Pască pentru prima oară
Cele mai frumoase amintiri legate de sărbătorile de Paşte sunt de când eram mică şi mama mea vopsea ouăle. Lipea de ele câte o frunzuliţă aleasă cu grijă de pe-afară, îmbrăca oul în ciorapi de damă, după care îl scufunda în apa colorată ce fierbea pe aragaz. Iar când mai primeam de pe la cineva abţibilduri speciale pentru ouă, acestea arătau cu adevărat de sărbătoare. Apoi îmi mai aduc aminte de drob şi de ciorbă, dar mai ales de figurinele de ciocolată răspândite printre ouăle vopsite în cuib. Ah, cuibul ăla, cât îmi mai plăcea să adun iarbă de-aia lungă să îi placă Iepuraşului! Deci: drob, ouă vopsite, ciocolată, cuib şi iarbă lungă – astea sunt amintirile mele legate de Paşte. Vă daţi bine seama că lipseşte ceva: mielul şi pasca. Dacă mielul nu l-am prea băgat în seamă pentru că nu mi-a plăcut niciodată carnea de miel, cu pasca altfel stau lucrurile.
Din câte îmi amintesc eu, nu am avut niciodată pască pe masa de Paşte. Se poate să mă înşel, da’ cred că dacă aş fi avut, gustul şi aroma mi-ar fi rămas întipărite în minte. Mai ales că acum, după ce am gustat (da, înainte de Paşte) Pasca de la Boromir, nu am retrăit nici un moment în care acest produs să joace rolul principal. Deci, aş putea spune că e un fel de premieră. Nici nu ştiam când anume se mănâncă şi mai ales care e tradiţia legată de ea. Încă un motiv să cred că n-am avut niciodată pască pe masă. Aşa că m-am pus pe căutat pe Google să văd care-i treaba cu mâncarea asta. Treaba e că pasca se prepară numai de Paşte, da’ asta ştiam, că n-am auzit pe nimeni să mănânce cu altă ocazie. Apoi, am mai citit că se mănâncă din ea, toată săptămâna de după Paşte şi nu se aruncă nimic din ea pentru că e sfinţită. Iar legenda spune că: „în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum fără ştirea lor. Întrebându-l pe Hristos când va fi Paştele, Mântuitorul le-a spus că atunci cand vor gasi pâine în traistă. Căutând, apostolii au gasit în traistă ce le pusese acel om.” (sursa)
Dacă în alţi ani nu am avut pască de Paşte, anul ăsta Boromir s-a asigurat că nu-mi lipseşte de pe masă şi mi-a trimis câteva bucăţi pentru a ajunge întregii familii. Umplută cu brânză şi stafide, aşa cum se obişnuieşte de obicei, Pasca Boromir e pe rafturile magazinelor din 4 aprilie.
Aşa cum n-am pus mare preţ pe existenţa ei până acum, aşa o să mă obişnuiesc şi să îi păstrez tradiţia şi să o am pe masa din duminica Paştelor în fiecare an. Şi nici măcar nu trebuie să o gătesc eu, pentru că Boromir are deja grijă de asta.
Eu vă recomand să o încercaţi şi n-o să vă pară rău.
11 Comments
Gerhald
Cred ca nimic nu se compara cu pasca facuta de bunici. Pana la urma, multe dintre amintirile placute si senine se leaga de bunici si mancare. 🙂
ady
din cate stiu eu, pasca e de prin moldova. eu is regateasca sudista (mai la sud suntem deja la bulgari) nici la mine nu era pasca pe masa. sincer, nici nu-mi lipseste. mama facea cozonaci si alte prajituri.
in schimb era miel, stufat cu mult usturoi verde si ciorba care nu-mi placea. si acum ma distrez la gandul ca nici mamei nu-i placea si, in consecinta nu manca, dar pe noi, copii ne obliga sa mancam; cand am crescut suficient incat sa ne impunem opinia cu privire la ce-i in farfurie, n-am mai mancat nici noi; dupa cativa ani in care tata s-a luptat singur cu toata oala nu s-a mai facut ciorba; iar de alti ani de cand la piata sunt niste preturi la carnea de miel de-ti vine rau, facem doar drob; drobul ramane de miel/ied; p-asta nu l-am inlocuit.
gerhald, eu am cunoscut o singura bunica. din nefericire gatitul nu era punctul ei forte. in schimb mama e o maestra. 🙂
Gabi
vai ce buna este pasca de la Boromiiiiir!!!!! yummy!
Aura
Buni si cuptorul din curte imi vin in minte, daca ma gandesc la pasca. Si evident joaca noastra cu aluatul (buni avea multa rabdare, pe atunci), la vecinele care veneau sa foloseasca minunatul nostru cuptor. Nimic nu se compara cu pasca proaspata, scoasa din cuptor. Iar durerea de stomac, pentru ca nu asteptam sa se raceasca, era un rau atat de mic, in comparatie cu satisfactia de a manca pasca decorata cu propriile maini.
Be a Lady
Ce frumos ne-ai introdus in atmosfera de Sarbatoare. Uf, ce dor mi-e si mie sa vopsesc ouale cu mama. De cand nu mai e, nu le-am mai facut niciodata in ciorap. Poate incerc anul asta, daca tot mi-ai amintit …
p.s.felicitari pentru blog!
Tomata
@ Be a Lady – Imi pare rau sa aud de mama ta. 🙁 Iti doresc sa iti iasa ouale la fel de frumoase ca ale ei.
Multumesc 🙂
ova
Feerice de tine Andreea ca poti sa gasesti un astfel de produs in magazine, cand ma gandesc ca nici cozonacul de la Boromir nu il gasesc in mod normal, ci numai daca vorbesc cu cine are un magazin din asta mic alimentar poate ii vin diferiti agenti si sa comande de la ei. Ca in marketul Artima-carefour produsele sunt in penultima statie inainte de groapa de gunoi, iar plus si profi sunt prea departe de unde stau.
Dar apropo, daca si asa ai fost in excursie prin Europa nu t-i ai adus nimic de acolo ce e traditional pe la ei ?
Si a doa intrebare este : ce are de a face iepurasul cu Pastele, ca nu se potrivesc deloc ?
Tomata
daca vrei sa incerci pasca si cozonacul, de ce nu participi la concurs? ca poate castigi. 🙂
mi-am adus chestii traditionale, dar nu de Paste.
Cum ce-are a face iepurasul cu Pastele? In ce zona a Romaniei stati? La noi in Banat, iepurasul e ca Mos Craciun: in ziua de Paste ne aduce cadouri. 🙂
lala
nici eu nu am mancat niciodata pasca, sau cel putin nu imi amintesc.
AnaMaria
M-ai lamurit si pe mine. Nici eu nu stiam care este povestea cu pasca. Si nici eu nu am avut vreodata pasca la masa de paste. O data cand mama facea cazonaci (acum nu prea mai are chef nici de cozonaci) am intrebat-o ce este pasca, ce contine. Mi-a dat de inteles ca nu este ceva mai bun decat cozonacul si de atunci nici eu nu am fost curioasa sa aflu. Dar cred ca totusi merita incercat…si poate chiar o sa incerc.
Ciupanezul
Traiesc un adevarat cosmar legat de Pasca. Nu vreau sa aud de ea. Cu toate ca nu a lipsit niciodata de pe masa noastra de Paste.