Memoriile unei fete cuminți

Autor: Simone de Beauvoir
Titlu original: Mémoires d’une jeune fille rangée
Naționalitate: franceză
Gen: memorii
Anul apariției: 1958
Nr. pagini: 472 (Gallimard)
Premii: –
Ecranizare: –
Alte cărți de același autor: Al doilea sex, O moarte ușoară, Toți oamenii sunt muritori, Femeia sfâșitată, Invitata
Citate: Mémoires d’une jeune fille rangée (în franceză)
Nota mea: 4/5

Si j’avais souhaité autrefois me faire institutrice, c’est que je rêvais d’être ma propre cause et ma propre fin ; je pensais à présent que la littérature me permettrait de réaliser ce vœu. Elle m’assurerait une immortalité qui compenserait l’éternité perdue ; il n’y avait plus de Dieu pour m’aimer, mais je brulerais dans des millions de cœurs. En écrivant une œuvre nourrie de mon histoire, je me créerais moi-même a neuf et justifierais mon existence.

Au trecut 3 ani de când am găsit într-un anticariat din Bruxelles, prima carte din seria memoriilor lui Simone de Beauvoir. Am pus-o în bibliotecă așteptând să-i vină rândul, dar nu m-am mai apropiat de ea până când Mirela nu mi-a trimis un alt exemplar pentru a-mi face o surpriză. De fapt tot nu m-am apropiat de exemplarul meu, pentru că l-am citit pe cel trimis de Mirela. Era momentul de care aveam nevoie pentru a pune din nou mână pe Beauvoir, una dintre scriitoarele mele preferate. De fapt, dacă mă uit pe lista cărților citite, aș putea chiar să o numesc „preferata”, pentru că de nici un autor n-am citit 6 cărți până acuma, în afară de ea. Am o stimă și-un respect deosebite pentru munca ei, pentru gândirea ei și pentru ce a făcut pentru femeile de pretutindeni prin opera ei de căpătâi, Al doilea sex. Chiar și dacă n-ar fi fost manifestul ei împotriva gândirii stupide din vremurile în care a trăit, tot aș fi așezat-o pe un piedestal pentru cărți precum Invitata sau Toți oamenii sunt muritori, mai ales pentru asta din urmă.

Memoriile unei fete cuminți a fost o adevărată provocare. Lăsând la o parte că are 472 de pagini, m-am ambiționat să o citesc în franceză (dacă tot o aveam în două exemplare). Mai citisem în franceză și înainte, e drept că de la Manon Lescaut a trecut ceva timp, însă Memoriile unei fete cuminți nu este o poveste lineară, unde să urmărești o acțiune. E o carte plină de introspecții, analize, dezbateri, dileme, transformări existențiale, pe scurt, o carte destul de grea asupra căreia trebuie să te apleci mai atent și în română, darămite în franceză. Așa se face că mi-a luat peste o lună să o termin, și asta fără să trag de timp, fără să fac altele când puteam să citesc. Au existat pagini pe care le-am recitit și de două ori pentru a mă asigura că nu pierd esența, înțelesul exact și ce s-a întâmplat de fapt. Au existat paragrafe pe care mi le-am tradus mental în română pentru a putea trece prin filtrul sentimentelor pe limba mea. Am izbutit cu greu, dar sunt mândră că am făcut-o. Din 472 de pagini, cred că au rămas doar vreo 100 pe care n-am subliniat sau marcat ceva, atât de multe lucruri am vrut să-mi aduc aminte despre ea. Unele, care mi s-au părut foarte frumoase și grăitoare, le-am notat și pe Cuvintele din cărți, altele rămân pe laptopul meu, pentru sufletul meu, pentru a mă reîntoarce la Simone așa cum s-a dezvăluit ea, oricând mi se face dor de ea.

Înainte să mă apuc de această primă carte din seria celor 4 autobiografii, știam doar că e vorba despre copilăria ei. Am aflat că nu e doar despre asta, ci despre viața ei până după momentul în care l-a cunoscut pe Sartre, adică după 20 și ceva de ani. Dând filă cu filă, mi-am adus aminte de o grămadă de pasaje din Al doilea sex, multe chestii dezbătute acolo sunt expuse din propria ei experiență. Știam că mama ei fusese exigentă, severă și bisericoasă, știam că la un moment dat de Beauvoir s-a ridicat împotriva tuturor principiilor și dogmelor cu care a fost educată, dar nu știam nimic despre tatăl ei, despre relația cu sora ei, dar mai ales nu știam nimic din experiențele prin care a devenit ce-a devenit: o atee, o feministă și o revoluționară.

Relația pe care a avut-o cu sora ei, Poupette, mi-a plăcut deosebit de mult, însă m-a întristat puțin când a părăsit-o pentru Zaza, relație destul de ciudată, având în vedere că cele două prietene își vorbeau și scriau cu pronumele de politețe. Au fost puține persoane în viața ei, pe care le-a simțit cu adevărat aproape de sufletul ei, însă până la Sartre, nimeni, absolut nimeni n-a reușit să îi atingă sufletul și geniul într-atât. S-o motiveze până la dorința de a muta munții.

A iubit platonic doi bărbați, vărul ei Jacques și un profesor, cu care nu s-ar fi văzut împreună nici în ruptul capului. Ideea de căsătorie îi repugna încă din copilărie, de când a început să înțeleagă cât de cât despre ce-i vorba. A continuat cu aceste sentimente chiar și după ce a cunoscut ce-nseamnă dorul după cineva și dorința de a vedea persoana iubită. N-a putut înțelege partea carnală a legăturilor dintre o femeie și-un bărbat și, cel puțin până la sfârșitul acestei cărți, adică până pe la 20 și un pic de ani, Simone rămâne virgină. A fost prietenă apropiată cu bărbați, chiar cu cei din anturajul lui Sartre. De fapt Sartre era în anturajul bărbăților cu care își petrecea timpul.

Încă din copilărie rămâne fidelă unor principii, care, deși atunci nu îi erau complet conturate, nu îi părăsesc mintea, ci se dezvoltă odată cu ea. De mică, de când face din Poupette discipolul ei, descoperă că îi place să învețe, să predea, să explice. Prin urmare, devine profesoară la Sorbona. Singurul lucru asupra căreia revine și la care renunță  e religia, motiv pentru care toată atmosfera plăcută din casă și relația cu părinții ei se transformă. Mama ei îi citește scrisorile, iar tatăl ei îi controlează lecturile. Comunicarea dintre ei lipsește cu desăvârșire, iar Beauvoir invață din cărți tot ce părinții îi ascund. Se supune unor reguli, mai ales religioase, doar pentru a nu mai da naștere discuțiilor și certurilor cu părinții. Suferă ca un câine bătut când n-are cu cine vorbi, când nimeni n-o înțelege și când toți din jurul ei o condamnă fie pentru cum se comportă, fie pentru ce spune. Născută în secolul nepotrivit, cu o fire și-o minte care n-o lasă să se resemneze în fața cutumelor societății, Simone de Beauvoir va schimba felul în care sunt percepute femeile, ani mai târziu prin lucrările sale.

Eu am un punct sensbil pentru ea, dar nu trebuie să-l aveți și voi pentru a găsi această lectură plăcută. Nota 4 din 5 e doar pentru că m-am chinuit cu franceza și pentru că mi-a luat prea mult, în rest n-am nimic să-i reproșez, o recomand oricui, fie femeie, fie bărbat. Dar mai ales adolescentelor. Cred că sunt multe, foarte multe de învățat din Memoriile unei fete cuminți.