S-a stins

Dupa multe luni de chinuri, dupa prea multe ore in care isi astepta sfarsitul, bunicul meu a murit. Aseara. A trait o viata lunga fiind si bun si rau, a fost lucid pana in ultima clipa si abia dupa ce si-a vazut cei trei copii, a putut sa inchida ochii pentru totdeauna. M-am bucurat ca a scapat de atata durere fizica si sufleteasca. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i ierte pacatele.

Eu? Eu am un sentiment ciudat… o teama impletita cu resemnarea si o presimtire ca e abia inceputul. Nu m-am intalnit cu moartea decat de doua ori in viata – prima oara cand a murit strabunica mea si apoi cand mi-a murit primul catel. Acestea au fost mortile care au sapat adanc de tot in sufletul meu… Cea a bunicului meu, vine mai mult ca o alinare, pentru ca la 94 de ani, ai trait deja suficient si cand ultimele luni iti sunt pline de durere, numai sa traiesti nu mai vrei.

Doamne, doar daca ar trai parintii mei cand eu voi avea 65 de ani…

44 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *