Cum ar putea redeveni presa a patra putere in stat

“Primesc cu bucurie aceste audieri datorită oportunităţii pe care o oferă poporului american de a înţelege mai bine de ce s-a întâmplat tragedia din 9/11 şi ce trebuie făcut pentru a preveni să se mai întâmple. Mă bucură deasemenea aceste audieri pentru ocazia de a-mi cere scuze rudelor victimelor de la 9/11. Celor care se află în această încăpere, celor care urmăresc la televizor – guvernul dvs v-a dezamăgit. Cei însărcinaţi cu protecţia dvs v-au dezamăgit. Şi eu v-am dezamăgit.“

Bună seara.
Sunt Will McAvoy. Urmăriţi Ştirile serii şi acesta a fost un clip cu Richard Clarke, fostul şef al serviciului contraterorismului al preşedintelui George W. Bush, depunând mărturie în faţa Congresului la 24 martie 2004. Americanilor le-a plăcut acel moment. Mie mi-a plăcut acel moment. Adulţii trebuie să răspundă pentru eşecurile lor. Şi, astfel încep această seară alăturându-mă dlui Clarke şi cerând scuze poporului american pentru eşecurile noastre. Eşecul acestui program, cât timp am fost responsabil de el, să informeze şi să educe cu succes electoratul american.

Să fie clar că nu-mi cer scuze în numele tuturor jurnaliştilor, sau că toţi jurnaliştii vă datorează scuze. Vorbesc în numele meu. Am fost complice la un lent neasumat şi nesfârşit de escuri care ne-au adus în prezent. Sunt un lider al unei industrii care a anunţat greşit rezultatele alegerilor, a augmentat fobia terorii, a generat controverse şi a eşuat să informeze despre schimbările profunde din ţara noastră. De la colapsul sistemului financiar la adevărul despre cât de puternici suntem şi la pericolele pe care le înfruntăm astăzi.

Sunt un lider al unei industrii care v-a abătut atenţia cu măiestria lui Harry Houdini de la trimiterea zecilor de mii de femei şi bărbaţi curajoşi într-un război fără motiv. Motivul pentru care am eşuat nu e un mister. Ne-am scăldat în audienţe. La începuturile industriei mass-media, Columb şi Magellan ai jurnalismuluide televiziune, William Paley şi David Sarnoff, s-au dus la Washington ca să facă o înţelegere cu Congresul. Congresul va permite nou-apărutelor reţele de comunicaţii să utilizeze liber undele plătitorilor de impozite în schimbul unui singur serviciu public. Acesta însemna o oră de emisie rezervată informării publicului, sau cum le spunem acum, ştirile de seara.

Congresul, incapabil să anticipeze capacitatea imensă pe care televiziunea o va avea de a furniza cumpărători celor ce fac reclamă, a omis să includă în înţelegere singura cerinţă care ar fi schimbat discursul nostru naţional incomensurabil în mai bine. Congresul a uitat să adauge că sub nicio formă nu trebuie să existe reclame plătite în timpul ştirilor. Au uitat să spună că plătitorii de taxe vă vor dă liber undele radio şi pentru 23 de ore pe zi ar trebui să faci profit, dar pentru o oră pe seară, lucrezi pentru noi. Şi acum acele reţele de ştiri,  rămase în istorie prin crainici-prezentatori oneşti cu nume ca Murrow şi Reasoner şi Huntley şi Brinkley şi Buckley şi Cronkite şi Rather şi Russert…. Acum trebuie să defileze cu figuri ca mine. Un prezentator pe cablu cu aceeaşi afacere ca producătorii de la Jersey Shore.  Şi dacă acea afacere a fost profitabilă pentru noi, Ştirile serii părăseşte acea afacere începând de acum.  Poate vi se pare o surpriză că cei mai faimoşi jurnalişti americani, minţi excepţionale,  cu ani de experienţă  şi devotament nezdruncinat, prezintă ştiri. Dar aceste voci reprezintă doar o mică minoritate şi nu au nicio şansă în faţa circului când circul soseşte în oraş. Sunt bătuţi măr. Părăsesc circul şi schimb tabăra. Trec alături de tipii care sunt bătuţi măr. Sunt impresionat că ei încă mai cred că pot câştiga şi sper că mă pot învăţa câteva lucruri.

Din acest moment înainte, vom decide ce difuzăm şi cum vă prezentam în baza unui simplu adevăr că nimic nu este mai important într-o democraţie decât un electorat bine informat. Ne vom strădui să punem informaţia într-un context mai larg pentru că ştim că foarte puţine ştiri apar în momentul în care ledifuzam. Vom fi campionii faptelor şi inamicii de moarte ai insinuărilor, speculaţiilor, hiperbolelor şi nonsensurilor.  Nu suntem chelneri într-un restaurant servindu-vă ştirile cerute în felul în care vă plac. Nu suntem nici computere afişând doar faptele pentru că stirirle sunt folositoare numai in contextul umanităţii. Nu mă voi strădui să vă impun părerile mele personale. Voi face tot efortul să vă expun unor opinii informate care diferă de a mea. Puteţi întreba cine suntem noi cei care luăm aceste decizii. Suntem Mackenzie McHale şi cu mine. Dra McHale este producătorul nostru executiv.  Ea conduce resursele a peste 100 de reporteri,  producători, analişti, technicieni şi referinţele ei sunt uşor disponibile. Eu sunt editorul şef al programului “Stirirle serii” şi iau decizia finală asupra a tot ce vedeţi şi auziţi în acest program. Cine suntem noi de luăm aceste decizii? Noi suntem elita media.

Din The Newsroom. Puteti vedea clipul aici (4’32”)– un nou serial la care am inceput sa ma uit si care-mi place foarte mult. Ce pacat ca-i doar un serial…