Dacă Nebuloasa nu s-ar fi dus la FITS…

…eu, aș fi pierdut un concert minunat. 🙂 Și-anume concertul Pink Martini de la Timișoara.
Știam de foarte multă vreme că Pink Martini vin și în Timișoara anul ăsta, da’ nu m-am gândit că vreau să merg. Mai corect, nu am ținut să merg. Știam doar câteva melodii de la ei, melodii care îmi plac, dar nu era suficient pentru a-mi cumpăra bilet sau pentru a mă interesa dacă se dau acreditări pentru bloggeri. Așa că m-am hotărât că vreau să merg când Nebu a anunțat pe blog că dă invitația ei unui comentator, pentru că prioritățile îi erau deja clar stabilite. Așa se face că m-a ales pe mine să-i țin locul. 😀 Și nu voi avea suficiente cuvinte să-i mulțumesc pentru o experiență de neuitat și pentru un concert formidabil.

Adevărați profesioniști, Pink Martini nu ne-au lăsat să așteptăm și la 20:15 deja cântau cu foc Amado Mio. Cu câteva zile înainte de concert m-am pus să-mi fac temele și-am ascultat cam tot ce-am prins pe youtube. Așa că știam deja majoritatea melodiilor din playlistul lor. După Amado Mio au continuat cu Quizas, Quizas, Quizas, apoi a urmat Sympathique – sau poate vă sună mai cunoscut Je ne veux pas travailler – a urmat Donde estas Yolanda, Du soleil plein les yeux, după care am pierdut șirul, că eram prea entuziasmată. Au cântat în rusă, franceză, japoneză, italiană, spaniolă șșșiiiii ROMÂNĂ. Da’ despre asta vreau să vă vorbesc mai mult.

Au fost atât de drăguți și au vorbit cu noi doar în română. Cu un accent super simpatic și stângaci ne-au introdus fiecare piesă, ne-au lăudat orașul, ne-au mulțumit că i-am primit. Storm Large (solista) ne-a spus că numele ei înseamnă Furtună Mare, iar la final l-a numit pe pianist (al cărui nume nu l-am reținut) „puiuț micuț”. :)) Revenind la interpretarea lor în română, Pink Martini au ales o melodie de-a Mariei Tănase. N-aș ști să vă spun care, pentru că nu cunosc repertoriul Mariei Tănase, însă am intuit bine că ei îi aparținea. Mi s-a făcut pielea de găină și mi-au dat lacrimile când Storm a fost aplaudată minute în șir, în picioare.

Când i-am comentat Nebuloasei îi spuneam că dorința mea era să-i aud cântându-mi Hang on little tomato. Și cum mie mi se îndeplinesc dorințele cele mai arzătoare, ia priviți. Mă rog, ascultați, că de văzut nu prea aveți ce. 🙁

Au mai cântat și Una note a Napoli și Brazil, însă… marea surpriză a fost că n-au cântat Hey, Eugene… Eh, dar asta nu a umbrit cu nimic concertul.

A fost o seara minunată, un concert extraordinar și o dorință implinită. Dacă mai vin, să faceți tot posibilul să mergeți. E altceva, deosebit de tot ce vedem și ascultăm la radio și la TV.

23 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *