Patrice la #PLAI

Patrice a fost primul invitat al Plai-ului care a închis casa de bilete. Se întâmpla anul trecut când concertul lui a fost sold out. Anul ăsta a continuat Zaz și a terminat din nou Patrice. Am auzit povești, am citit articole, dar trebuia să mă conving eu singură că omul e un showman și că știe cum să controleze publicul și să-l țină în palme.  

Deși plănuiam să mergem mai devreme, să luăm și câinele cu noi și să luăm parte la vreun atelier, că oferta era largă, nu ne-am dus din două motive. O dată pentru că am măritat-o pe Dojo și a doua oară pentru că vremea era de o nesimțire strașnică. Pe la 8, ne-am înfofolit bine cu gecile groase, cu pulovere de lână și ne-am pregătit sufletește să înfruntăm capriciile vremii pentru a-l vedea pe mult-așteptatul Patrice. Știu că pare ca și când aș fi ironică și aveți dreptate să credeți asta pentru că în afară de Soulstorm, subsemnata nu era prea familiarizată cu muzica lui. Dar, dacă îmi place o singură melodie a unui artist, cu plăcere mă duc la concert să mai ascult și altele. Nu mă duc doar să bifez un artist sau un festival, mă duc să-l descopăr. Așa s-a întâmpla și cu Pink Martini și cu Nouvelle Vague și cu mulți alții care acum îmi cântă zilnic în mașină. Patrice va fi următorul. Pentru că toata ironia s-a risipit în momentul în care a început să cânte și să sară pe scenă.

Dacă ar fi să descriu prestația lui de aseară în câteva cuvinte, ele ar fi: explozie de energie, lumină, mesaje pozitive, dans, comunicare cu publicul, dar, mai ales, respect pentru public. Dar despre public vă spun mai jos. Să iau mai pe îndelete și vă spun de ce aș caracteriza concertul cu cuvintele de mai sus. Explozia de energie cred că-i lesne de dedus, și dacă v-aș arăta toate pozele mișcate pe care le-am făcut, ați vedea că mi-a fost destul de greu să-l prind nemișcat. Ba sus, ba jos, ba la stânga, ba la dreaptă. Când era aici, când acolo. Noroc cu melodiile mai lente că stătea și el țintuit la microfon, cu chitara în mână, să pot să fac câteva poze decente. Cât despre comunicare și mesaje pozitive, n-a vorbit în română ca Zaz, da’ chiar nu contează pentru că a vorbit destul în engleză. A glumit, ne-a tachinat, ne-a povestit chestii. Iar noi am râs, am urlat, l-am aplaudat. Și că ajung la partea cu respectul pentru public, mai întâi trebuie să vă spun că vremea s-a întrecut cu gluma și ne-a turnat o ploaie spre sfârșitul concertului de ne-a făcut niște ciuciuleți ambulanți pe toti. Pe mine m-a udat până la piele, deși, cum spuneam, am avut geacă de iarnă (aparent neimpermeabilă) și pulover de lână. Cu toate astea, niciunul nu s-a urnit de la locul lui. Am rămas acolo, am aplaudat, am cântat și-am dansat cu și mai multă ardoare (bine, eu mai puțin, că nu mai prea vedeam nimic). Patrice și-a dat laibărul jos, a rămas în tricou și a ieșit în ploaie. Daca noi stăm în ploaie, stă și el cu noi. Să fie și el un ciuciulete ambulant :).

Un concert excepțional, un public pe măsură și o seară de care-mi voi aduce aminte. Mai jos, niște poze făcute din primul rând. Aștept cu nerăbdare PLAI-ul de anul viitor.

si un pom fuchsia