Sufrageria (III)

Iată că n-a durat așa mult și vă pot arăta și cel de-al treilea perete din minunata sufragerie. Care devine din ce în ce mai minunată, pe măsură ce se așează toate cele plănuite.

Trebuie să știți că acest perete, de fapt ce se găsește pe acest perete e factorul declanșator al renovării sufrageriei. Dacă la început era doar un plan de pe lista lui 2012 și-apoi de pe a lui 2013, am avut nevoie de un singur imbold pentru a începe demersurile. Acel imbold a fost un email de la Ines care mi-a propus o colaborare cu cei de la XT Deco. Nu mi-a trebuit decât o simplă și fugară privire pe site-ul lor pentru a-i răspunde cu un accept. Am văzut acolo zeci de modele de tapet și fototapet, nenumărate posibilități pentru viitoarea mea cameră de zi și m-am hotărât și răzgândit de nu știu câte ori. Sunt Balanță și dacă vrei să ții o Balanță ocupată dă-i să aleagă ceva. O să moară cu opțiunile de gât. Așa că am stat, am cugetat, mi-am adunat toate ideile și am conchis că tapetul din camera noastră trebuie să ne reprezinte. Să reflecte o pasiune comună, un lucru care ne umple de bucurie numai când ne uităm la el. Și “cea mai comună” pasiune a mea și a Sotzului meu sunt călătoriile. Văzusem acest exemplar și mi s-au scurs ochii, îl voiam pe peretele meu. Cu toate astea, am stat iar și-am cugetat că mai trebuie să adaug încă o notă personală camerei, așa că am colorat continentele cu roșu. Și a ieșit ce vedeți mai jos:

Un fototapet personalizat, care după un schimb de mailuri cu cei de la XT Deco a devenit realitate. Domnul care mi l-a montat mi-a spus că e de vinil, că se aplică ușor – am văzut și eu pentru că în două ore și un pic, aveam fototapetul pe perete, montat la linie. Literalmente la linie pentru că toate contururile țărilor trebuiau să se îmbine la fix.


Canapeaua e singurul lucru care n-a fost schimbat în sufragerie, singura care a supraviețuit, însă nu pentru mult timp. Încă mai gândesc opțiunile și pentru că televizorul e în fața ei, am nevoie de ceva care să se deschidă în față, nu pe lateral cum se deschide ea. Iau în calcul achiziționarea unor fotolii-pat mai mari, că nu prea cred că am noroc la canapele care să se deschidă cum vreau eu. Pentru că e urâtă, am aruncat pe ea o pătură care s-o facă mai prietenoasă un pic, dar e enervant că tot timpul trebuie aranjată, potrivită, îndreptată.

Măsuța e tot de la IKEA, iar pe ea sunt diverse cadouri: o tavă primită de la Anca, Oana și Alex, două căni cu buline primite de la un prieten la cununia civilă, care merg la fix cu tava mea cu buline roșii. Încă mai lucrez la decorul mesei de cafea, așa că dacă nu vă place, să știți că nu-i gata.

A mai rămas un perete și vă pot dezvălui sufrageria în totalitate. A venit și meșterul de care aveam nevoie, doar că acuma a apărut alt inconvenient care trebuie rezolvat.