De doua ori in Garaj Pink Freud

Până acum vreo 5 zile, să fiu înconjurată de oameni care zâmbesc şi se simt bine, care pentru câteva ore uită de orice greutate şi tristeţe, mi-ar fi fost greu de suportat. Pentru că nu puteam sta mai mult de o oră faţă în faţă cu cineva fără să mă apuce depresia sau, dintr-o dată, cheful subit de a-i da shut down  şi a mă retrage în durerea mea.

Însă miercuri am făcut o excepţie pentru că am vrut neapărat să o cunosc pe Maddame, al cărei blog nu merge din motive de hosting, şi totodată să îi văd pe cei care au fost alături de mine atât la bine cât şi la greu. Aşa că mi-am luat curajul de-o aripă, m-am înarmat cu toate zâmbetele pe care le-am avut la mine, m-am sprijinit de Iubi şi m-am dus în Garaj Pink Freud. Am întâlnit o Maddame foarte altfel de cum m-am aşteptat. Adică unde erau cei 30 şi ceva de ani pe care credeam că-i are? Unde era sobrietatea impusă de nume? Nicăieri. La altă femeie, poate la altă bloggeriţă pe care încă n-o cunosc. 😛 Am cunoscut în schimb o Anca plină de viaţă şi deschisă, exact genul de om care-mi place mie, cu care poţi să vorbeşti despre orice. Mă bucur tare că a trecut prin Timişoara şi ne-a chemat la întâlnire. 🙂 Am stat în jur de o oră şi jumătate şi am plecat de-acolo cu sufletul puţin mai uşor.

Apoi… îmbiată de altă tură de bloggeri faimoşi, dintre care pe unii nu-i cunoşteam deloc şi alţii pe care îmi doream cu tot dinadinsul să îi văd la faţă, am ieşit din nou, vineri seară, tot în Garaj Pink Freud. Am regăsit distracţia de la blogmeeturile timişorene, ba chiar am avut un moment când am început să ma bâţzâi timid pe Read my mind de la The Killers. Muzica e într-adevăr un panaceu, poate asta ar fi soluţia ca să îmi regăsesc pofta de viaţă.

Pe lângă că i-am revăzut pe cei de miercuri şi pe mulţi alţii pe care nu i-am văzut de prea mult timp, i-am cunoscut pe cei care au venit cu blogtripul organizat de Bobby Voicu şi pe alţii care au venit pentru Verde pentru biciclete (eveniment la care îmi pare rău de tot că n-am ajuns).

Nu mai ştiu ordinea şi poate nici pe toată lumea pe care am văzut-o aseara, că era întuneric, fum, gălăgie, nebunie. Deci îmi cer scuze anticipat celor pe care i-am lăsat pe dinafară.

I-am revăzut pe Denisuca şi Vis Urât, la fel de veseli ca întotdeauna şi la fel de bucuroşi să fie din nou la Timişoara.

Apoi am avut un mic şoc când l-am cunoscut pe Makavelis, pentru că nu mă aşteptam la aşa un tip oarecum timid, da’ mai ales cu aşa o înfăţisare aproape prea cuminte. Şi cât de rău poţi fi în scris! :)) Cine ştie, poate te mai îndulceşti un pic 😛

Minxieee a fost una dintre persoanele pe care abia am aşteptat să le cunosc, deşi n-am interacţionat noi nu ştiu cât pe blog sau pe twitter, dar, la fel ca şi Maddame, e omul cu care poţi împărtăşi de la un râs zdravăn până la experienţe gen săritul cu paraşuta.

Raluxa a fost şi ea o surpriză pentru că mă aşteptam la un om mai înalt, pe măsura importanţei ei. 😛 Ce chestie… să te gândeşti că oamenii cu influenţă sunt înalţi 😛 Era obosită, draga de ea, da’ tot i-am ţinut o prelegere despre Piaţa Unirii şi aproape am obligat-o să meargă la Verde pentru biciclete.

Pe Adrian Ciubotaru l-am recunoscut din prima şi după ce m-a salutat aşa, ca din avion, m-am pripit cu tragerea concluziilor. Dar, partea bună e că concluziile mele s-au infirmat şi după o discuţie educativă (pentru mine), am concluzionat din nou: Adi e un tip de treabă şi o să mă străduiesc să îi urmez sfatul.

Bobby Voicu, pe care l-am cunoscut cu ocazia Startup Days, nu m-a mai recunoscut şi a venit să se prezinte din nou. :)) Cute, că după ce am înlocuit Andreea cu Tomata, m-o şi pupat.

Deşi nu l-am văzut cred că în nici o poză, în afară de cea de pe twitter, care nici nu e prea clară, l-am recunoscut şi pe Alex Negrea. Ne-am pupat de parcă ne ştiam de-o viaţă sau de parcă ne-am fi văzut cel puţin odată. Mie-mi place genul ăsta de familiaritate şi tare m-am bucurat că atât el cât şi ceilalţi de la Bucureşti s-au simtit în largul lor cu noi.

Andrei Crivăţ a „ţinut blogosfera în palme” aseară, cel puţin aşa se lăuda pe tricou. 😛 Am făcut schimb de numere de telefon, da’ nu mai ştiu pentru ce urmează să ne sunăm. Probabil să ma invite la nuntă. :))

Alina CST, că doar aşa, ne-am „recunoscut”, are nişte ochi superbi. N-am întrebat-o şi nici nu m-am uitat atent dacă are lentile, da’ faini, mă, faini. Ei, Andrei Zaharia şi Laviniei Biberi li l-am dus pe superbul .

Dani Damian e puştiul de 16 ani  care uimeşte pe toată lumea. Sunt convinsă că e obişnuit să se spună lucruri frumoase despre el, aşa că n-o să fiu nici eu zgârcită cu laudele, da’ aseară, dragul de el, ori era prea obosit, ori eram noi prea gălăgioşi. 😛 Sper să fie mai plin de energie în seara asta.

Şi cam aici mă opresc că nu-mi mai aduc aminte. Sper să se îndure şi alţii să scrie, ca să pot completa şi eu lista. Am vorbit cu aproape toată lumea, cu unii mai mult, cu alţii mai puţin . Sper însă să recuperez în seara asta, pentru că îmi mai fac curaj şi azi să mă avânt până în Fratelli. Partea bună la doliu, e că nu trebuie să-mi fac griji cu ce mă îmbrac.