Unde se duc bloggerii care nu mai scriu?
Aseară am făcut curat în Reader, mi-am făcut un excel care cred că o să-mi fie mai uşor de folosit pentru că de fiecare dată când intru şi văd 1000+ de unread items mă apucă groaza şi închid mintenaş. Şi posturile se adună şi eu nu mai ajung să citesc bloguri decât în weekend. Şi cum blogurile sunt sortate în ordine alfabetică… mereu le citesc pe aceleaşi că până ajung la D, L, S, T, deja m-am plictisit de scroll-uit. Să nu mai zic că tot cheful mi-l cheltui dacă zăbovesc în folderul cu „chestii amuzante” unde am tot felul de poze. Aşa că mi-am zis să mă mai dezabonez de la unele pe care oricum nu le citesc. Aşa se face că am verificat multe adrese şi la fel de multe au dispărut. Lumea şi-a şters colţişorul unde nota o idee, un gând, o trăire şi îşi vede de viaţă. Alţii pur şi simplu l-au abandonat, n-au mai dat prin căsuţa virtuală de cam un an sau de mai multe luni. Şi ăsta e motivul pentru care m-am apucat să scriu despre Google Reader. Mă întrebam oare ce s-a întâmplat cu bloggerii care nu mai scriu, oameni în a căror viaţă am pătruns puţin şi pe care i-am simţit aproape, fie prin comentariile pe care le lăsau aici, fie prin ceea ce scriau la ei. Oare ce mai fac? Oare mai citesc bloguri? Oare nu le e dor de lumea asta?
Mă întreb toate astea pentru că eu încă nu mă pot imagina fără blog, încă nu îmi pot vedea viaţa fără rutina zilnică de a scrie, de a citi comentariile, de a verifica statisticile, de a participa activ în discuţiile de pe twitter sau de pe alte bloguri. Chiar dacă am cam rărit-o cu twitterul, din când în când doar intru să citesc, deşi sunt mai mult absentă. Şi atunci îmi vine o idee buclată: oare cei care au renunţat la a mai scrie pe blogurile proprii ni se simt superiori? Abandonul lor înseamnă: „voi scrieţi pe bloguri, eu aleg să-mi trăiesc viaţa”? Faptul că îmi pun întrebările astea nu înseamnă că îi consider pe bloggeri sau pe facebook-işti nişte antisociali, că am stabilit deja că nu-i aşa. Însă mă gândesc la mine şi la felul meu de trai şi îmi dau seama că scrisul pe blog e cam toată distracţia ce mi-a mai rămas. Şi nu pentru că sunt eu vreo antisocială, ci pentru că nu sunt liberă să mă bucur de timpul şi de tinereţea mea. Dar asta e din altă poveste, să revenim la întrebările mele. Cunoaşteţi motivele de abandon ale vreunui ex-blogger? Sau am printre cititori foşti scriitori de jurnale virtuale? Că dacă da, mi-ar plăcea să ştiu ce mai faceţi.
67 Comments
Trabucuri
Viata este complexa si are multe aspecte.
Gerhald
in mai putine cuvinte> nu mai au timp sau chef!
Pingback:
calauza
Cred ca eu as putea oarecum intra in categoria asta… am avut unul din primele bloguri de pe weblog.ro (mai tine cineva minte, WE BLOG, nu WEB LOG :)?!), ma mutasem acolo dupa ce atmosfera de pe poezie.ro incepuse sa se deterioreze.
Ca sa raspund punctual la intrebarile tale: m-am dus spre alte zone de interes (in cazul meu fotografia; dar momentul a coincis de asemenea cu terminarea facultatii, angajarea si reducerea dramatica a timpului liber); de citit am continuat sa citesc bloguri (dar foarte sporadic); imi era uneori dor (dar rar); nu, nu m-am simtit vreodata superior, ba chiar ii admir pe cei care reusesc sa se dedice blogului lor, sa aduca cititori si sa ramana personali, nu “comerciali”.
PS: De ce nu folosesti tagurile in Google Reader sa faci un pic de (dez)ordine in feed-uri?
Raka
Nu ma simt cu nimic superior fata de vremea in care scriam frecvent si dupa cum se poate deduce, inca citesc bloguri 🙂 Din nefericire, in ultima vreme, efectiv nu mai am energie si nerv sa scriu, si decat sa scriu balarii, prefer sa le tin pentru offline, unde ca si toti ceilalti sunt cel putin la fel de muritor de rand ca si toti ceilalti 🙂
oanabarbu
Da, da, Raka, se cere un refresh in schimbul securizat de informatii la cafea:)
Eu inca sunt noua si nu ii stiu pe oamenii care scriu de ani de zile. Pot insa observa ca aceleasi schimbari din online se rasfrang si asupra offline-ului… s-au rarit/racit legaturile, de cand am intrat eu in contact cu aceasta comunitate si multi dintre noi am ramas “amici in reader”.
TVdece
Eu ma intreb altceva: daca m-as opri din scris, blogul meu s-ar duce in raiul sau in iadul blogurilor?
Pisica Roz
Pai ar trebui sa stabilim un decalog al blogurilor, si macar dupa el sa facem o judecata drepta, nu crezi? 😀
Reclame Tv
Dupa parerea mea, in Purgatoriu.
Jumatate din articole sunt “de bine”, cealalta jumatate …
georgi
Eu sunt mai paralela cu reader-ul, asa ca nu-l folosesc. Am in blogroll persoanele care ma intereseaza (si inca o lista in computer).
Exact un post de genu’ vroiam si eu sa scriu (zace in drafts momentan), caci ultima oara cand m-am uitat in blogroll mi-au disparut 3 persoane fara sa spuna nici macar pa… Nu erau apropiate, ca nu-i cunosc personal pe multi, dar totusi 🙁
Oricum, mie mi se pare trist sa-ti investesti atatea sentimente si emotii in ceva, ca mai apoi sa-l stergi, ca pe o amintire urata. As prefera sa-l las asa, sa pluteasca in deriva, sa stiu ca ma pot uita la el din cand in cand…
ily
Eu mereu am fost o lenesa si-o delasatoare, am luni bune cand nu scriu o iota si nu ma mira / deranjeaza / dezamageste chestia asta. Incerc s-o reafirm cat de des pot, ca nici vizitatorii mei sa nu-mi ia absenta ca pe ceva negativ, dar cred ca prea putini au inteles cu adevarat.
Nu ma simt cu nimic superioara cand nu scriu, si faptul ca nu o fac nu inseamna automat ca socializez mai mult (desi invers exista o legatura, e mai probabil sa scriu mai putin daca sunt super ocupata). Ideea asta cu superioritatea cred ca vine din faptul ca pentru tine e foarte important scrisul. La cineva pentru care nu conteaza asa de mult bloggingul nu se pune problema in modul asta.
Tomata
Chiar am vazut ca blogul tau suspina dupa tine. Dar inteleg si partea cu foarte ocupata. 🙁 Mie tare mult imi placea cum scrii, chiar daca nu citeam zilnic.
Tudor
Eu niciodata n-am motive intemeiate cand fac pauze mai lungi (cateva luni), pur si simplu se intampla lucruri mai importante in viata offline.
ana
nu cred ca e vorba de superioritate ci chiar de lipsa de timp
eu de exemplu am o prietena care a renuntat la blog pentru ca s-a casatorit, are un copil si de-abia are cateva ore libere seara tarziu in care nu stie ce sa faca mai intai.
Tomata
chiar unul dintre blogurile de la care m-am dezabonat zicea asta intr-un ultim post explicativ. are un copil, alte activitati si blogul n-o mai reprezinta. recunosc ca mi-a parut tare rau, pentru ca scria ca si cand il renega… 🙁
Rebecca
Daca despre mine e vorba… nu l-am renegat. Nu poti renega parte din tine. Doar nu ma mai regasesc in ceea ce obisnuiam sa scriu in el. Pentru ca am alte prioritati, nu este urma de infatuare in treaba asta. Nu vreau sa spun, ai sa vezi tu, ca nu mi-ar placea sa o aud nici eu. Insa… atunci cand ai o familie, oricat iti spun altii ca se schimba totul, nu poti intelege cu adevarat pana nu ti se intampla tie. E cursul vietii… e firesc sa nu ma mai identific cu ceva ce nu mai sunt. Repet, daca de mine era vorba, inseamna ca nu m-am facut destul de bine inteleasa in postul explicativ. 🙂
Si ca sa-ti raspund curiozitatii, daca tot am intrat, eu nu, nu mai vizitez alte bloguri, decat foarte rar si atunci citesc pe sarite si exclusiv la oamenii pe care ii stiu. Nu mai ma intereseaza sa vad de ce se cearta nu stiu cine cu nu stiu care… n-am timp fizic si nici nu ma mai preocupa. Petrec f f f mult timp pe internet insa in alte maniere, intr-o zi poate le voi face publice. 🙂 Nu ma simt cu nimic superioara, nici macar nu ma compar cu cei ce insa scriu, n-are a face una cu alta. Faptul ca nu mai sunt blogger este doar un fapt, nu o comparatie. Am urat intotdeauna fumatorii care au devenit nefumatori si ii urasc pe fumatori. 😀 Daca intelegi comparatia… n-are a face, pur si simplu. Si ca o incheiere… sa faci copil e divin in masura in care ti se intampla tie, din exterior pare superioritate sau aroganta. Nu e… e doar o minune 😉
Tomata
Da, la blogul tau ma refeream 🙂 Mie asa mi s-a parut ca si cand ar fi fost o parte de care vrei sa scapi, mi s-a parut ca ai fost putin cam dura cu el. Asta nu inseamna ca nu inteleg bucuria si minunea care iti ocupa acum timpul, pentru ca amandoua razbateau din cuvintele tale si mi-ar fi placut sa citesc in continuare despre minunea de a fi mama. Nu ca n-ar fi o gramada de bloguri care scriu numai despre asta si uneori cam citesc aceleasi lucruri, da’ fiecare traieste in felul ei experienta de a fi mama si de a avea o familie. Si imi place sa citesc despre bucuria asta, pentru ca abia astept sa fiu si eu mama.
Monica
Acuma ce sa-ti spun, desi eu scriu mai rar? Ah, un citat(aproximativ) din Catalin Tenita: fericirea iti taie pofta de scris! Nu zic ca e general valabil dar imi reciteam arhiva de pe blog si, in afara de faptul ca nu-mi aminteam prea multe, mi-am dat seama ca cel mai mult scriam cand eram bolnava si nervoasa:)
Tomata
oh, nu te-am mai vazut demult pe-aici 🙂 Si ma bucur foarte mult sa aflu ca esti fericita 🙂 Mi-ai adus aminte de ce ne spunea profa de romana in liceu: “daca nu esti un geniu pustiu, nu poti crea”. nu stiu daca se aplica si la mine pentru ca io’s a mai nefericita din cate cunosc acuma si tot nu debordez de creatie. 😛
Monica
Tu, nu m-ai vazut dar eu eram. Nici parfumul nu mi l-ai simtit?
Eu am zile cand nu fac nimic dar nu vine muza. De curand mi-am primit observatia ca sunt asa de acida si de rea si de critica si imi dau seama ca de fapt cu asta ma ocupam eu pe blog! Sa dau cu venin!:))))))))))
avea dreptate cu geniul pustiu! ce vremuri! scriam noaptea, stateam cu bloggeri pe mess, o nebunie!
addicted
Multi o fac din lipsa de timp, au un job obositor, copilasi etc. Stiu insa si persoane ce s-au lasat de blogging din cauza altor persoane carora le-au permis prea multe si in loc sa-i ignore au decis sa-si ia bagajele si sa plece fara a se mai intoarce.
Tomata
Sincer, si io m-as lasa de blogging daca as primi multe critici si multe insulte. 🙁 Nu fac fata prea bine comportamentului urat.
addicted
Dar daca totul nu ar avea o baza? Daca ar fi pur si simplu insulte din invidie? Respiri, injuri printre dinti, dai delete si mergi mai departe .. Pentru doi, 3 cretini nu-i cazul ca dai cu piciorul unor persoane carora le place ce scrii. 🙂
Tomata
Da, probabil ca nu, insa pe mine ma afecteaza destul de mult rautatea gratuita si mai ales venita din partea celor care nu ma cunosc… Sper sa nu se intample asta. 😀
lala
desi nu am blog si nu cred c-o sa am vreodata parerea mea este ca aici nu e vorba de superioritate ci de faptul ca si au gasit altceva mai bun de facut!nu are rost sa dezvolt ideea si sper ca nu sunt inteleasa gresit!
Raluca
Eu am renuntat la blogul personal, pe care l-am avut in jur de doi ani, pentru ca m-am angajat intr-un domeniu (la o revista glossy) in care trebuie sa scriu zilnic, sa interactionez cu foarte multi oameni si nu mai am dispozitia necesara sa scriu despre emotiile, trairile sau dilemele personale. Imi place totusi sa mai urmaresc unele bloguri si, din cand in cand, sa las cate un comentariu.
Tomata
Partea asta cu scrisul zilnic mi-a omorat si mie muza. si eu scriu zilnic despre muuuulte subiecte, atat de multe, incat cand ajung in fata blogului… nu mai stiu ce sa povestesc. pentru ca orice fac eu pe langa job e destul de sec si parca nu merita sa fie pus in cuvinte…
julie
Leapsa! Impartaseste cu noi 3 citate din filme, care ti-au fost dragi, te-au amuzat, te-au pus pe ganduri sau pur si simplu au fost memorabile.
Tomata
ti-am indeplinit dorinta 🙂
Pingback:
Victor
Eu am avut o pauză de vreo 2 luni de scris. Motivul meu a fost că treceam printr-o perioadă mai nasoală dpdv afectiv iar eu sunt exact opusul majorităţii: nu am stat să mă exteriorizez prin blog ci, din contră, am preferat să mă izolez. Nu am mai avut chef de blog de FB, de nimic. După un timp a trecut şi iată-mă iar la taste. Dar uneori am şi eu exact aceeaşi senzaţie ca şi tine şi mă încearcă aşa un imbold de a-mi băga picioarele în el de blog. Să-l las sau măcar să scriu mai rar, odată pe săptămână şi să trăiesc mai mult în rl.
Wraith
pai cred ca intervin “pauze” de genul asta fie din cauza ca apar alte prioritati ,fie pentru ca simti un gen de lehamite 🙂
Tomata
Si blogul tau parea lasat de izbeliste. Ma bucur sa vad ca inca il mai citesti pe al meu si asa cum ii spuneam Aranei: mai arata-te din cand in cand. 🙂
Wraith
Il citesc constant :)…numai ca eu nu folosesc tehnicalitati ca feeds/rss/etc…ci,mai simplu(pentru mine)..il am la favorite 🙂
Tomata
oooo, multumesc. >:D< 🙂
Arana
Superioara? LoL. Ma simt inferioara celor care scriu si pe care inca ii citesc cu mare drag. Eu nu mai pot. Ma apuca rasu/plansu cand mai ajunge cate un mail cu pls moderate comment (din cauza unor atacuri a trebuit sa moderez comentariile) in care vreun necunoscut ma indeamna sa mai scriu ca era bine. Dar nu mai e. Sunt incapabila sa mai. Am decazut, am trecut prin niste lucruri foarte nasoale in existenta mea si nu mai pot face asta. Sper ca intr-o zi o sa reincep. Material am, din fericire inca citesc cu acelasi drag. Si uneori seara, dupa ce ma pun in pat, imi vin idei geniale pentru a vorbi despre vreo carte. Din pacate insa, acolo raman.
Tomata
Sa stii ca blogul tau abandonat a stat la baza acestui post. Adica a fost unul dintre ele. Chiar ma gandeam ca mi-ar placea sa comentezi sa-mi spui ce mai faci. Imi pare rau sa aflu ca nu tocmai bine. 🙁
Mai arata-te din cand in cand, sa stiu macar ca esti ok. 🙂
>:D<
retete
se angajeaza la mc donalds
Oana
Hmmm… is la job si nu am timp sa citesc toate parerile acuma, dar eu as avea o lista :D. Oamenii poate s-au plictisit, s-au saturat, nu mai au timp, au gasit ceva mai interesant de facut, poate nu erau cititi, poate aveau feedback-uri negative.
Mie deocamdata imi place sa scriu chiar daca nu prea am cititori :)), simt eu ca ma descarc si, recunosc, ma bucur de numa’ cand imi zice cineva ca am scris ceva amuzant sau frumos.
Baby R.
ca pleaca in lume?
ca fug de lumea blogurile?
ca pur si simplu se satura?
habar nu am.
Alina Ilioi
Scrisul vindecă sufletul. Sunt convinsă că este o materie de timp până când se vor reîntoarce la scris
Alex.D
pe cuv. de obicei nu sunt cel care sa stau sa critic oamenii asa din neant dar in commentu’ tau e chiar ceva that bugs me(cum ar spune chinezu’) ” o materie de timp” nu inseamna “a matter of time” si viceversa…Pt numele lu’ Poseidon!
iri
eu cred ca poate veni usor sa te lasi de “blogging”. daca se intampla sa fii nevoit sa faci pauza o saptamana – 2, dupa cand ai timp/acces/loc parca iti vine sa faci altceva, nu mai esti la curent cu ce s-a mai scris si aia e, papa blog
Tomata
mie mi s-a intamplat sa fiu nevoita sa fac pauze fie din lipsa de inspiratie, fie de timp, fie de vacanta, dar mereu m-am gandit la blog si abia asteptam sa revin. 🙂
dragos c
daca se simt superiori, inseamna ca se apara de faptul ca s-au dovedit prea lenesi ca sa mai scrie.
e pacat ca au renuntat la o experienta din viata care este bloggingul.
sa daruiesti ceva celorlalti e greu…
Tomata
Chiar e o experienta de viata. Cu foarte multe plusuri. 🙂
Gabi
Eu abia apuc sa citesc cate un blog seara, inainte de culcare. Uneori abia am timp sa iau cina. Creierul meu parca e bagat in priza non-stop, abia reusesc sa il pun pe stand-by noaptea.
Scrisul pentru mine este ca o terapie … si mi-ar place sa am timp din nou sa o fac. Sunt convinsa ca ma voi reintoarce la blogul meu intr-o zi, cand lucrurile din viata mea se vor linisti putin.
Deocamdata tot ce imi doresc este sa nu mi se termine bateria.
Dama fara camelii
Eu am simtit nevoia de liniste, sperand ca starea aceasta va fi pentru o scurta perioada. Am tacut si nu am mai simtit nevoia nici sa scriu. In schimb, am citit in continuare blogurile dragi. Interesant este ca in ultimul articol m-am si scuzat, intr-un fel aparte, ca nu am mai iesit in blogosfera.
Tomata
asa as face si eu (si o si fac din cand in cand): as scrie un scurt articol astfel incat cine mai asteapta sa scriu sa stie ca nu mai am chef, nu mai pot, nu mai am timp, etc.
loopoo
Eu mi-am facut blogul mai demult, dar am fost delasator, cum ma stie lumea. M-am apucat mai serios de el de pe la sf. lui 2010, si am descoperit pasiunea de a scrie, si de a primi comentarii la ideile mele. Eu, ca si blogger care n-a mai scris, m-am dus un pic in letargie. Noroc ca m-am intors!
Keke Margeluta
Stii cum se zice: pentru toate exista un sfarsit! Cert e ca atunci cand nu ai starea necesara pentru scris, decat sa aberezi cu gratie, mai bine o lasi balta. 😉
veone
Imi cer scuze c-o sa dau link la mine, ca si cum as avea eu raspunsul ;)). Doar ca erau niste intrebari, pe care mi le puneam, similare cu ale tale…
http://veone.wordpress.com/2010/12/14/cum-mor-blogurile-un-post-lung/
Tomata
Foarte misto articol. 🙂
zamo.ca
libertatea, bat-o vina..
Nice
Mi-e greu sa cred ca cineva care are un oarecare succes, e comentat, eventual castiga si bani din asta, are deja microbul in sange, se poate lasa de blogging.
Tomata
Si-asta-i drept 😛
Mihai Motrescu
blogul da dependenta dar nu la toti:)
ice4you
Hmmmm … buna discutie …
Unul dintre motive cred ca este acela ca moda blogului a cam apus! Acum este la moda sa ai cont pe Facebook and co. unde pe langa pozele cu tine la mare, sub mare, pe mare langa mare, in munte, sub munte, pe langa munte, in munte … sa mai arunci si doua trei cuvinte ca poate se pune de o socializare 😀 Este destul de greu sa intretii un blog daca chiar ai ceva de scris (desi unele contin mai multe poze sau clipuri de pe you tube), iti ia mai mult timp decat sa postezi niste poze si sa scrii din varful tastelor … iar in ultima vreme avem tot mai putin timp.
Pe de alta parte … unii dintre cei care scriu se reinventeaza … a fost si cazul meu cand de voie de nevoie, am facut’o de cateva ori … odata de nevoie ca m’am trezit fara blog prin amabilitatea celor de la gugal si mai ales a celor ce ma indrageau la greu si au tot dat la rapoarte pana aia de la gugal au zis ca … nu conteaza cat de adevarate sunt, ei il inchid sa fie siguri … 😀 … si iaca asa a mai durat ceva vreme pana am avut chef sa ma apuc de altul, la care fie vorba intre noi … imi tot promit sa il readuc la vechea glorie a celui apus … dar cam vorbe au ramas pana acum 😀
Pe aia care motiveaza ca au nascut/facut case/ridicat cetati … nu prea pot spune ca ii inteleg … pentru ca toate astea nu inseamna moartea lor ca spirite … ci mai degraba adaptarea la o noua situatie … desi nu e deloc usor … recunosc ca de aici si eu cu reinventatul meu pana am ametit de tot 😀
Pana la urma … important este ca mai gasesti ceva de citit pe ici .. pe colo … ca bloguri inca mai sunt … pe ici pe colo … ca unii chiar scriu ceva … pe ici pe colo … chiar daca cei mai multi doar au impresia … pe ici pe colo 😀
Pana una alta … cat mai suntem … ne mai citim … si pana la o noua revedere … toate cele bune … ca tot veni vorba … te repun in blogroll … la asta cu ingeri si draci 😀
Toate bune! 😉
Tomata
Nu stiu daca moda blogurilor a apus, ca inca mai apar o gramada de bloguri zilnic. Si atata timp cat lumea o sa simta nevoia sa scrie, sa se descarce, eu cred ca blogurile or sa tot existe.
Iar pe cei care au familii, case si joburi noi ii inteleg pentru ca am trecut printr-o perioada (si inca trec) in care nu mai sunt eu stapana pe timpul meu, ci altii. Si o gramada de responsabilitati, care nu asteapta sa scriu eu pe blog sau sa socializez. Si din cauza asta nu mai ai nici inspiratie, nici chef, nici tragere de inima.
Pato Basil
probabil se duc in “Rai” sau in “iad” :))
ice4you
@ Tomata – faptul ca apar bloguri noi in fiecare zi, nu este atat de relevanta, atata vreme cat, asa cum am spus mai sus, nu toti scriu ceva in ele! Nu stiu daca este chiar modul cel mai bun sa te descarci pe ceva … ca pana la urma este cam aiurea ideea sa vorbim de un blog ca doar un soi de jurnal personal … dar poate fi luata si asa … daca alte metode nu sunt 😀 Dapa’i no .. fiecare are dreptul sa scrie ce isi doreste … dar macar de ar scrie 😀
@Pato Basil – nu iti vine poate sa crezi, dar cam de acolo a plecat ideea de baza a acelui blog, care bineinteles ca in curand va trece la un stadiu nou de dezvoltare/evolutie, ca deh … tot o reinventare sunt, pana cresc eu mare 😀
VirtualKid
Si mie imi lipsesc cativaoameni in randurile carora ma regaseam de multe ori. Unul dintre ei este Paul Gabor.
Sirg
Eu am un job destul de obositor si adesea vin acasa tarziu. Atunci nu mai am chef sa scriu. Imi lipsesc vremurile cand aveam chef si timp sa disec tot felul de subiecte pe blog si sa comentez la altii. In cazul meu, blogul mi se pare ca a imbatranit si ca a ajuns intr-o faza in care nu prea mai am ce sa scriu. Nu ca n-as avea subiecte, dar nu am timp sa il duc in directia (tema) pe care o doresc.
Mie nu-mi place sa am un blog cu defulari, ca toata lumea sa stie ce se intampla in viata mea personala si sa primesc “sfaturi” de la diversi necunoscuti, cand eu n-am timp sa vorbesc cu prietenii mei buni. Prefer sa vorbesc cu oameni decat sa scriu pe blog ce probleme am. Totusi asta e o chestie care depinde de la om la om, sa nu intelegi ca am ceva cu blogurile personale.
Nu ma simt “superior” cum zici, de fapt nu stiu de unde ti-a venit impresia asta, dimpotriva, ii admir pe cei care isi fac timp pentru blogul lor si cauta teme noi, interesante de discutat.
Totusi, dupa o perioada in care am facut cativa pasi inapoi legat de bloguri, revenind, gasesc ca blogurile sunt cam superficiale. Se linkeaza cam aceleasi chestii, funny stuff, virale, subiectele se repeta si blogurile care le gasesc interesante, sunt alea cvasi anonime, unde cineva are un hobby sau ceva mai inedit de aratat.
Sirg
A, si inca ceva — daca imi lipseste ceva legat de blogheri, imi lipsesc serile acelea grozave de pe vremea cand faceam clubul de joaca!
pheideas
S-au mutat pe FB ! :)) Nu e suficient sa stii sa scrii; musai sa ai si ce scrie. Cateodata ma intreb si eu – de ce sa mai scriu ? Daca scrisul reprezinta o forma de comunicare, parca as vrea sa fie si bidirectionala. :)) … Apropo – fain blog ! Felicitari ! 🙂
minecraft free
Very nice post. I just stumbled upon your blog and wanted to say that I’ve truly enjoyed surfing around your blog posts. In any case I¡¦ll be subscribing to your feed and I hope you write again soon!
Pingback: