Dormind in patul meu

Din când în când, Iubi mai părăseşte patul conjugal pentru a dormi în ale lui. În paturile lui, că are două. Unul în garsoniera din Timişoara şi unul în camera lui de la Baia Mare. De cele mai multe ori această părăsire a patului se datorează vizitelor lui în oraşul natal sau ale părinţilor lui în oraşul adoptiv, asta aşa ca explicaţie, să nu care cumva să trageţi concluzii greşite.

Şi când Iubi doarme într-unul din paturile lui, eu mă întorc în patul meu de ne-concubină. În patul ăla în care am dormit din clasa a IV-a (nu chiar acelaşi că asta e a doua canapea). Şi când dorm singură, după o perioadă mai lungă de timp, patul nu mă mai recunoaşte. Nu mă mai vrea şi nu mă mai lasă să dorm. Nu-mi mai acceptă curburile corpului şi adâncitura în buretele lui şi mă trezeşte în miez de noapte, lăsându-mă cu ochii goi privind în întuneric.

Şi ochii nu-mi mai sunt nici ei obişnuiţi cu formele şi umbrele din cameră. Atunci mă uit de jur împrejur şi cu ei cârpiţi încerc să disting pe ce cade lumina şi să identific obiectele familiare. Şi uite-aşa îmi sare somnul, concentrându-mă să-mi redescopăr camera. De parcă aş fi amnezică şi nu mi-aş petrece zile întregi în ea.

Şi nu ştiu dacă e lipsa lui Iubi sau a vieţii mele de dinainte de moartea tatălui meu, dar noaptea, camera asta nu-mi mai e prietenă, nu-mi mai ascultă speranţele, nu-mi mai mângâie visele. Mă simt străină între cei patru pereţi care odinioară îmi ofereau adăpostul de care aveam nevoie. Aici mă refugiam după o ceartă cu un iubit, aici plângeam după un meci cu taică-miu, aici ţopăiam de bucurie şi dansam de ridicam praful până în tavan.

Acum, nici patul meu nu mă mai recunoaşte.

8 Comments

  • ova

    Ti-se pare, cand esti foarte obosit(a) esti in stare sa dormi si pe pamantul gol !
    Pai daca zici asa ceva, ai putea sa-l “pedepsesti” adica sa-l bati putin sa iasa praful din el, sa vezi ce sa mai adunat pe sub el si eventual sa-ti schimbi asternuturile.
    Poti sa incerci innaite de a face nani sa bei o cana de ceai de tei sau de lapte cald indulcit cu putina miere si eventual fie sa te benoclezi la tv (pt mine carcotasi sunt un somnifer foarte eficace) sau la albumele cu amintiri sau sa asculti o muzichie mai lenta si atunci sa vezi cu patul nu mai face nazuri.
    Nu ai avut niciodata starea aia de “nu am chef azi de absolut nimic si vreau sa stau in pat sa citesc o carte sau sa ma uit pe pereti” ?
    Apropo, i-ai spus si lui odorul tau ce se intampla ?

  • Evergreen

    când m-am mutat înapoi acasă am avut o săptămână insomnie. nu mă mai recunoștea nimic și nici eu. cred că e normal să nu te mai regăsești în camera aia. pentru că acum ai alta care e a ta, cea de acum.

  • Creve

    Eu nu cunosc sentimentul ăsta dar mi-ar face plăcere să mai am ocazia să dorm în primul apartament unde am stat și am lăsat muuuulte amintiri. Cred că ar fi ceva memorabil și poate nu aș dormi în seara aia dar aș face o noapte albă de plăcere 😀

  • Claudia

    Tomata, e primul comentariu pe care ti-l scriu si am ales postul asta pentru ca vreau sa-ti spun ceva important. Poate nu stiai, sau poate stiai si-ai uitat.
    Traieste-ti tristetea si deznadejdea, NU le alunga, nu le ingropa de vii ca ele nu vor disparea ci te vor roade in interior. Da-ti voie sa plangi, sa urlii, sa dai cu ceva de pamant. Lasa tot ce simti sa iasa. Vorbeste cand simti nevoia, cu cine simti nevoia. Poti sa o faci si cu tatal tau, prin rugaciune(daca esti credincioasa) sau printr-o scrisoare din sufletul tau,spre sufletul lui. Asta daca crezi ca au ramas cuvinte nespuse…
    Ai voie sa faci asta, ai nevoie sa faci asta. Iti va usura mult sufletul si te vei impaca cu tine si cu tatal tau, cu plecarea lui.

    Cuvantul anti-spam acum, la acest post, este ´´dan´´ . Nu stiu daca poti vedea, tehnic vorbind, am simtit insa nevoia sa-ti spun.

    Putere si sanatate iti doresc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge