Emeli Sande – My Kind of Love

Nu citiți textul ăsta. Vă pierdeți timpul. Ascultați doar melodia.

Ce-am fi fără muzică? Știu, întrebarea poate părea patetică, dramatică. Clișeică, am auzit-o de atâtea ori doar. Nu mi-am bătut niciodată capul cu răspunsul, pentru că e una dintre întrebările la care chiar nu îl vom afla niciodată. Pentru că nu există viață fără muzică, exact la fel cum nu există muzică fără viață. Și nu zic asta în sensul în care d’ooh, e evident că dacă nu există viată nu există nici muzică, ci în sensul în care muzica e viață pusă pe note, în versuri, pe portative. Ah, în capul meu are mai mult sens și vorbele nu-mi ascultă creierul, mi-e somn și-o dau în epitete, simboluri și metafore. Înșir truisme și mă exprim complicat doar de dorul de-a o face. Nu-mi iese, nu trebuie să mi-o spuneți si voi.

Până-mi revin la coerența obișnuită, vă las cu aceeași melodie pe care am postat-o și ieri pe Facebook.  Mă gândeam să-l conving pe Iubi să dansăm pe ea la nuntă, da’ nu ni se potrivește. E cumva prea tragică, prea dureroasă și iubirea asta nu-i caracterizată de nimic tragic. Și totuși e atât de frumoasă… mă face să simt chestii.

14 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *