Chapelle de la Medaille Miraculeuse, Sainte Chapelle și Sacre Coeur

Încet, încet mă apropii de finalul poveștilor pe care le-am adus cu mine de la Paris. În fiecare duminică seară, când mă pun să retușez pozele, să le îndrept, să le șterg pe cele mișcate, arse sau strâmbe, mă apucă dorul de  acest oraș minunat, pe care abia aștept să-l revăd. Nu sunt adepta întoarcerii în aceleași orașe pe care le-am mai văzut, dar cu Parisul e altceva. Efectiv mă cheamă, mă strigă și mă face să mă visez pe străzile lui, mai ales acum, când deja nu-l mai creez din imaginație, din manualele de limba franceză sau din romane… Așa că trag de amintirile astea până le voi epuiza…

Azi vă plimb prin biserici, vă urc în turnuri, vă mai arăt încă o dată Parisul de sus, de deasupra lumii. Adevărate muzee arhitecturale, bisericile sau, mai politically correct, lăcașele de cult, împânzesc orașul, iar unele dintre ele sunt atât de faimoase încât au devenit obiective turistice de neratat.

Cea mai cunoscută dintre toate bisericile Parisului este fără doar și poate, Notre Dame de Paris. Deși n-am pus-o în titlu, o voi aminti și ilustra în acest post, însă n-am prea multe poze cu ea. Am vizitat-o pe întuneric, în timpul Nopții Albe a Muzeelor, lui Iubi nu i-a plăcut deloc, așa că nu ne-am mai întors. Dar, la o următoare vizită în Paris, eu cu siguranță voi petrece mai mult timp prin și pe lângă ea.

apropos, asta a fost prima poza pe care am facut-o in Paris, cand am iesit de la metrou

Sacre Coeur

Aproape la fel de renumită ca și Notre Dame de Paris e frumoasa basilică Sacre Coeur. Situată în vârful colinei Montmartre, la 130 de metri deasupra Parisului, Sacre Coeur e o adevărată splendoare. Și ziua, și noaptea.

Când ne-am dus noi s-o vedem, aproape de finalul sejurului nostru, ne-am ales momentul pentru că la poalele ei se desfășura festivalul vinului.

Așa că am așteptat să înceapă el (că nu poți merge la Paris, fără să bei vin de-acolo), ca să nu facem două drumuri până în Montmartre, că-i destul de departe de centru, iar zona nu-i una prea primitoare. Montmartre e un cartier de negri. Cred că toți magrebienii din Paris acolo stau. E plin de frizerii pentru negrese, magazine de peruci și vânzători ambulanți care-ți vând ochelari, poșete și ceasuri „de firmă”, de magazine de suveniruri și de restaurante.  Despre cartierul Montmartre vă povestesc mai mult când ajung la Moulin Rouge.

Revenind la Sacre Coeur, înăuntru nu se poate fotografia. E imensă (dar am văzut și alte lăcașe de cult mult mai gigantice – vezi Hagia Sofia din Istanbul), dar foarte frumoasă. Dacă nu te rogi, n-ai voie să stai pe scaune, așa că înăuntru e o liniște deplină. Se mai aud din când în când câte un scârțâit de lemn sau șoapte abia inteligibile. Știind că se poate urca în ea, am vrut să vedem Parisul și din cealaltă parte. Pentru a urca în dom am plătit 6 euro, iar dacă voiam să vizităm și cripta mai plăteam încă 6. N-am ținut neapărat și nici nu știm ce-am pierdut.

Printre turnuri și turnulețe:

De sus, Parisul se așterne la fel de frumos.

Tour Montparnasse vs. Tour Eiffel

La Defense

Arcul de Triumf

Sainte Chapelle

Aproape că nu m-am dat cu fundul de pământ să mergem la Sainte Chapelle, atât de mult mi-am dorit s-o văd. Și numai din cauză că am citit pe net un articol despre ea. Iubi, când a auzit că tre’ să plătim 12 euro să intrăm… „Ar fi bine să merite”, mi-a spus. Hmmmm, nu, chiar 12 euro n-a meritat. Da, e frumoasă, vitraliile sunt nemaipomenite, dar parcă nu e CHIAR așa cum mă așteptam eu după ce-am citit acel articol.

Chapelle de la Medaille Miraculeuse

La capela asta am fost doar pentru că părinții lui Iubi au insistat să mergem, că-i foarte frumoasă. Într-adevăr e. Ne-am nimerit fix la slujbă, așa că am rămas un pic, pentru a nu deranja enoriașii cu foirile noastre. Preotul era negru și, din câte am ințeles, tunisian. Toată lumea cânta la fel ca in filme, majoritatea erau negri. Când ne-a fost de-ajuns, ne-am ridicat în liniște și-am plecat. Pozele sunt cam mișcate, că-s făcute cu telefonul.

Cam atât despre bisericile pe care le-am văzut prin Paris. Mai am câteva amintiri în desagă, sper că până la Crăciun să termin 😛

Albumul cu poze de la Sacre Coeur, albumul Sainte Chapelle, albumul Chapelle de la Medaille Miraculeuse.