcinii, dar de prin luna a treia nu-mi aduc aminte să fi dormit întruna de la ora 23, să zicem, până dimineața la 7.
Odată pentru că am avut un trainer fooooarte bun, a doua pentru că vizitele la toaletă variau încă de pe atunci între 3 și 5 și asta nu s-a schimbat nici până acum. Și n-ar fi atât de cumplit dacă aș putea adormi la loc imediat cum mă întorc în pat. Câteodată mai reușesc după ce mă întorc de la toaletă, dar când trebuie să-l scot pe Ricky afară… nici o șansă să mai adorm în următoarele două ore. Când mergeam la lucru era oribil. Mă trezeam pe la 2-3 noaptea și stăteam trează până pe la vreo 5. Adormeam și la 7 suna prima alarmă, la 8 a doua și la 9 abia mă puteam târî la birou. În nopțile în care mă trezeam pe la 4:30, până la 7 nu puneam geană pe geană. Atunci îmi sunam șeful și-l anunțam că nu-s funcțională și că voi lucra de acasă în ziua aia, după ce mă trezesc. Și nopțile astea se întâmplau cam o dată pe săptămână sau o dată la 3-4.
Acum, frecvența s-a mărit, pentru că după crizele de epilepsie, Ricky s-a învățat să fie scos afară. Și „îl trece” cam în fiecare noapte la ora 3 și începe să plângă. Și nu se oprește până nu îl duce cineva afară. Eu sunt cineva-ul ăla pentru că n-o să-l trezesc pe Sotz, care a doua zi merge la lucru. Și ieșim la o plimbare scurtă după care el se ușurează și mie îmi sare somnul. Mă pun în pat, citesc, mă joc pe telefon și pe la 5-6-7 adorm și eu. Partea bună e că acum pot dormi când am chef în timpul zilei, că nu mai lucrez de acasă.
Așadar, vedeți bine că-s super pregătită pentru nopțile în care Ada va plânge de foame, colici sau că are scutecul plin. Măcar pe ea nu trebuie s-o scot la plimbare în toiul nopții.
E numa`bine daca ai antrenament. :)) Parca vad totusi ca tu ai sa fii up si baby tomata va dormi bustean.
Nepotica mea nu deranja pe nimeni noaptea, se trezea o singura data sa manance si apoi nani pui pana dimineata. Deci se poate si asa.
sa speram o sa doarme bustean. nu ma deranjeaza s-o veghez. 🙂
Și după ce naști o să poți dormi în timpul zilei, deodată cu cea mică. Nu văd niciun impediment 🙂
pai da, de-asta nici nu ma stresez prea tare 🙂
Eu, la fel ca si tine, din momentul in care am ramas insarcinata si pana am nascut nu am mai dormit o noapte intreaga. Brusc, un ceas interior s-a pornit, astfel incat la ora 2 tarziu in noapte ma trezeam si pentru cateva ore somnul refuza sa se mai intoarca. Imi ziceam ca astfel stie organismul meu sa se pregateasca pentru marea intalnire.:) In timpul zilei, in schimb, nu simteam oboseala acumulata peste noapte – pe de alta parte noua doza de hormoni imi ajuta corpul neodihnit.
Dupa ce a venit pe lume baietelul meu a inceput o alta perioada in care somnul era tot ce-mi lipsea; la orele in care altadata somnul ma parasea, acum era cel mai dulce dar totodata prea scurt. Apoi organismul meu s-a adaptat, si cred ca am reusit sa iau fluctuatiile acestea cu somnul ca pe o experienta, o etapa de trecut din momentul in care o noua inima bate in tine si apoi langa tine unita cumva de un firul invizibil al dragostei neconditionate.
Te citesc cu mare drag, Tomato, iti doresc sarcina usoara in continuare si o nastere usoara!
multumesc 🙂
Uf, chiar acum doua nopti am avut unul dintre cele mai bune somnuri din ultima perioada. cu o singura trezire si cu un caine care a dormit de la cap la coada 🙂 a fost bine. m-am refacut.
plus ca dorm cam doua ore dupa-amiaza, ceea ce pana acum era de neconceput pentru mine 😛
Bietu Ricky! Ce suflet bun ai ca il grijesti atat.
:* pai cum sa nu-l ingrijesc. mi se sfarma sufletul cand il vad ca se chinuie? nu e de eutanasiat, dar cred ca multa viata nu mai are dragul de el. cat mai traieste, insa, o sa am grija sa aiba o viata frumoasa si plina de iubire. 🙂
Cred ca mai toate am patit asta, e un fel de pregatire pentru ce va sa vie… nu am mai dormit ca lumea din ianuarie 2013 si acum ca am reinceput munca e o placere si mai mare sa ma trezesc la 4 ca a visat urat sau ii e foame (ca uita sa manance ziua)
E bine ca esti obisnuita cu asta. Oricum o sa te sincronizezi la somn cu fata, desi ea e posibil sa aiba ceva mai multa energie decat tine si sa te trezeasca atunci cand te astepti mai putin. 😀
si eu m-am trezit in timpul sarcinii, asa, de antrenament
nu pot sa zic ca am suferit gen sa ma plang alea 3 luni si ceva cat m-am trezit noaptea… eu dormeam ziua cu el, eram pe pilot automat/survival mode, dar de f putine ori am simtit lipsa crunta de somn
mie mi-a zis dr sa-l trezesc la 4 ore noaptea (a avut 4 kile la nastere si glicemia la limita, m-a speriat ceva cu o coma), altfel el nu s-ar fi trezit singur si de buna-voie. a fost destul de parfum per ansamblu, de multe ori zicem ca ne e frica sa mai facem unul, ca sigur al doilea o sa ne scoata pe ochi fluieratul de la primul 🙂
nastere usoara si nopti line, chiar nu e nimic de speriat, sa stii. cu cat esti tu mai linistita, cu atat o sa fie si ea. dar daca tu iti creezi un orizont de asteptari din astea ‘vai ce greu o sa fie’, cum incerca lumea sa-mi bage si mie in cap, cresc sansele ca asa sa si fie…
oh, dar cati incearca sa ne sperie de zici ca vine apocalipsa, nu un copil. ori suntem noi prea flexati, ori chiar nu suntem constienti de ce ne asteapta :)) prefer prima varianta.
e oleaca si din a doua, dar multi se agita de zici ca se termina pamantul si viata cand apare un copil. atata ce m-au cainat si m-au vaicarit si avertizat toate muierile familiei… iar mie/noua ne-a placut maxim, nu am simtit deloc ceva ca pe o povara (uneori iti e greu, da, dar izolat). acum au terminat cu mine, il caina pe copil: vai, saracul de el, la 4 ani la scoala? vai, saracul, cum, stie sa socoteasca? prea mult pt el, mama, prea mult 😀
Exista o carte foarte controversata pe tema dormitului noaptea a bebelului: On becaming baby wise. E testata cu succes de 2 cupluri pe care le cunosc, si bebeii lor au dormit toată noaptea unul de la 9 saptamâni si celălat de la 12 saptamâni. De atunci copiii lor dorm toată noaptea si acum sunt undeva pe la 2 ani. 🙂