tomatacuscufita no more (?)

Mă chinuie o dilemă şi nu ştiu ce să fac. Nu e prima oară când îmi dă târcoale, aşa că o expun pe blog şi vă cer părerea că voi sunteţi cei datorită cărora tomatacuscufita continuă să trăiască.

„Tomata cu scufiţă” a fost un pseudonim ales din joacă, din dorinţa de originalitate şi mai ales, de a atrage atenţia. De-a lungul timpului lumea a început să mi se adreseze cu Tomata, Tomi, Scufi, Scufiţa, Pomodorini, Părădaisă, Roşie etc, aţi priceput ideea. Mi-a plăcut. Încă îmi place şi mă distrează când lumea îmi spune aşa.

Cu toate astea, uneori lucrurile devin serioase şi Tomata cu scufiţă nu are loc în peisaj. Mi-am dat seama de asta când s-a scris prin ziare de Tomata cu scufiţă şi nu de Andreea Ursu.  Adică mi s-a părut puţin comică şi nedemnă de luat în seamă o ştire care spune ceva de genul: „Una dintre cele mai cunoscute şi citite bloggeriţe din Timişoara, Tomata cu scufiţă, a povestit, recent, pe propriu-i blog, păţania mamei sale, dar şi a ei, cu titlul “Bolnavii pleacă din Spitalul Judeţean când vor ei”. Sincer, eu dacă aş fi citit un articol în care e vorba despre Tomata cu scufiţă m-aş fi uitat puţin suspect şi probabil nu l-aş fi luat în seamă. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar mie nu mi-ar fi inspirat încredere.

Numele blogului e devenit un brand, e drept, însă e un brand aici, în lumea virtuală. În situaţii serioase, cum ar fi cel citat mai sus, parcă e desprins dintr-o piesă de-a lui Caragiale, un comic de limbaj. Sau numai mie mi se pare? Şi, vă rog, vreau părerea voastră sinceră.

Asta nu înseamnă că vreau să renunt la blog sau la denumirea lui, nu. Însă cred că ar trebui să schimb ceva. Nu mai ştiu pe ce blog am văzut, credeam că pe al lui Sebi Alex, dar ori şi l-a schimbat, ori îl confund, scria ceva de genul: „Un blog de…” Şi mă gândeam să mă semnez cu numele meu când comentez pe alte bloguri.

Să nu uităm că sunt Balanţă şi nu mă pot decide uşor. Aşa că, voi ce ziceţi să fac? Să păstrez Tomata cu scufiţă şi în titlu şi în comentarii sau să o păstrez doar în titlu şi să adaug: „Blogul Andreei Ursu”?

Hm?

Later edit: nu am fost destul de explicita: nu vreau sa schimb domeniul blogului in andreeaursu.ro sau .com sau ceva de genul. Nu. Domeniul va fi pururea asta pe care ati intrat acuma, doar ca trebuie sa imi introduc si numele adevarat pe undeva. Pentru lucrurile serioase. ;))

CONCLUZIE:

Linkul si numele blogului va ramane Tomata cu scufita. De raspuns la comentarii si de comentat pe alte bloguri, o voi face tot cu pseudonimul asta. Insa voi adauga un tagline in header in care voi adauga si numele meu. 🙂 Va multumesc de ajutor.

37 Comments

  • Kay

    🙂
    Si eu stiu cum e sa ‘outgrow’ un anumit ‘nume’ (eu cu adresa mea de mail din 2001 pe care mi-e de-a dreptul rusine s-o mai arat la oameni 🙂 ).

    Din punct de vedere al blogului, mi-a placut cum a facut tranzitia Andrei Negrea (cred ca la el te referi si tu). La inceput a fost Buddha (of all things 🙂 ), dupa o vreme a adaugat un subtitlu ‘Blog scris de (sau ceva de genul, nu mai stiu formularea exacta) Andrei Negrea’, iar mai tarziu a renuntat de tot la pseudonimul initial, ramanand la nume si atat.

    Asta mi se pare cel mai fain, o trecere treptata, nu una brusca. Deci votez pt varianta 2.

  • raluxa

    Eu am demult in cap un articol prin care “infierez” URL-urile de blog de tip “prenumenume.ro” pentru ca am senzatia ca nu lasa loc pentru un brand. Tomata e doar una, ce-i drept e un pseudonim mai colorat decat arhi, zoso sau raluxa 😛 dar emana mai multa personalitate decat numele din buletin. Plus, ce faci cand te mariti? O iei de la capat?:P

    Deci var.2 😛

    • Tomata

      Ah nu. N-as renunta la link. Se pare ca asta a inteles toata lumea. Nu vreau andreeursu.ro sau variatiuni pe aceeasi tema. Ma gandeam doar sa o introduc cumva si pe Andreea pe undeva :))

  • Laura

    Si eu zic sa fie o schimbare, dar nu una foarte mare. Ce zici de:
    “Tomata cu Scufita
    Blog scris de Andreea Ursu extrem de subiectiv si incredibil de personal”

    La blog nu te las sa renunti 😛

  • lattina

    Si eu votez cu varianta nr. 2, cred ca este timpul sa treci la next level 😉 si da, semneaza cu numele tau la comentarii.

    In propozitia respectiva din articol, pentru noi nu suna deloc aiurea, ba chiar e cel mai natural lucru (nume) din lume 😉 :)) dar daca stai stramb, si te gandesti drept – pentru altii care nu le au cu blogosfera bla bla, cred ca intr-adevar suna cel putin ciudat …. 😀 :))

    • Tomata

      asta ziceam si eu. lumea de pe net mai stie cine sunt, dar cei care n-au treaba cu blogurile… 😛 le suna ca nuca-n perete.

  • DUHUL

    Uite, cititnd ce zice kay, acuma am realizat ca buddha blog nu mai e :)) practic el schimband numele si brandul, l-am pierdut din vedere de tot, si nu l-am mai citit deloc. Tomata cu scufita o tin minte si acum si peste 20 ani. daca pui Andreea Ursu, cel mai probabil peste 1-2 ani uit cine era, si se va pierde printre alte nume sau alte Andree… Eu zic sa ramai forever Tomata cu Scufita “…by Andreea Ursu”

  • Dorin

    Varianta a doua, evident, treptat. Si asta pentru ca ar fi pacat de capitalul acumulat cu ajutorul pseudonimului. Nu ai mai reusi in actuala nebunie bloggeristica sa reincepi de la zero pentru a ajunge in no time la aceleasi performante… Parerea mea de Balanta! 😉

    • Tomata

      Nu, nu. Nu vreau sa incep de la 0. Cum ii ziceam si Raluxei, nu vreau sa schimb linkul si blogul. Vreau sa apar si eu pe undeva. :))

  • dojo

    Si eu is Dojo deja peste tot, desi nu asta e numele meu. Si totusi asta este un brand la care lucrez de 10 ani deja, asa se numeste firma, sunt dojo peste tot si nu e chiar rau.

    Nu as trece la nume/prenume, este plictisitor (nu numele tau, ideea este plictisitoare) si te vei pierde intr-o mare de nume/prenume. Tomata e un nick misto si a prins foarte bine.

    Daca doresti sa aiba si o urma de ‘seriozitate’, poti pune in loc de faza cu incredibil de personal etc. un blog de Andreea Ursu. Si ai impacat si capra si frunzele de varza. Ai si brand-ul online si numele ‘de buletin’. Io asa as face 🙂

    • Tomata

      Asa o sa fac. Bag numele pe undeva. Si ma semnez cu el in comentarii, iar trimiterea la blog, vizual cel putin, o va face gravatarul. 😀

  • Iulia

    Eu as gasi un loc cat mai vizibil pentru o formulare de genul “Un blog de Andreea Ursu”. Atat. Tomata cu Scufita e un brand, e pacat sa renunti la el.
    Si eu am problema asta, mai grava chiar, pentru ca multi dintre cei care imi scriu mi se adreseaza la masculin, asta pentru ca am Blog de Bucuresti si nu stiu de ce asta se asociaza cu un autor barbat (sper din toata inima ca nu crede nimeni ca ma cheama Bucuresti, dar cine stie). Pentru moment am pus numele meu in pagina de About si atat. Preconizez si sa adaug la un moment dat Un blog de Iulia Stancu, dar asta nu chiar maine.

  • Denisa

    Pune-ţi tagline “Un blog de Andreea Ursu” sau ceva de genul ăsta. Eu înainte să mă mărit îmi semnam comentariile cu Denisa Lala, ca să mai apară numele ăsta în căutări. 😀 În timp, blogul a fost “Denisuca”, “Denisuca – Nevastă de Coşmar”, iar acum e “Denisa Bârgău”. Şi mi-am luat şi DenisaBargau.com, just in case.
    Şi pe Sebi l-am sfătuit să treacă pe SebastianBargau.ro. L-a cumpărat, redirecţionează spre visurat.ro dar nu vrea să se mute de tot.
    Fă cum ştii tu că e mai bine, dar ai dreptate, şi mie mi s-a părut lipsă de profesionalism când am citit Tomata cu Scufiţă în ziar. Şi nu e vina ta, ci a ziaristului!

  • VirtualKid

    Si eu am reusit sa fac cunoscut (pastrand proportiile) nickname-ul Virtualkid si m-am lovit de situatia pe care o descrii. Am avut aceleasi dileme, apoi am hotarat sa ma straduiesc sa-l fac si mai puternic, sa-l fac capabil sa infrunte perceptiile superficiale. Nu stiu daca fac bine sau nu, dar cel putin pentru moment sunt consecvent.

  • My Rain in November

    Momentul acesta al trecerii de la un nume fictiv la unul “de om mare” imi aminteste de povestea din manualul de romana din clasele mici, “A murit Luchi”. Acum depinde de tine si daca decizi schimbarea, “Tomata cea comica” va deveni “Andreea cea serioasa”. Insa crede-ma, Andree mai sunt dar Tomate (cu scufita mai ales) cu siguranta nu-s. Si daca tu ai reusit sa creezi un brand pana la urma si pseudonimul acesta sa fie atat de cunoscut in blogosfera, e mare pacat sa il renegi acum. Inclusiv in momentul in care comentezi undeva sau raspunzi propriilor comentarii, Tomata sare in ochi imediat insa Andreea ramane in fundal. Spre exemplu, eu am citit undeva pe un blog un comentariu semnat de “Tomata” si asa am ajuns sa te citesc. Combinatia aceasta este asa de nimerita si atat de cunoscuta… incat e un dezavantaj s-o inlocuiesti. In viata reala, evident sa Andreea vei fi mereu dar aici, in virtual, e altceva deoarece fara un nume cu rezonanta, cazi in anonimat.

    Mai am un sfat, daca imi ingadui. Nu e bine sa umbli dupa vorbele celorlalti, dupa parerile altora despre denumirile noastre sau ale celor dragi, doar asa, sa sune bine pentru public. Te citesc de mult timp si numele de “Iubi” a fost exprimarea ta dintotdeauna. Insa am observat ca dupa anumite comentarii din ultima vreme (rautacioase de altfel), apelativul a devenit “prietenul meu” si asta e cumva dovada ca renunti in favoarea altora. Am remarcat imediat schimbarea si m-am gandit ca dupa ani de zile, numele acesta pierde teren in fata unor… pareri… ale lumii slobode la gura. (Cum sunt si eu, de altfel, ca mi-am permis sa imi exprim gandurile, insa tu mereu ai provocat lumea sa comenteze daca doreste si sper ca am facut asta cu destule argumente)

    • Tomata

      Ioana, iti multumesc mult pentru raspunsul argumentat si pentru parera sincera. Ai mare dreptate in ceea ce priveste anonimatul si asa cum au mai spus si altii mai sus si mai jos… o alta Andree n-ar mai fi la fel de “atragatoare” ca Tomata. 🙂

      In ceea ce-l priveste pe Iubi, i-am schimbat “denumirea” doar in posturile alea serioase. Alea la care faceau trimitere articolele din ziare. Iniatial scrisesem tot Iubi in post, insa am schimbat cand am vazut ca a fost preluat. Iubi va ramane Iubi si pe viitor. 🙂 Si nu-mi pasa de ce spun gurile rele, au fost cativa care au avut de obiectat, insa nu plec eu urechea la ce spun ei.

  • Smiley_tgv

    eu unul cred ca tocmai asta e frumusetea online-ului. pe sistemul “Tomatacuscufita e una singura, pe cand sunt cateva zeci (cel putin) de andree ursu” Andreea Ursu nu-mi spune mai nimic, pe cand tomatacuscufita e deja un brand, tomaatacuscufita si nicknameurile in general ridica niste semne de intrebare. de ce tomata? de ce cu scufita? fara scufita nu se putea? mie mi se pare ca nicknameurile au acel ceva al lor, ii da o personalitate, un ceva personal al omului din spatele nickului.

    • Tomata

      🙂 ok, tu si cei de mai sus tocmai m-ati convins sa nu renunt la pseudonim nici in comentarii. insa voi adauga un tagline unde sa-mi pun si numele. 🙂

  • lala

    subscriu la ceea ce a zis dojo!
    as prefera sa raspunzi la comentarii tot cu tomata!
    este doar parerea mea 🙂

  • Ana.

    mie imi place si sloganul actual al blogului “extrem de subiectiv si incredibil de personal” …ti se potriveste ca o manusa. ai putea totusi sa nu renunti la el..dar daca ai adauga si “un blog de andreea ursu” ar fi cam multe acolo…

    Eu am fost un an strumfita cu esarfa dar toti ma confundau cu tine si cum vremea ideilor pentru nickname-urile fancy si misto s-a dus odata cu epoca mIRC-ului am ramas la numele meu, ca de asta si daca ma plictisesc tot n-am ce-i face. 😀

  • Ruxi

    Mie chiar imi place pseudonimul tau. M-a atras de la inceput. E unul cat se poate de original. Majoritatea te stiu drept “tomata cu scufita” sau “tomata” sau cum le suna lor mai placut. Mi-amintesc ca blogul tau a fost printre primele citite de mine, cand am inceput eu sa ma prind cam cum e cu blogosfera. Poti comenta pe bloguri cu numele tau, sau sa introduci undeva in header numele, asa cum ai spus-o si tu spre sfarsitul postului.

  • Lolika

    cand am intrat prima data pe blogul tau m.am uitat dupa poze si cum te numesti. daca esti reala, cine esti 🙂 imi place si pseudonimul, dar imi plac si schimbarile, si daca tu simti ca acum e momentul sa iti apara si numele e o idee chiar buna si pe langa ce ai zis tu, pentru treburile serioase unde e chiar foarte important sa te semnezi cu numele, mie personal mi se pare si o apropiere fata de cititori.

    • Cristina

      si asta zic eu care ma semnez cu Lolika, un pseudonim care mie imi e tare drag 🙂 dar cred ca odata cu schimbarea ta o sa trec si eu la Cristina 🙂

  • Valy

    Am vazut pe aici ca domnisoarele au cam comentat la linkuri de genul ValentinBosioc.com. Pe mine nu ma afecteaza treaba cu maritisul deci de ce sa nu imi promovez propriul nume?

    Pe vremuri eram uZZy. Nu prea era original si nici ok. De cand am trecut pe Valentin Bosioc (in comentarii la alte bloguri sunt doar Valy) toata lumea stie ca valentin bosioc e cel cu sportul sau cel cu abdomenul sau asa mai departe.

    Asta am urmarit sa imi fac personal branding cu numele meu. Poate daca aveam in copilarie alta porecla decat uzzy, poate ramaneam cu ea. Dar cum unica mea porecla din copilarie era uzzy (atentie, nu uzzi, ci uzzy cu Y ca si valY 🙂 ) a tinut o vreme, apoi s-a cam dus.

    Schimbarea am facut-o brusc si pe toate caile si am facut-o exact de ziua mea in urma cu vreo 2 ani (parca)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *