Manon Lescaut

Autor: Abatele Prevost
Nationalitate: francez
Titlu original: L’Histoire du chevalier Des Grieux et de Manon Lescaut
Gen: roman de dragoste, roman de aventuri, memorii
Anul aparitiei: 1731
Nr. pagini: 356 (Hachette)
Premii: nu
Ecranizare: Manon Lescaut
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: –

Prima dată când am auzit de Manon Lescaut a fost când am citit Dama cu camelii. Manon Lescaut era cartea pe care o citea Marguerite Gautier, iar eu, trecând printr-o fază în care mă fascinau curtezanele și femeile de moravuri ușoare, repede-repede am trecut pe  listă și cartea din carte. Am citit Dama cu camelii prin 2001, deci vă dați seama cât pot amâna unele titluri?

Rândul i-a venit lui Manon Lescaut pentru că mi-am descărcat gratuit ebook-ul de pe Amazon.fr. N-am mai amânat pentru că în ritmul ăsta nu mai ajung să citesc nici o carte de pe faimoasa listă, dacă eu mă apuc de orice nouă apariție.

Oricât de dor mi-ar fi mie câteodată de domnițe și cavaleri, de rochii bufante și scrisori secrete, cu fiecare roman de genul ăsta, îmi dau seama că nu mai am răbdare cu personajele, cu înaintarea subiectului, cu descrierile și cu secolele trecute. Bărbații prea firavi sau demoazelele prea sensibile nu mă mai impresionează.

Am găsit în Manon Lescaut un bărbat pe care până spre sfârșit l-am catalogat ca fraier, naiv, poate puțin cam prost. Însă în ultimele pagini mi-am dat seama că bărbatul ăsta n-a făcut decât să iubească foarte mult o femeie, pentru care a renunțat la familie, la prieteni, la o carieră și la bogăție. A evadat din închisoare, a recurs la înșelăciuni, a fost de acord să ia parte la acțiuni nedemne de el, totul pentru a fi lângă cea care îi furase inima.

Iar ea, Manon Lescaut, o femeie de moravuri ușoare, o întreținută de lux, totuși posesoare de sentimente nobile, părea că doar îi sucește mințile și că profită de tot ce face cavalerul de Grieux pentru ea. Pe măsură ce el se chinuia să-i ofere toate bogățiile și veniturile care ar fi făcut-o fericită, la cel mai mic rateu al lui și la cea mai scurtă neglijare, ea își găsea alt sponsor care să îi satisfacă plăcerile mondene și gusturile scumpe. Avea mereu nevoie de supraveghere pentru că, scăpată din ochi, de Grieux n-o mai găsea în casa în care o lăsa. Totuși, Manon îl iubește pe Grieux și tot ce face se dovedește a fi pentru că vrea o viață îmbelșugată alături de el. Mi-am pus întrebarea dacă ar putea trăi în mizerie sau în neajuns, doar pentru el, dacă toate cuvintele ei de dragoste s-ar adeveri în cazul în care soarta ar pune-o față în față cu sărăcia. Și mi s-a răspuns pozitiv la această nedumerire.

Je connaissais Manon ; je n’avais déjà que trop éprouvé que, quelque fidèle et quelque attachée qu’elle me fût dans la bonne fortune, il ne fallait pas compter sur elle dans la misère. Elle aimait trop l’abondance et les plaisirs pour me les sacrifier : Je la perdrai, m’écriai-je.

Totuși Manon Lescaut este una dintre cele mai prețioase romane ale literaturii franceze și n-am de gând să-i știrbesc acest statut. Nu-mi pare rău că am citit-o și nici nu mi se pare că am pierdut timpul cu ea. Atâta că nu m-a dat pe spate și nu m-a impresionat cum ar fi făcut-o dacă aș fi citit-o imediat când am pus-o pe listă.