Despre bloguri, PR și comunicate de presă
Tocmai când mă pregăteam să vă povestesc că mi-a revenit obsesia pentru Pinterest și că de 4-5 zile încoace nu văd decât decorațiuni de Crăciun și proiecte DIY – ceea ce mă face să abandonez blog, Facebook, Twitter și citit – hop un subiect mai bun, care îmi dădea târcoale de ceva vreme, da’ pe care l-am tot ignorat.
Aseară, pe grupul bloggerițelor de pe Facebook (care, apropos, NU E PENTRU AUTOPROMOVARE), Gabriela întreba:
Am și eu o întrebare (Sabina, Andreea Ursu), poate mă puteți ajuta… Am primit un comunicat de presă legat de o expo, dar nimic altceva. Voi când primiți așa ceva, care este urmatorul pas pe care îl faceți?
Până să văd eu întrebarea, unele fete i-au răspuns. Însă ce mi-a atras atenția, a fost răspunsul Irinei:
Un blogger cu bun simț nu ar ignora, ci ar cere mai multe informații…
Dacă aș fi fost mai calmă (ieri oricum eram pusă pe harță), probabil aș fi dat un răspuns mai frumos, mai cizelat, mai… scurt: „ignore”. Numai că n-am fost și-am răspuns așa:
nu, Irina, un PR care trimite comunicate pentru că “proștii” sau “proastele” cu blog poate îl preiau pe blogul lor, făcându-le astfel reclama gratuită nu merită să fie întrebat de nimic. nu vrei să știi cât spam primesc pe mail cu tot felul de căcaturi de comunicate de presă despre lucruri care nu au NIMIC în legătura cu ce scriu eu pe blog sau câte invitații la evenimente din București. PR-ul ăla trimite comunicatul bulk la toți bloggerii că poate s-or gasi câțiva fraieri care să răspândească vestea. sunt sătula pâna peste cap de PR-iști care habar n-au să-și facă meseria sau care profită de naivitatea unora. așa că, Gabriella, dacă evenimentul ăla, expoziție, ce-o fi, nu te interesează nici cât negru sub unghie, la gunoi cu el, dar inainte mark as spam.
Dacă e să ne luăm după diploma mea de master, sunt calificată, cel puțin teoretic, să prestez servicii de PR. Pe ea scrie că am absolvit un masterat de Mass Media și Relații Publice, da’ nu mă laud cu asta, că deh, la cum se făcea masterul pe vremea mea, e aproape o rușine să spun că dețin o asemenea diplomă. Deci, să presupunem că n-am competențe de PR, da’ când vine vorba de blogging, îmi cam pot da seama când cineva încearcă să mă ia de fraier. Uneori îl las să mă ia, alteori îl ignor și nu îi răspund, alteori sunt răutăcioasă. Cum spuneam în răspunsul dat Irinei și Gabrielei, mailul meu e locul în care se revarsă zilnic cel puțin 3-4, dacă nu mai multe, comunicate de presă. Ia un print screen numai de-aseară: (click pentru a mari)
După cum vedeți am primit informația că Monica Davidescu revine în Boeing, Boeing, informație ce nu mă interesează absolut deloc. Mailul e primit de la Fundația Levantis, de care n-am auzit în viața mea.
Apoi, al doilea comunicat mă anunță că înainte cu o seară a avut loc „cea de-a 11-a editie a Galei AVANPREMIERE, care s-a desfasurat intr-o locatie inedita – serele Bell’Agio Casa.” De ce m-ar interesa o astfel de informație, zău că nu știu. Ah, și-am primit și-un link către un fișier de pe transfer.ro, că poate vreau să scriu și-am nevoie de poze. Mail primit de la Public Advisors.
Iar al treilea comunicat mă anunța că „Scriitoarele Ioana Parvulescu si Grete Tartler lanseaza cea mai recenta traducere din opera lui Peter Høeg, un nume de prim rang al literaturii contemporane”. Să zicem că ăsta e oarecum în targetul blogului sau blogul e în targetul anunțului, numai că, vedeți voi, acesta este un mail nesolicitat. Adică spam. Priviți cui îi este trimis:
Adică unei liste de emailuri adunate nu se știe cum, da’ sunt sigură că nu-s singura bloggeriță de-acolo.
Bun.
Tot ieri am primit un mail, o combinație între un comunicat de presă și un newsletter, de la PR Beta, care mă anunța că site-ul lor a fost nominalizat la un premiu. De ce nu consider acest mail / comunicat de presă spam? Pentru că este unul solicitat. Adică m-am înscris la newsletter-ul lor, ceea ce înseamnă că n-am ce să comentez dacă îmi umplu inboxul cu mesaje. Pot da unsubscribe dacă mă deranjează. Am opțiunea asta. Pe când la mailurile nesolicitate, n-o am.
Și mai am un exemplu de comunicat de presă pe care nu-l consider spam, de care vă spun doar de dragul comparației. Acum câteva săptămâni am primit un comunicat de presă, mail informativ, spuneți-i cum vreți de la Nora de la Arobs. Acel Arobs la care am fost în vizită la Cluj, acea Nora pe care am cunoscut-o în barul de la subsolul firmei. Mailul de la Nora era personalizat frumos, mi se adresa mie, Andreei, direct, și-mi povestea foarte prietenos despre lansarea serviciului TraficOK, serviciu de care mă bucur și eu, că doar am un GPS Smailo și mă interesează să știu acest lucru. Nu mi-a cerut să scriu, m-a informat și doar din cauză că efectiv am uitat de mail n-am scris despre asta. Dar acum că mi-am amintit, vine și articolul. Pe gratis, pentru că mă interesează pe mine, pentru că mi-a plăcut abordarea și pentru că e o informație care merită să fie răspândită.
Și pentru că nu mă pot opri fără să mai menționez ceva, chit că-mi pun în cap anumite persoane și că n-o să se mai apropie nici o agenție de blogul meu, trebuie să o fac: nu mai scriu în numele prieteniei, decât dacă mă ofer eu s-o fac, fără să mă convingi sau să mă rogi tu (apropos, toate bannerele din sidebar sunt acolo pentru ca eu m-am oferit), nu mai scriu pe produse care nu valorează nici măcar 100 de lei sau pentru sume care îmi desconsideră blogul. Luați-o ca pe o aroganță, ca pe o înfumurare, ca pe ce vreți voi. Nu prea-mi pasă. Că n-am muncit la blogul ăsta aproape 6 ani de zile, n-am adunat o comunitate în jurul lui și nici nu strâng zilnic peste 1000 de vizitatori unici ca să își bată alții joc de el sau să se facă stăpâni pe el.
Și-atât.
Chiar eram curioasa de raspunsul pe care il vei da, dupa ce am vazut aseara intrebarea Gabrielei. Avem foarte multe de invatat de la tine.
Nu mi se pare a fi aroganta, ci doar cunoastere a valorii blogului tau.
Observ că înveți. Treaba cu săpunul fu tare. Valoarea blogului e dată de aprecierea celor din jur. Ba, mie mi se pare aroganță, având în vedere că până acum scria despre orice cozonac.
si-o sa continui sa scriu despre orice cozonac, sampon, fard sau produs, daca sunt platita.
Dam, degeaba mai rad acum. M-am lasat pacalita, mi-am facut si datoria, la revedere. Stii foarte bine cum au stat lucrurile. :)) Merg mai departe.
Esti iar rautacios. Andreea nu scrie doar despre “orice cozonac”. Stii si tu, la fel cum stim si noi, ca are articole care plac tuturor, articole care misca si pietrele.
Dam vad ca se muta si aici. 🙂 Isi face un obicei ( cretin de altfel ) din a arunca a prost comentarii doar de dragul de a primi atentie. 🙂 Idiots all around us.
Tomata, tu sa scrii si despre servetele daca iti arde sa scrii, vrei si esti si platita, pe langa astea ai articole care intradevar misca si pietrele. Nu il misca pe DAM pentru ca deh, e prea…. prea pentru a fi miscat. 🙂
Si revenind la subiect, nu nu-mi pare a aroganta si nici rautate, putini stiu sa isi valorifice munca si isi cunosc valoarea blogului.
fetelor, nu actiunile si comentariile lui Dam le dezbatem aici. la fel ca oricine are dreptul la o parere. daca parerea aia ma deranjeaza sau ma jigneste intr-un fel, n-o sa-i aprob comentariul. simplu. ce am omis sa scriu in post: pe blogul meu fac CE VREAU EU, nu ce-mi spun altii sau ce se asteapta altii.
Of, am si eu problema asta si chiar vroiam sa mai aflu pareri. In conditiile in care la mine vezi din URL ca e BlogdeBucuresti si mai e si adresa de mail tot blogdebucuresti@ , primesc o multime de invitatii aiurea prin alte orase. Sau mailluri seci, in care mi se comunica, de exemplu, ca ieri a avut loc nu stiu ce eveniment, sau piesa de teatru, etc. Sau ca va avea loc, fara insa a se obosi sa ma invite. Eu, culmea, mai ajung la asemenea evenimente, daca imi place ideea si am timp, pentru ca acesta e subiectul blogului. Dar sa imi scrii aiurea ca peste trei zile va avea loc nu stiu ce gala punct, sau ca a avut loc…
Mi se pare just.
Mie nu mi se pare rautate ce ai scris, apropo de statusul de ieri de pe Facebook.
Eu imi ies din pepeni ca primesc incontinuu invitatii si chestii in si despre Iasi :)). De ce? E un mister…
Mi se pare de bun simț ce ai scris și cine NU înțelege nici nu merită osteneala. Și eu primesc nesolicitat mailuri pentru foarte multe evenimente in Bucuresti mai ales și nu am scris decât despre cele care mă interesau pe mine și consideram că cititorii bucureșteni ai blogului meu ar fi interesati de ele. Dintre cele pe care le apreciez și evident le scriu gratuit sunt evenimentele de la Bastilia și de la British Council pe care îi apreciez pentru ca trimit newsletter mai rar de odată pe săptămână.
Multe mailuri nesolicitate au ajuns în spam și nu mă mai deranjează, mi se pare oricum o măgărie să spamezi în asemenea hal și unii o fac cu pasiune 😀
Ce-mi place cand se indigneaza putin Tomata. Eu ma asez cuminte in banca si-ncep sa iau notite. Cred ca din indignare ies cele mai educative postari. 🙂
Asa cum am scris si pe grupul de Facebook, PR-ul care i-a trimis Gabrielei comunicatul mai are ceva de invatat. Macar un rand, la finalul e-mail-ului, in care sa mentioneze ca este disponibil pentru oferirea mai multor informatii. Ca personalizarea e-mail-ului, mai ales in cazul unui blogger, ar fi trebuit sa fie un aspect pe care orice pr sa-l fi avut deja in vedere. Dar sa privim si partea plina a paharului. Daca primim atatea comunicate, inseamna ca suntem cineva si contam in toata industria asta media:P
nu am stiut ca esti pusa pe galceava ca nu te sunam asa de dimineata 🙂 am glumit 🙂
e bine sa mai pui piciorul in prag din cand in cand!!!
Ce bine ca am un blog obscur, de care n-a auzit nici o agentie de PR si nici un specialist in media 😉
Ca nu-s nevoita sa ma lupt cu zeci de comunicate inutile :))
PS Doza de ironie e inclusa la pachet pt cunoscatori
Tot ce pot sa spun, este ca ai pus punctul pe i. Ai dreptatea in ceea ce privestea abordarea personalizata, chiar daca cunosti, sau nu persoana, cand ti se adreseaza tie direct si vrea sa creeze o legatura cu TINE nu cu tine+n alte persoane, parca-ti vine sa ii ajuti.
Oricum, bine punctat, iar de cuvintele tale ar trebui sa ia aminte nu doar persoanele/companiile care te abordeaza ci si bloggeri.
De interesc general (duduiesc în cazul ăsta):
Nu, dam nu se mută niciunde. Mi-e greu să înțeleg cum aș putea cerși atenție comentând uneori pentru a spune o părere sau a face o remarcă. Dacă nu aveam altă ocupație, eram în topul comentatorilor dar, evident, nu sunt.
Nu înțeleg de ce săriți în sus când cineva are comentarii de făcut când vine vorba de articole plătite și subiectele lor. Nu văd să spună cineva ”ar trebui să scrii despre asta și nu despre asta”. Atunci înțeleg reacția ”e blogul meu, scriu ce vreau”. Spre deosebire de alții, pot respecta un articol fără să comentez, dar în același timp pot aduce critici altui articol, fără să fac referiri la persoana care-l scrie. Nu mi se pare normal ți se pară o ofensă critica adusă unui articol.
tu ai comentat legat de faptul ca am scris despre cozonaci, ca si cand asta ar fi un lucru rau. e un fel de a-mi spune “n-ar trebui sa scrii despre asta” sau “uite si la asta, scrie despre cozonaci”. ce rusine e sa scrii despre ei? mai ales ca n-am scris “pe cozonaci”, am primit bani pentru acele advertoriale, bani impozitati, perfect legal. in fine…
iar critica adusa unui articol e tot o ofensa adusa mie, ca doar eu il scriu.
Și? tot ce facem noi în viața asta trebuie să fie perfect? Când vezi un obiect urât, orice obiect, și spui că e urât, îi jignești pe toți cei care au contribuit la crearea lui? Motivele pentru care ceva ce ai făcut nu e la înălțimea unor așteptări (care sunt și ele relative) pot fi diverse și necunoscute multora, dar, cu toate astea critici tot se aduc. A respecta o părere nu înseamnă nici să fii de acord.
Eu consider că un blog considerat de calitate trebuie să aibă o voce, iar părerile ilustrate pe el tranșante. Un astfel de advertorial e, cel puțin toretic, o părere favorabilă plătită. Dacă e părere plătită, e influențată senificativ de plătitor. Asta teoretic. Mie mi se pare că asta scade din credibilitate și e o părere personală, pe care nu trebuie să o împărtășească toată lumea.
E o vorba, daca nu ai ceva dragut de spus, nu spune nimic. Poate ar trebui sa tii cont de ea. Nu te obliga nimeni sa citesti un blog care nu iti place. Blogul este un spatiu personal unde cineva isi impartaseste parerile favorabile sau nefavorabile, pe bani sau gratis. Asta il priveste pe blogger, nu e problema cititorilor. Tu iti schimbi mobila in casa, dupa gustul vizitatorilor sau o lasi asa cum iti place tie? Cum ti-ar placea sa intre cineva in casa ta pentru prima data si sa iti spuna ca ai o canapea urata? Nu e treaba lui, nu e asa? Ca sa nu mai spunem ca da dovada de lipsa de educatie si de lipsa de delicatete. Asta faci tu aici. Blogul acesta este spatiul personal al Tomatei, unde noi suntem invitati. Orice parere am avea, trebuie sa fim politicosi. Daca nu ne place, nu mai venim. Este foarte simplu, iti trebuie un minim de maniere.
@ dam – daca ai impresia ca toate articolele mele platite exprima o parere favorabila, iti recomand ultimul articol din campania Avon. Nu e nici o parere, e pur si simplu un anunt: a aparut si contine aia si aia si aialalta. N-am cum sa laud un produs daca nu l-am incercat. Dar de ce a-i anunta lansarea ar trebui sa fie ceva demn de critica, mai putin credibil (in primul rand de ce credibilitatea e trasatura care ar trebui sa caracterizeze un articol in care se anunta lansarea unui produs? e pusa la indoiala aparitia lui?)?
Cred că e prima oară când comentez aici. 🙂
Am primit şi eu pe email tot felul de minunăţii, ba chiar mesaje în care x-ulescu îmi cerea să îi pun un link în sidebar ca să primească bani şi să se opereze.
Chiar zilele trecute am primit un email de la o agenţie de PR din Iaşi, despre nu ştiu ce eveniment. Mă enervează tocmai pentru că am un an şi jumătate de când am plecat din Iaşi şi am ajuns în Bucureşti. Şi totuşi, încă primesc mesaje legate de Iaşi, în condiţiile în care nu prea mai am legătură cu oraşul studenţiei mele.
Mă deranjează şi pe mine când primesc email-uri şi sunt trecută în Cc sau BCc, de parcă aş fi ultimul gunoi din blogosferă. Până la urmă, sunt şi la mine 4 ani de muncă, idei şi amintiri investite în blogul meu, chiar dacă nu e pe domeniu propriu şi chiar dacă nu am mii de unici pe zi.
Numai la noi în România bloggerul este luat de prost şi este luat la mişto. Şi nu doar majoritatea PR-iştilor face asta, ci şi ziarele, televiziunile ş.a.m.d.
Roxana, nu trebuie sa ai mii de unici sau sa ai domeniu propriu ca sa ai un blog bun. 🙂
si nu inseamna ca daca ai un blog cu mai putini vizitatori sau pe blogspot esti mai fraier. asa cum au unii PR-isti impresia.
cred ca la urma urmei tine de noi sa-i educam. eu le voi raspunde la fiecare comunicat de presa trimis si nu voi fi prea draguta. poate macar asa se invata minte.
Draga Andreea, eu si blogul meu nu suntem inca la nivelul tau. Nici nu am muncit atat cat ai muncit tu pentru blogul tau. Respect foarte mult ceea ce faci si mi se pare intelept sa triez la un moment dat informatia care ti se impune prin mailuri, anunturi si altele de acest gen. Mi se pare normal sa nu-ti bati joc de munca ta si mai ales sa nu-i lasi pe altii sa o faca.
Pentru mine nu a contat niciodata daca si cati bani faci tu cu blogul tau, ci conteaza enorm ce citesc la tine pe blog. Uneori rad, alteori plang, dar de cele mai multe ori imi faci dimineata frumoasa.
Este foarte bine ca lumea apeleaza la tine pentru sfaturi. Si eu as face-o daca as fi intr-o situatie blogareasca necunoscuta mie.
multumesc tare mult pentru cuvintele astea, Diana 🙂 inseamna mult pentru mine :*
Vezi, d-aia imi place mie de tine:) Asa ma enervez cand intru pe bloguri “prostituate”! Asa numesc eu blogurile care aproape ca nu mai au continut sau nu se mai vede, printre triliarde de advertoriale si participari la catraliarde de concursuri. Nu zic sa nu existe advertoriale, dar personalizeaza-le, fa-ma sa le citesc cu placere, spune-mi o poveste, ofera-mi o informatie si mai ales, pune-le amprenta ta. Cum face Simona Tache, de exemplu. Sau tu:) Boggerul sa-si ia banul si cititorul sa revina, asta ar trebui sa fie ideea.
>:D< incerc de fiecare data sa spun si-o poveste in advertorialele pe care le scriu. nu e cazul de fiecare data, dar in 95 % din cazuri imi iese 😛
In ultima vreme am tot primit comunicate de presa/anunturi despre diverse chesti legate sau nu de subiectul blogului (deco, DYI & lifestyle) am ajuns sa ma intreb daca asta e practica normalsa sau exista alta pe care eu nu o stiu … asa ca am intrebat fetele cu experienta din grupul mai sus mentionat. Nici prin cap nu mi-a trecut ca voi starni o asa furtuna…
Andreea iti multumesc incaodata pentru raspuns, mi-am luat notite. 🙂
ps: cozonacii recomandati de tine au fost deliciosi 😀
Blogul tau e nisat, asa ca poate gasesti ceva interesant printre toate comunicatele alea. Numai la un blog generalist personal cum e al meu si al multor alte fete din blogosfera romaneasca, inboxul se umple cu tot felul de chestii ca poate, poate scriem SI despre aia. ei, nu. nu scriem.
Partea bună în toată treaba asta este că totuși tu ai un blog valid pe care să publici informațiile pe care PR-ii ți le trimit. La fel ca tine, sunt în ambele tabere, cu studii în domeniul PR-ului și cu activitate în cel al bloggingului și sunt la fel de frustrat de emailuri în care mă văd pus la BCC.
Dar și mai frustrant devine atunci când primești emailuri cu comunicate de presă ce conțin informații care nu s-ar încadra de nici un fel în blogul pe care-l administrezi – așa cum mi s-a întâmplat chiar ieri când am primit un comunicat legat de o serie de conferințe de presă – la care, culmea, nu eram invitat. Frustrant din două direcții, una că sunt desconsiderat ca persoană și ca blogger, PR-ul ăla făcând o treabă de mântuială și nedocumentându-se, minim măcar, ca să vadă dacă merită să mă deranjeze sau nu (nu că aș fi eu mare vedetă, dar timpul costă bani la fiecare) și a doua că simt că, în locul lui fiind și eticheta de PR purtând-o, poate nu aș treaba atât de “neprofi”. Pentru că din cauza unora ca aceștia domeniul PR-ului este prost înțeles în România noastră ce-a dragă.
Poziția ta e dură, într-adevăr, dar nu lipsită de fundamente și în nici un caz de condamnat!
ce pot sa mai zic? imi pare rau ca primesc atatea dovezi referitoare la incompetenta unor PR-isti. incearca si ei sa isi faca treaba, sa puncteze in fata sefilor, dar, din pacate, nu o fac decat anapoda.
Da, si eu primesc astfel de comunicate, invitatii bulk pe FB. Nefiind nominalizata, nu fac decat ” sa iau la cunostinta”, nu ma simt obligata sa scriu sau sa ma duc la astfel de evenimente. Cred ca atitudinea ta radicala este cea corecta.
Eu nu-mi consum deloc neuronii cu asa ceva, legat de blog abia in ultima perioada am inceput sa primesc genul asta de e-mailuri sau oferte de colaborare, dar majoritatea nu au idee despre ce scriu pe blog asa ca nu ma intereseaza sa-mi bat capul. Dar la slujba 80% de e-mailurile primite sunt de la firme cu care am sau inca colaboram si isi prezinta produsele noi sau alte informatii. 90% sunt complet inutile dar uneori primesti si ceva ce te intereseaza asa ca le lasi sa se scurga si le stergi imediat ce le primesti ca sa nu te scufunzi in ele. Nici macar nu le mai acord un neuron, decat ala care apara delete.
Imi place ca va contraziceti mai mult decat sa comentati despre subiectul articolului 🙂