Reţeta succesului în blogging
Poate vi se va părea o aroganţă din partea mea, dar am vrut să vă atrag puţin atenţia cu titlul ăsta.
Nu scriu postul comparându-mă cu A-listerii. De fapt, nu mă compar cu nimeni, vreau doar să împărtăseşc din experienţa mea cu cei care vor să afle cum am reuşit eu să scot căpşorul un pic mai mult din anonimat.
În primul rând NICIODATĂ nu m-a interesat să mă bage „ăia mari” în seamă. Adică nu am făcut un scop din asta. Dimpotrivă, am comentat foarte puţin (înspre deloc) pe blogurile Sfintei Treimi bloggeristice. O dată pentru că îmi era ruşine să nu spun vreo prostie, a doua oară să nu se ia vreun comentator de-al casei de mine, că eram şi sunt conştientă că cititorii altor bloguri nu sunt mereu în targetul blogului meu. Şi, la fel cum zice Dojo, nu mă interesează să-mi construiesc brandul prin înjurături sau prin răutaţi. Mai bine stau în banca mea, mă împrietenesc cu cei cu care mă aseamăn şi învăţ de la cei mai mari.
Singurul meu scop a fost ÎNTOTDEAUNA să îmi fie citite textele, nu topurile, nu obţinerea de cât mai multe contracte (pf, până în 2009 nici nu mă gândeam că exista vreo şansă să fac bani din blog). Şi acuma, dacă nici o agenţie n-ar mai apela la blogul meu pentru publicitate, nu zic că nu mi-ar părea rău, dar nu asta e menirea principală a blogului meu. Am vrut să scriu şi să împart cu lumea idei, experienţe, trăiri, impresii. Şi asta continui să fac, pentru că ador feedback-ul, iubesc să fiu de ajutor şi, evident, îmi place să scriu.
Am reuşit să aduc tomatacuscufita unde e azi prin 3 metode.
Am comentat pe bloguri.
Când mi-am făcut primul jurnal pe blogspot am căutat pe Google bloguri din România. Pe atunci nu exista sau nu ştiam eu de nici o baza de date cu blogurile româneşti. Aşa că am găsit câteva, le-am trecut într-un excel după ce comentam şi a doua zi intram din nou să văd dacă mi s-a răspuns. Am învăţat cum e cu statisticile, cum poţi vedea de unde îţi vin vizitatori, am intrat pe alte linkuri şi aşa, din aproape în aproape mi-am selectat blogurile care chiar îmi plăceau, le citeam şi le comentam zilnic. Nici de Google Reader nu ştiam pe atunci, poate nici nu exista, aşa că am ţinut mult timp de excelul meu. Încetul cu încetul lumea a început să vină şi la mine, să citească, să comenteze, mi-am făcut un blogroll, am ajuns în alte blogroll-uri şi aşa, cu paşi mărunţi, lumea a început să audă tot mai des despre Tomată. Primul blogger mare care m-a băgat în seamă a fost Dan. Mi-a întors vizita şi comentariul, după care, mi-a oferit posibilitatea să scriu un guest post pentru blogul lui. Am fost foarte flatată şi am început să mă dedic şi mai mult scrisului.
Tot în categoria asta a comentariilor mai intra şi răspunsul la comentariile primite. La un moment dat eram dată ca exemplu pentru rigurozitatea cu care în fiecare seară răspundeam printr-un comentariu luuung fiecărui comentator de pe blog, chiar daca tot ce spunea era un smiley face. Asta nu prea se mai întâmplă acuma, că din nefericire nu mai am timp. Dar încerc să-mi reiau obiceiul ăsta.
Am făcut lepşe.
Sunt foarte mulţi bloggeri care „au un dinte” împotriva lepşelor. Li se par stupide, numai pentru bloggerii începători. Mie mi-au plăcut de la început şi abia aşteptam să primesc una. E drept, nu toate lepşele sunt inteligente, multe chiar mi-au displăcut, dar din respect pentru cel care mi-a pasat-o, am făcut-o în stilul meu. Cei care sunt împotriva lepşelor uită un lucru important: acest tip de postări sunt surse de linkuri. Îţi poţi aduce cititori pe blog pasându-le la rândul tău mai multor bloggeri.
Am participat la concursuri.
Nu la concursuri cu premii prin tragere la sorţi, care aveau ca temă răspunsul la o întrebare, ci la concursuri de scris pe 3 teme date. Adică pentru a obţine voturi trebuia să scriu bine şi frumos. Nu exista Facebook ca să primesc tone de like-uri şi e mai bine că nu exista. Domeniul pe care scriu acuma e câştigat la un concurs de genul, reuşind să mă clasez pe locul IV. Din câte ştiu eu, nu se mai fac concursuri de genul ăsta şi e mare păcat. RoBlogFest nu promovează talente. Şi acolo e cu voturi şi cu renume.
E chiar atât de simplu să-ţi faci blogul cunoscut. Ah, că nu se întâmplă peste noapte… asta e, împacă-te cu ideea şi perseverează. Sunt o grămadă de bloguri în .ro la ora actuală, ceea ce face şi mai grea ieşirea din anonimat, dar dacă îţi doreşti cu adevărat ca lumea să te citească şi să te comenteze, se poate.
N-are rost să mai spun că sunt obligatorii gramatica limbii române şi măcar un dram de talent literar, că asta s-a tot scris. Să nu furi nu e numai una din cele 10 porunci biblice, e ssi una dintre cele 10 porunci bloggeristice. Să fii constant şi să le oferi cititorilor tăi mereu ceva nou. Dar astea sunt deja sfaturi redundante, pe care le citiţi pe fiecare blog.
În concluzie: îmi urmez mereu propriile reguli: pe blogul meu, eu tai şi spânzur. Nimeni nu mă înjură, cel puţin nu neargumentat, nimeni nu face spam, nimeni nu se ia de ceilalţi comentatori ca la uşa cortului. Îmi plac mediile paşnice şi prietenoase, mor după un zâmbet şi după cuvinte frumoase.
Atât.
71 Comments
Ionut
Stii cum a picat articolul asta?, ca un vin bun dupa o masa copioasa, imi place ca ne-ai impartasit din experienta personala si nu ai vorbit la modul abstract, ca nu lasi loc de iluzii si ca dovedesti prin exemplul personal ca daca esti determinat si muncesti vei reusi. Si la blogging cred ca se aplica formula 1% talent si 99% munca.
Succes in continuare.
Tomata
Multumesc. 🙂 n-as putea vorbi decat din experienta personala. la mine asta a functionat si sunt sigura ca poate functiona si la altii.
maria
Foarte bine punctat Andreea. Dar stii tot exista rivalitati si nu sunt multi care inteleg cu adevarat ca blogul face parte dintr-un om si nu trebuie sa o faci ca sa devii mare si sa fi sus.
Tomata
rivalitati vor exista intotdeauna, smecheria e cum stii sa le folosesti pentru tine sau cum sa le ignori. si sa intelegi ca internetul asta e destul de mare, e loc pentru toata lumea.
dam167
Promovarea (cu sau fără auto) nu are nici o legătură, observ. Adică nu ai nevoie de twitter sau facebook pentru a-ți face blogul cunoscut. Apropo, în ce măsură reflectă cititorii și comentatorii imaginea blogului?
Bianca
Promovarea are legatura, dar poti sa-ti promovezi blogul (twitter sau facebook) pentru a intalni persoane care sa-ti semene, nu doar sa urci in clasamente.
In alta ordine de idei, Andreea, mi-a placut maxim acest articol, m-am regasit atat de mult aici si sunt si mai multumita cu blogul meu si cu cititorii mei deosebiti.
dam167
Intâlnești persoane care îți seamănă căutându-i și comentând la ei pe blog. Astfel vei fi și tu găsit la rândul tău. Twiter și facebook aduc un număr de vizite. Atât.
Tomata
ba da, are, dar ce rost are sa te pui sa te promovezi pe facebook si pe twitter inainte sa ai cu ce sa te lauzi, vorba aia. te poti promova pe social media cand ai cat de cat o comunitate. cand vine lumea sa te citeasca si cand cunosti cat de cat unii bloggeri.
in ceea ce priveste imaginea blogului reflectata de comentatori… hm, buna intrebare, presupun ca ai pus-o referitor la ce am spus eu (“sunt conştientă că cititorii altor bloguri nu sunt mereu în targetul blogului meu.”). De exemplu comentatorii pupincuristi ai marilor bloggeri, care nu comenteaza decat “mare dreptate ai” sau care se iau de ceilalti care au o parere contradictorie si ii injura, niciodata nu vor veni la mine pe blog sa citeasca, sa comenteze si sa le placa un post despre o carte sau despre “filosofarile” mele. Pentru ca pur si simplu nu-i intereseaza, tot ce vor sa citeasca sunt lucruri despre care eu nu scriu. In acelasi fel, genul de oameni care citesc subiectele pe care le abordez eu, nu se vor pune sa injure sau sa se ia la cearta cu cei mai sus mentionati pe alte bloguri.
dam167
Legat de primul pargraf – are rost financiar. 90% din blogosferă nu are cu ce se lăuda și totuși nu ai loc de ei.
Nu, nu la aia m-am referit. Nu-mi place că dai exemplul comentatorilor care pupă dorsalul bloggerilor cunoscuți având în vedere că sunt destui aici. Te rog nu-mi cere să-i numesc. Nu știu dacă ai observat că pe blogurile unor oameni deștepți (fără ironie) se comentează relativ vulgar. Cu toate astea există simț al umorului și subtilități. Sunt mulți care comentează la tine pe blog doar de dragul de a comenta.
Uite, primul comentariu. Omul încearcă să se exprime plastic și greșește. După o masă copioasă nu merge un vin bun. Niciodată. Deci putem deduce că articolul tău e ca vinul bun după masa copioasă (ca nuca-n perete)?
Comentariul Mariei: blogul face parte dintr-un om? (retoric); apoi fraza e lipsită de coerență.
Eu tind să cred că blogul ău nu se identifică cu ei.
Tomata
stai asa ca io n-am zis ca nu trebuie sa te promovezi deloc pe FB si Twitter. am zis doar ca degeaba iti faci pagina pe FB si iti trimiti posturile pe Twitter daca nu te urmareste nimeni. sau daca sunt aceleasi 10 persoane care te urmaresc si pe blog. io una, daca as incepe acuma de la 0, nu mi-as face in primul an o pagina pe FB dedicata blogului.
in ceea ce priveste comentatorii mult prea devotati… adevarul e ca pe fiecare blog se aduna cei cu pareri asemanatoare. Asa cum pe blogul meu majoritatea sunt de acord cu mine, la fel si pe alte bloguri, cititorii lor sunt de acord cu bloggerul care le scrie.
Am observat ca se comenteaza vulgar si tocmai ala nu-i genul de comentatori pe care mi-i doresc. o fi si pentru ca-s fata, da’ chiar am pretentia de la coltul asta de net sa fie asa cum mi-as dori sa fie in viata: bine si frumos. si cum in viata nu poti face mereu regulile si nici nu-i asa cum iti doresti, macar aici e asa cum imi place mie. deci n-am nevoie de comentatori care injura sau care fac pe desteptii gratuit, mai ales cand nu-i cazul. sau care comenteaza in necunostinta de cauza, doar din placerea de a arunca cu noroi.
Dorin
Bravo Tomatino, ai reusit sa exprimi in cuvinte normale, pentru oameni normali, niste principii de baza si de bun simt care vor fi de mare ajutor multora (ma regasesc intre ei). Sa auzim de bine si multumesc! 🙂
Tomata
Sper sa fie de ajutor. Oricum, daca ar fi sa aleg un singur sfat pe care l-as da oricand, acela e: COMENTEAZA pe alte bloguri. Argumentat, la subiect.
Razvan
Frumos spus!
Din experienta personala pot adauga, ca pe termen lung nu iti poti creste blogul fara sa oferi constanta si valoare. Facebook, Twitter, metode automate de promovare ajuta, dar nu pe termen lung. NU poti avea succes peste noapte. In blogging nu poti da un tun prin care sa ajungi in top si sa ramai acolo.
Un brand, fie el si personal, se creste al naibii de greu. Dar si cand incep sa vina rezultatele e frumos tare! 🙂
Tomata
multi nu inteleg ca succesul nu vine peste noapte. si cand blogul nu da rezultate cand pocnesc din degete, renunta.
Gabriela
Frumos!!! Eu am primit lepşe si nu le-am raspuns si asta datorita ”sfaturilor” primite de a nu ii deranja pe alti cu leapsa mea … Cat despre comentarii nu prea fac, de ex. blogul tau il citesc de ceva vreme (aka ani) cred ca numarul comentariilor mele sunt undeva la 5… Multumesc din suflet pentru reteta! :*
Tomata
pe unii ii deranjeaza sa primeasca lepse, intr-adevar. dar ca sa n-o dai in bara, urmareste blogurile sa vezi daca respectivii fac lepse. sau trimite-le un mail sa-i intrebi daca vor sa faca o leapsa. oricum, daca vezi ca nu ti se raspunde o data la provocare, nu mai faci si a doua oara. 🙂
merci ca ma citesti si te astept mai des pe-aici 🙂
Gabriela
Multumesc! 🙂
Roșcata
multumim pentru sfaturi :* 🙂
Tomata
@Gabriela si @Roscata – Cu drag. sa-mi spuneti daca dau rezultate si in cazul vostru. 🙂
Roșcata
Cam aceste lucruri le fac si eu, de cand am inceput sa bloguiesc 😀 si, dupa cum se vede, merg spre bine 😀 🙂
Liz
Ti-am zis in nenumarate randuri cam cat de atenta sunt la toate sfaturile tale si cam cat de intocmai le urmez (cel putin incerc) 🙂
Acuma blogging blogging, dar ne trebuie si reteta de om fain. Ca tu esti un om frumos tare si ai succes si pentru ca e frumos tot ce dai din tine aici pe blog. Deci vrem reteta de om frumos ce da stare buna, si-apoi urmam pasii de blogger de succes. Cred ca asta-i ordinea.
Tomata
Maaai, tu ma faci sa rosesc 🙂
Multumesc pentru cuvintele minunate. Asa cum ziceam mai sus, sunt satula de relele din viata asta ca sa le aduc cu mine pe blog. uneori imi mai scapa cate una alta, si ma razvratesc aici, ca n-am unde altundeva. Dar, in general, incerc sa fac din blogul asta un loc linistit, cu lucruri frumoase. 🙂
Ioana Dumitrache
Ionut eu chiar am savurat articolul in timpul unei mese copioase 😀
Tomata
sa-ti fie de bine 🙂
Ela
Imi place la tine ca esti foarte organizata si meriti sa fii unde esti azi: topul celor mai influente persoane feminine din social media
ps: ssi in penultimul paragraf, de cand cu postul despre diacritice stiu care-i treaba :))
Tomata
:)) da, l-am vazut si eu la recitire. e o propozitie adaugata ulterior si am uitat sa inlocuiesc.
Multumesc pentru aprecieri :*
tigara electronica
Dupa cum am mai zis, simple and clean, always saves the day !
Pingback:
stilistele
Urasc lepsele si chiar daca inteleg de ce sunt importante, reprezinta un compromis pe care nu am de gand sa il fac 🙁 . O sa aleg altele, tot din lista ta :).
Tomata
ah, o alta regula de care mi-ai adus aminte aici: nu fa niciodata ce nu-ti place, doar pentru ca asa zic altii. nu-ti plac lepsele, da-le incolo, sunt si alte cai pe care sa ajungi departe. 🙂
Bogdan
Apreciez acest articol și faptul că vrei să îi ajuți pe alții. Practic, tu vrei să spui că e cel mai bine să te concentrezi pe conținut de calitate și pe comentarea pe alte bloguri. Corect?
Oricum, ai o scufiță în plus de la mine, dacă se uzează cea veche 😀
Tomata
da. cred ca e suficient sa scrii bine si sa comentezi pe alte bloguri. daca mai faci si ceva in plus pe langa asta… cinste tie, nu pot merge decat inainte.
Pingback:
cami
faza cu blogurile unde am comentat într-un excel o făceam și eu; de fapt, o mai fac încă. nu mi-a intrat în cap că poți subscrie la comentarii. sau mi se pare mai ”oldschool”. la fel cum încă notez ideile care-mi vin cu pixul, pe hârtie, și mai rar direct pe comp…
Tomata
e mai usor cu un reader. eu is atat de satula de excel-uri…
cami
e mai ușor, nu zic nu, da` te poți pune cu nebunu`?:D
Adi
Sfaturi utile pentru toţi, experimentaţi sau începători. Uite, la partea cu comentatul peste tot chiar nu mă gândisem, exact din aceleaşi motive: să nu mă bag aiurea, ca musca-n lapte :)! Oricum, pentru mine, ca începător, sunt multe întrebări, chiar şi aceea: oare dacă scriu 15-20 de articole pe lună, mă pot numi blogger?
Tomata
uite, de exemplu, io nici n-am stiut ca ai blog. dar acuma, ca ai lasat un coment si linkul stiu. si am posibilitatea sa te cunosc mai bine prin intermediul lui. si eu si altii care pot veni de pe blogul meu la tine. sau de pe alte bloguri pe care comentezi. ia incearca si o sa vezi ca intr-o luna, doua de comentat pe alte bloguri o sa-ti creasca si numarul de comentatori si de vizitatori. 😉 Nu trebuie sa comentezi peste tot, comenteaza acolo unde ai ceva de spus, pe blogurile pe care le citesti zilnic sau des.
si daca scrii 2-3 articole pe luna te poti numi blogger 🙂 asa cred eu.
Adi
Faptul ca nu am comentat si nu am lasat linkul a fost ca sa nu se creada ca ma bag in seama doar pentru a-mi face reclama… singura reclama pe care mi-o fac este pe fb si twitter!
Nu stiu daca ai fost tu, dar deja de la tine mi-a venit sosit un nou vizitator 🙂
Tomata
Doamne, de ce sa se creada asta? nu pentru asta e campul pentru URL? eu am venit la tine si ti-am lasat si un comentariu la ultimul post. 🙂
Alle
LOVELY 😀
Bogdan
Dap… aia ziceam și eu 🙂
lala
foarte frumos ai scris.
acum pot sa zic ca te cunosc un pic mai bine 🙂 si imi place tot mai mult de tine 🙂
puuuuuuuuuuuupiciiiiiiiiiii
PS. mi ai adus un zambet pe buze cu articolul asta, saptamana asta nu a fost tocmai reusita pt mine 🙁
Tomata
pai cum? ce spune postul asta despre mine si nu spun altele si mai personale? 🙂
ma bucur ca ti-am adus un zambet si sper ca saptamana usoara si celelalte care vin sa fie mai usoare si mai reusite pentru tine >:D<
lala
pai acum te cunosc mai bine si din acest punct de vedere, adica chestia cu blogu, nu o stiam si am mai cunoscut ceva despre tine! offf ce greu ma exprim, ti am zis mai sus ca nu am avut o saptamana tocmai reusita 🙁
Bogdan
Vezi că deja are pe cineva :))
Jocul orb
Mi-a placut postul asta. Cumva mare parte dintre sfaturi le-am mai citit pe ici pe colo si incerc sa le si aplic. Dar e cu totul altceva cand vine un blogger de limba romana (multe din resurse sunt in English) si-ti garanteaza ca asa a reusit si el…
Comentatul probabil ca e partea cea mai interesanta. Comentez cand am ceva de spus, cand chiar imi place textul sau vorbeste despre ceva cu care ma identific, cand mi se pare foarte creativ sau cand vreau sa sustin autorul…
De cateva ori am lasat si commenturi scurte de incurajare pentru ca am simtit efectiv nevoia sa le spun “excelent!”. Nu erau pe blogurile celor mari 🙂 asa ca nu se pune la publicitate. Pe de alta parte pentru autori, pentru bloggerii mai mici (printre care ma numar) e placut cand ele exista. Te rasplatesc fie si cu dovada ca cineva te-a citit. Statisticile raman statistici… poate e acelasi prieten care te-a lecturat de pe 5 computere.
Ah, si mie imi plac lepsele… Parca se practica mai putin in ultimul timp dar poti sa vezi natura diferita a autorilor blogurilor care iti plac doar comparand raspunsurile intre ele 🙂 Frumusetea sta in diversitate, s-a mai zis.
Tomata
Sunt o gramada de sfaturi despre cum sa reusesti in blogging, cum sa faci bani etc. citeam si eu la un moment dat, dar m-am oprit. mi-am dat singura seama de anumite treburi si am vazut ce functioneaza la mine si ce nu. poate nu la toata lumea functioneaza acelasi lucru. de asta m-am dat ca exemplu si n-am vorbit generalitati pentru ca n-as putea vorbi despre ceva ce nu mi s-a intamplat mie.
comentariile sunt cea mai mare rasplata pentru mine si tocmai de-asta ador ideea de blog: pentru ca permite interactiunea si feedback-ul imediat intre autor si cititori.
Acuma ca stiu ca-ti plac lepsele o sa tin minte 🙂
giolly
lepsele nu-mi plac.
Insa am inceput sa comentez mai des. Si au venit rezultatele. A comentat pe blogul meu Miruna, apoi tu, am primit si cateva RT de la nebu. E o senzatie placuta.
Tomata
Sa te tii de obicei 🙂 or sa mai vina rezultate si mai multe. 🙂
Oana
Imi place cum ai scris, Andreea, mi se pare de bun simt.
Si tocmai am realizat ca nu am idee cine e nr. 3 din sfanta treime blogosferica :)).
Tomata
:*
Sfanta treime e formata din zoso, arhi si visurat. cel putin asa am auzit si eu 🙂
tu pe care ii banuiai?
Jocul orb - Olivia
Bune lamuriri: m-am tot gandit – la mine iesise Manafu, Blogatu si Chinezu 🙂 ca ei vorbesc mult despre blogareala
Tomata
blogatu??? no way. nu ma refer la cine vorbeste mai mult despre blogging, ci cine sunt cei mai cititi, cei mai invitati pe la tot felul de conferinte, cei care au traficul cel mai mare. mai sunt si alti A listeri, dar cei trei sunt cunoscuti de toata lumea.
Ina Hent
Mi-a placut mult cum ai scris. Mi se pare util si e foarte frumos din partea ta ca transmiti mai departe ceea ce ai experimentat tu, ceea ce ai invatat si concluziile la care ai ajuns. Mereu am spus ca, un adevarat profesionist (vorbesc in general), degeaba stie o gramada de lucruri si atinge performante bazate, evident, pe exceptionale cunostinte, daca nu are generozitatea de a le impartasi altora. A invata pe altii ceea ce stii, a explica si a ajuta fara a astepta nimic in schimb, sunt actiuni din ce in ce mai rare. Facand acest lucru, te definesti ca OM. Multumesc, cred ca datorita articolului tau (si tie) o sa-mi fac in sfarsit un blog…si o sa scriu:). Este un lucru pe care n-am avut niciodata curajul sa-l fac, poate din timiditate, nu stiu…Inca din 2005 stiam de bloguri, abia aparusera si pe la noi, am cunoscut cativa bloggeri la o intalnire in Bucuresti, in Offside…Nici atunci nu am fost convinsa sa incerc si am tot amanat. Acum insa o sa fac un blog. Si pentru asta iti multumesc.
Tomata
wow, ma simt coplesita de cuvintele tale. 🙂 iti multumesc pentru ele.
ma bucur tare mult ca te-ai hotarat sa iti faci un blog si abia astept sa mi-l arati si mie 🙂
>:D<
Irina
Pe mine m-a atras numele la blogul tau, ca-s innebunita dupa rosii :)) eu fiind relativ noua in blogosfera, habar n-am cine-s bloggerii renumiti, habar n-aveam de Treime blogosferica, etc. Eu stiu ca mi-am facut un blog sa-mi pun creatiile handmade sa le vada mai usor si prietenele mele. Asta a fost acum un an.
Si mai incoace mi-am mai facut un blog unde sa mai scriu cate ceva de prin tara in care stau, in principal, dar nu numai, mai mult pt.faptul ca-mi placea sa scriu pur si simplu, desi gramatica era punctul meu forte si nu literatura. Dar cum gusturile nu se discuta, eu pe unul din blogurile din treime,cum le zici, am intrat o data, si atat,pe altele fara atata renume am revenit. Depinde ce simte sufletul tau- sau mintea- ca vrea sa citeasca si cu ce vrea sa se imbogateasca.
Cred ca motivul principal n-ar trebui sa fie financiar ci faptul ca simti ca ai ceva de spus, si ca poate si altii ar gasi ceva interesant intr-un fel sau altul in scrierile tale. Si cred ca la mine a mai venit si ca un fel de relaxare dupa o zi intreaga de copii,nebunie,discutii doar despre copii, vrei sa stii daca ti-a mai ramas loc si pt.altceva :))
A, si eu raspund mereu la comentarii, daca nu la mine pe blog neaparat- desi aproape intotdeauna- atunci ma duc pe blogul celui care mi-a scris si las un mesaj si cu ocazia asta ii vad si blogul, sau daca sunt prieteni deja le pot multumi intr-un mesaj privat, oricum nu las un comentariu fara raspuns, mi se pare de bun simt, daca cineva isi petrece minute din timpul sau pt. a citi ceva pe blogul meu. Dar am observat si eu ca nu multi fac asta, si aici ma refer mai ales la bloguri de handmade, unde tu iti exprimi admiratia sincera si nu primesti un “multumesc”, desi pe mine o apreciere ma incânta si tin neaparat sa stie si cel ce mi-a mi-a facut-o, nu? ca nu era obligat .
Da’ blogul e la fel de intim sau primitor precum casa fiecaruia,nu ? Si ne reflecta precum oglinzile din ea 🙂
Succes in noul an! Si tin sa-ti spun ca de fiecare data când vad poza tomatei imi zboara gândul la un suc de rosii imbietor :))
Tomata
ah, asta cu sfanta treime e doar un fel de a-i numi pe cei mai tari 🙂
ahaaa, deci in Danemarca stai. o sa vorbim putin despre asta la un moment dat 😛
sunt intru totul de acord cu ce ai spus, nu mai am nimic de adaugat 🙂
si iti multumesc pentru urari, asemenea iti doresc si tie.
Malli
Articolul asta e bun de citit pentru cineva care revine, sa-i aminteasca putin ce se mai intampla pe aici :D…
Tomata
pai am vazut ca esti mai absenta pe blog 🙂
Ana Q.
Imi place acest articol tocmai pentru ca este natural si povestit prin prima experientei personale, nu ca alte articole pe tema succesului in blogging pe care le gasesti pe internet si care toate spun parca aceleasi lectii seci redundante.
Tomata
n-as putea sa dau sfaturi pe care eu nu le-am pus in aplicare. as minti daca as face-o. asa ca cel mai bine e sa spun cum am facut eu. cine are urechi sa auda bine, cine nu… asta e 🙂
Daisy
foarte util sfatul tau. Eu sunt la inceput si mai am foarte multe de invatat:). Am facut un blog pentru catelusa mea pe care o iubesc enorm… si pe care postez toate nazbatiile ce le face:)
Inca ceva… imi poti explica ce sunt lepsele?
Tomata
lepsele sunt un tip de postari,pe o anumita tema, care se paseaza de la un blogger la altul. de exemplu cineva pune o intrebare si o da mai departe, dupa ce raspunde la ea 🙂 am in categoria “de-a joaca cu tomata” o gramada de lepse 🙂
Tudor
Cati dintre voi ati apasat pe o reclama la fata asta, drept multumire pt sfaturile date? 🙂
Ma gandeam eu…
adizzy
ala eu, ala eu
adizzy
stii doar ca blogul tau este primul pe care l-am citit si peste care am dat, nu stiu daca nu cumva esti si inspiratia mea sa imi fac un blog 🙂 dupa de la tine l-am descoperit pe Richie si de acolo blogosfera 🙂 Eu inca ma “lupt” cu partea cu comentatul, uneori citesc, zic ce misto a scris autorul, dar parca nu stiu ca sa comentez. Aia cu a scrie constant e work in progress 🙂 multumesc de sfaturi (si apropo, stii ce ma bucur cand imi raspunzi la comentarii)
Pingback:
tigari electonice
Sunt de acord,totul e ok,dar trebuie reflectat la anumite lucruri in ziua de zi cu zi,si la tot ce e in jurul nostru.Voi reveni aici,vad ca e interesant.
Pingback:
Pingback: