Vino să mă vezi, tată

Era o vreme în care mă mândream cu orice apariţie în presă, în care însemnam pe blog orice apreciere, orice recunoaştere. Una dintre primele aprecieri a fost într-un ziar local şi a fost primul moment în care am fost mândră de blogul ăsta. Mai mult, era o ocazie minunată de „a-i da peste nas” tatălui meu care se enerva cumplit când mă vedea „mereu” la calculator. Am creat chiar şi o categorie specială, tomata în lumina reflectoarelor, în care notam orice interviu, orice onoare care mi se făcea.

Însă în ultimul timp, cand mi-au fost aduse unele dintre cele mai mari recunoaşteri, am lăsat momentele să treacă pe lângă mine şi n-am mai updatat categoria respectivă. Aşa se face că nu „m-am mai lăudat” cu performanţele blogului de prin septembrie 2009, când tomatacuscufita a fost numit „blogul zilei” pe focusblog de către Anurim.

N-am zis nimic atunci când spaţiul ăsta exhibitionisto-personal a fost catalogat drept al 7-lea blog feminin ca influenţă în social media în clasamentul realizat de Revista Biz. Al 7-lea din 20, la nivel naţional.

N-am zis nimic nici atunci când Alin Pândaru mi-a luat un interviu pentru apropo.ro pe care l-a integrat într-un articol botezat Bloggeriţe celebre din România.

M-am bucurat pentru  fiecare dintre aceste distincţii şi m-am simţit mândră că acest colţ de internet pe care îl simt o parte din mine mi-a adus atâta satisfacţie şi atâta recunoaştere câtă nu mi-a adus nimic până acum… Şi totuşi am tăcut pentru că n-am vrut să arate ca o laudă de sine. Informaţiile apăruseră pe multe bloguri, pe twitter şi pe facebook, pe blogurile celorlalte fete alături de care am fost nominalizată, ce rost avea să marchez şi eu momentul?

Dar mi-am dat seama că aceste momente trebuie consemnate şi aici, nu pentru că vreau să smulg de la cititori laude şi ovaţii, felicitări şi alte aprecieri, ci pentru că aceste apariţii prin topuri, interviuri şi clasamente sunt gloria proprie a blogului.

Şi pentru că mi-aş dori ca tatăl meu să mai fie aici să vadă că statul meu la calculator dă roade, şi alea pe care le aştepta el şi alea pe care le aşteptam eu.

20 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *