Sagres și Cabo de Sao Vicente

Sagres nu era pe lista noastră când am plecat de acasă. Și mă mir foarte tare pentru că în tot procesul de documentare pentru excursia în Portugalia nu l-am întâlnit deloc. Sau daca l-am întâlnit, mi-a părut atât de neinteresant și de neimportant încât l-am omis cu desăvârșire. N-am ajuns nici la Sagres, nici la Cabo de Sao Vicente din greșeală, ci la recomandarea câtorva persoane care stăteau în același hostel cu noi. Când am văzut că insistă, am căutat pe net și am avut nevoie doar de poza asta: (știți deja că funcționez pe bază de poze).

A doua zi ne-am luat bilete de bus (3,85 euro biletul de persoană, doar dus) către Sagres și-n aproximativ o oră am și ajuns acolo. Până să vină busul către Cabo de Sao Vicente ne-am mai învârtit pe-acolo, am mai făcut o poză-două, am cules niște cochilii de melci și ne-am întors în stație.

Până la Cabo de Sao Vicente sunt  doar vreo 6-7km, cu toate astea busul până acolo costă 4 euro, dus-întors.

Înainte de coborârea din bus, ne tot miram de ce toți sunt înfășurați în eșarfe și îmbrăcați în hanorace. Ba mai mult, în stație se vindeau hanorace de lână. Am înțeles de ce. Bate un vânt acolo de te ia pe sus dacă ești puțin mai slab. Implicit e și răcoare, dar nu atât de răcoare încât să te înfofolești cu hanorace. Și eu sunt destul de friguroasă. O fi fost entuziasmul de vină, dar n-am simțit să-mi fie frig. Din păcate busul staționa acolo doar vreo 20 de minute, așa că a trebuit să ne mișcăm rapid, că altfel am fi rămas acolo pentru următoarele 3 ore. Și nu aveam ce face atâta timp acolo și nici nu-mi venea să mă întorc pe jos 7km.

Cabo de Sao Vicente e un loc tare frumos. Am înțeles eu (greșit) de la cei care ni l-au recomandat că ar fi cel mai sudic punct al Europei. Iar eu, fără să mă folosesc puțin de capul de pe umeri – pe bune, uneori am impresia că-i acolo doar ca să nu-mi plouă în gât – pun poza de mai jos pe Facebook și mă laud că am atins cel mai sudic punct al Europei. Dar nu mi-ar fi trecut prin cap că oleacă mai în jos îi Gibraltarul. Mi s-a atras atenția că n-am dreptate și-am încercat să dreg busuiocul, dar degeaba, mă făcusem de rușine. Totuși, e cel mai sud-vestic punct al Portugaliei, așa că tot am atins o extremă, că tot țineam la asta.

Despre Cabo de Sao Vicente nu vă pot spune prea multe decât că stâncile din care e format se înalță din ocean aproape perfect vertical și măsoară 75m înălțime.

Iar despre far, am aflat de pe Wikipedia  că e unul dintre cele mai puternice din Europa și că luminile lui bat până la 60 de kilometri.

După ce s-au scurs cele 20 de minute, ne-am întors la Sagres unde am luat-o pe jos pentru a ajunge la Fortaleza pe care am văzut-o din bus. Pe drum am văzut alte stânci impresionante și niște plaje care păreau foarte neprietenoase. La fel ca și la Cabo de Sao Vicente, bătea vântul destul de tare, dar parcă nu la fel ca acolo.

Intrarea la Fortaleza costă 3 euro de persoană și inițial n-am fost siguri că vrem să intrăm. Oare ce-o fi de văzut, că de afară nu părea prea interesant? Am intrat totuși și Doamne, ce bine că am făcut-o. Într-adevăr, în curtea ei nu prea ai ce vedea.

Dar când o iei pe calea pietruită, către Ponta de Sagres și te uiți în jurul tău, te cuprinde așa un sentiment de efemeritate. Într-un scurt moment filosofico-meditativ, văzându-mă înconjurată de nemurirea și imensitatea oceanului, înfiorându-mă la priveliștea ce se așternea la picioarele mele, m-am simțit mai trecătoare ca oricând.

Și-am continuat să merg și să pozez tot ce-mi bucura privirea.

Despre Sagres și Cabo de Sao Vicente voi spune mereu că a fost surpriza Portugaliei pentru noi. Mi-a plăcut enorm de mult aici. Dacă ajungeți prin părțile alea, nu-l ratați, e ceva deosebit.

Albume foto: Sagres, Cabo de Sao Vicente