Teatru: Zic Zac

Cea de-a doua parte a FEST-FDR 2014 a însemnat pentru mine doar acest spectacol pentru că timpul liber prea încărcat mi-a făcut imposibilă vizionarea altor spectacole pe care le aveam pe listă. Îmi pare rău de-mi vine să plâng că n-am văzut Do Do Land, am auzit că a fost extraordinar. Totuși mă declar bucuroasă că am reușit să ajung la Zic Zac, pe care l-am ales fără să clipesc când am văzut în dreptul lui Godot Cafe Teatru. După Carpathian Garden și Zic Zac, orice spectacol de-al lor mai vine în oraș, sigur o să fiu în public. Și dacă mi se face dor tare, poate într-o zi mă urc în tren și nu mă opresc până la București. Atât de bune sunt piesele și spectacolele lor.

Despre Zic Zac aș vrea să vă pot spune mai multe decât: „mergeți și-l vedeți!”, dar mă tem că nu prea am cuvintele la mine. Adică da, vă pot spune că e cu dans contemporan – care, apropos, a fost o surpriză plăcută pentru că nu mă dau în vânt după genul ăsta de reprezentații, dar se pare că am dat eu doar peste spectacolele nepotrivite – că e cu replici inteligente, cu jocuri de cuvinte (să notez aici până nu uit: „Pofta nu vine muncind”), că actorii-dansatori sunt fabuloși și foarte expresivi, că începe cu ceea ce a pare a fi o poveste de dragoste* care trece prin toate etapele – de la timiditatea dinaintea cunoștinței până la certuri și singurătate – se continuă cu episodul comic al jocurilor de cuvinte și se termină cu concluzii filosofice din care am reținut cu precădere că „creierul e uneori cel mai mare dușman al nostru” și imediat mi-au trecut prin cap câteva exemple. Am râs cu poftă la unele faze – amintesc de episodul cu telefonul care are ca rington Pinguinul – și am înghițit în sec la altele.

Acest spectacol are de toate, dar, așa cum am aflat demult deja… e destul de greu să redai în cuvinte ce-ți transmit actorii pe scenă. Ar fi trebuit să notez atunci, la cald, tot ce-am văzut, pentru că după o zi, când dialogurile s-au stins și amintirile sunt neclare, nu-mi rămâne decât să vă îndemn să mergeți să-l vedeți. Sunteți tare norocoși, bucureștenilor, că aveți o asemenea bijuterie de teatru. Eu o să aștept cu nerăbdare să mai vină la Timișoara.

Câteva poze, să vă fac poftă și o recenzie mult mai bună aici.

foto via 1, 2, 3