Pesimismul, boala sigura

Dacă anul trecut ma plimbam cu mama mea pe la doctori şi prin spitale, anul ăsta, favoritul la premiu este tatăl meu. Analize de toate felurile, spaime care mai de care mai infricoşătoare – şi are un stil infernal de a băga frica în noi – ca să primim un rezultat destul de urât, dar, zic eu, mai bun decât tot ce am crezut noi (insuflat de pesimismul incontrolabil al tatălui meu). Zilele astea i se va face o splenectomie, adică mai pe înţelesul nostru, al celor care nu mâncăm termeni medicali la micul dejun – i se va scoate splina. Eu una mă bucur, deşi nu e tocmai uşor să trăieşti fără splină, însă orice nu e cancer şi se poate trata prin operaţie, tratament de orice fel, sounds good to me.

Ceea ce mă aduce la ideea acestui post. Nu vreau să scot din sufletul meu amărât tot ce zace acolo, că v-aş strica ziua şi oricum de câteva zile, îs eu destul de tristă, nu tre’ să  fiu şi când intru pe blog. Deci ideea: eu consider aşa: orice boala sau afecţiune ai, atâta timp cât există o soluţie şi nu eşti în stadiu terminal, profită. E şansa ta la o viaţă mai lungă. ştim cu toţii că medicii din ţara asta nu-s cei mai capabili şi nu le pasă atât de mult de pacienţi cât ar trebui, dar pe bune dacă eu nu mă simt mai în siguranţă şi mai optimistă când sunt la spital decât când sunt acasă şi nu ma ingrijeşte nimeni. şi dacă ar fi nevoie de o operaţie pe creier cu 50% şanse de reuşită, eu tot m-aş opera. Aş face orice să nu dau ortul popii înainte de vreme. Şi aş gândi mai optimist, n-aş alege de sigură cea mai rea variantă care îmi trece prin cap sau pe care mi-o servesc alţi “specialişti” de teapa mea.

Uf…. e omul pe care îl iubesc cel mai mult pe pâmant… nu ştiu ce m-aş face fără el. 🙁

36 Comments

  • fleurdulys

    Multa sanatate tatalui tau!

    Si sa stii ca nu sunt toti doctorii la fel, exista si medici extraordinari.

    Cat despre optimism, conteaza foarte mult. Cunosc oameni cu cancer carora nu le dadeau doctorii mai mult de o luna de trait, dar au supravietuit mai bine de un an si inca o mai duc. Pentru ca nu s-au dat batuti.

    Ai grija de tine si de tatal tau. *hug*

  • ZuZu

    Sper să fie bine tatăl tău. Am avut şi eu odată o sperietură şi îţi înţeleg spaima.

    Asa cum spui, as acum zice si fleurdulys, optimismul conteaza foarte mult. Însă e foarte greu. Când eşti sănătos nu ştii ce greu e să fii optimist când ştii că eşti bolnav.

  • Dojo

    Clar, trebuie sa fii POZITIV cat se poate si sa lupti cu tot ce ai. Cred ca in cateva zile si eu intru la niste “studii”, pentru ca este necesara o mamografie, din ce simt la palpat. Asta poate sa fi o chestie minora sau poate iesi cu cantec mare. Incerc sa am in cap doar faza cu “va fi ceva simplu si trecem peste asta”, mai ales ca va trebui sa tin secrete investigatiile fata de o anumita parte a familiei (ca moare saraca de spaima inainte sa primesc eu rezultatele).

    Sanatate ii doresc tatalui tau .. va fi bine. Trebuie sa fie, ca ne-am cam saturat de greutati si vesti rele 😉

    Iar tu fii tare, ca din pacate tot pe carca ta pica totul 🙂

  • Copila blonda

    trebuie sa fii constienta ca organismul nostru e proiectat perfect. E cu asemenea iscusinta fabricat, incat sa functioneze 2-300 de ani. Are capacitati incredibile de regenerare si insanatosire.
    Totul e sa il respectam. In asta intra si mintea noastra. Trebuie sa incetam a o hrani cu temeri si ganduri negre.
    Sanatatea e starea de normalitate!

    Bafta multa!

    at Dojo: secretele pot face mai mult rau decat bine. Iar vestile, chiar si cele despre incertitudini pot aduce reactii surprinzatoare. Ai incredere in ea, iti va fi un real sprijin. Nu ii arata ca o subestimezi.
    Am trecut pe strada aia .

  • Dojo

    Copila blonda, persoana in cauza este cardiaca. Aproape ca a facut infarct de teama ca mi s-ar intampla ceva si era vorba de plecat doar cu masina vreo 3 ore spre munte. A fost absolut inspaimantata, desi am venit pe acasa in fiecare zi si am sunat-o cum am ajuns.

    Acum vreo 15 ani a avut si ea o faza de “suspectie” de cancer mamar si i-a fost greu sa treaca peste asta. Plus ca abia acum 1 luna am ingropat un prieten foarte drag, ce a murit de cancer.

    Orice ii spui in legatura cu treaba asta sau ceva care (in caz nasol) poate “degenera”, ar ucide-o.

    Nu de sprijin este vorba aici, ca este un inger de om, mi-e teama ca numai gandul ca “soarele ei” ar putea fi suspecta chiar si asa foarte “tras de par” de asemenea chestii, ar baga-o in pamant.

    Oricum nu e cazul sa ma dau cu fundul de pamant. Din ce am studiat deja pe neturi, in general nu ar trebui sa bag raul in fata. Voi face investigatiile in cauza si probabil se va trece la ceva medicatie. Am 31 de ani, sunt un cal de om, deci sincer la ora asta nu gandesc chiar pesimist. Plus ca am fost sanatoasa tun toata viata, deci pot duce multe.

    Imediat ce aflu niste vesti si stiu cum sa procedez, daca nu este ceva serios, ii voi da niste informatii. Pana atunci insa o las sa doarma in liniste. Abia m-am intors cu ea de la control cardio si e super-slabita .. chiar nu doresc alte probleme.

    PS: uite cum ii stricaram fetei articolul. Tomatina, sorry de offtopice 😉

  • Liviu

    Va fi bine, sunt sigur. Asa am umblat si eu cu maica-mea anul trecut. Trebuia operatie pe inima si alte tipuri de chestiuni. Pana la urma a ramas la tratament. Cate zile i-o da Dumnezeu…

  • did

    o sa fie ok, tomatini, iti zic eu. am vb cu universul si m-a asigurat >:D<

    la un moment dat, din pacate, vom sti ce sa ne facem fara multi 😐
    dar momentul ala e depaaaarte. deci sanatate!

  • Diana Indiana

    Hai mai ca o sa fie bine ! Sunt sigura de asta 🙂 !

    Si eu am trecut prin clipe fff urate cu tata (stii tu ca ti-am mai spus…), clipe care nu-mi vor iesi din minte niciodata , dar utie ca in final…Cineva acolo Sus ma iubeste 😉 si Ii multumesc pt asta !

    Ai incredere…!
    Te pup, o zi frumoasa sa ai !

  • carlitos

    Stimate domnule “tata de Tomata”,

    Daca ati ajuns sa cititi randurile astea (ale ei) si sper sincer ca ati facut-o, ar trebui sa nu va mai iasa niciodata din cap cat va iubeste fata si cat rau va faceti amandurora, gandind negativ!

    Nu confundati adevarata batranete si neajunsurile ei (boli, nepuntinta, dependenta) cu varsta inca de mijloc a vietii! Inca nu e timpul de boli incurabile si ganduri negre, mare parte din sanatatea nostra fizica tine de gandirea pozitiva, de forta si vointa cu care ne pastram optimismul… iar varsta de 50 de ani e perfecta pentru a visa la viitor, la vacante, la momente frumoase, la clipe fericite in familie, cu nepotii si chiar stranepotii!

    Capul sus, pieptul inainte… Tomata are nevoie de un tata in viata ei, nu de povara unei gandiri negative!

  • Manu

    Ii doresc numai sanatate tatalui tau si putere multa voua, celorlalti membri ai familiei, sa-l puteti sustine! Poti sa arunci un ochi pe un site cu niste produse despre care se stie inca destul de putin la noi, din pacate. E vorba despre producerea de celule stem adulte in organism, cele care sunt responsabile de insanatosirea noastra. Citeste si pe forum-uri despre produsele de acolo si vezi daca te intereseaza, in special Olimpiq stem xcell, este produsul cel mai tare! Sanatate multa! http://www.vitacrystal.ro/

  • Copila blonda

    Dojo, eu ma gandeam la altcineva. 🙂
    Şi da, cu adevărat nu mai e o problemă, nouă ne-au zis inclusiv patologia aia najpa la “boli cronice”.
    Că eşti puternică dovedeşti în fiecare zi. Era şi culmea să te opreşti vreodată! 😉

  • ramo

    Sanatate multa tatalui tau! Si incearca sa-i ridici moralul…fii tu optimista pentru el, chiar daca iti este greu. Din proprie experienta pot sa-ti spun ca functioneaza si pana la urma se molipseste(chiar si cei mai indaratnici se dau pe brazda). Multa putere draga mea.

  • Bia

    Va fi bine, eu așa zic, în plus nu sună a operație grea. Capu’ sus că va trece și asta cu bine și vor veni altele că așa e viața, dar cu încredere și optimism toate par mai ușoare.
    Știu cum e 🙂

  • Dojo

    Copila blonda, saru-mana de cuvintele frumoase 😉

    Cineva-ul va afla imediat ce stiu si eu mai multe. Mi-e teama ca voi avea nevoie de un “complice”.

  • Gabi

    Si eu eram pesimist intr-o vreme si aveam impresia ca toate relele mi se intampla numai mie. Si, culmea!, a fost nevoie sa apara o problema nasoala de sanatate ca sa-mi schimb atitudinea. In mod paradoxal, in loc sa capotez (cum ziceam, diagnostic destul de urat), am privit totul cu un optimism rezervat, am facut tot ce-a depins de mine, am avut probabil si putin noroc si a fost ok.

    Ce-am invatat eu e ca extremele nu sunt ok. Problemele de genul asta trebuie tratate cu seriozitate, responsabilitate si, in masura posibilitatilor, cu mintea limpede, fara scenarii negre, mai ales in conditiile in care suferindul nu e medic, deci in necunostinta de cauza. Fiecare trebuie sa faca tot ce depinde de el ca lucrurile sa fie ok pe termen lung (chiar daca la inceput e mai nasol/dureros).

  • adizzy

    o sa fie bine…e greu cand ai de-a face cu un pesimist…stiu cum e, maine merg si eu cu cineva drag mie(bunica) la doctor ca sa hotarasca daca va fi operata sau nu..si chiar daca stiu ca operatia va fi una usoara si ii va face foarte bine, ea ne chinuie cu ganduri ca o sa moara, ca nu stiu ce si e doar la picior operatia..si nu e placut, dar cumva o sa fie bine…scuze am deviat de la subiect..sanatate tatalui tau si incredere ca va fi bine..si spunei ca bloggeri il(te) sustin 😉

  • LiaLia

    Of, sunt alături de tine mai mult decât îţi închipui 🙁 Şi eu am cel mai iubit dintre pământeni, pe tata, cardiac şi ne face suprize din când în când, că el e genul care nu spune nimic, până cade pe jos 🙁 Şi tot cu gânduri panicoase şi negative în cap 🙁 Dar ştiu cât de mult îl ajută să mă vadă pe mine, iubita lui fată, optimistă şi veselă şi încrezătoare. Multă sănătate şi putere, draga mea!

  • Dan

    Cineva spunea ca organismul nostru e construit perfect. Asa-i, poate chiar perfect n-o fi el, dar e foarte bine facut. Pâna nu cad toate nu se lasa. Si totul este în cap: acolo este cineva care învârte o manivela si tine “tonusul” ridicat. Daca el oboseste, mai tre’ sa învârta si altii. Si Tomato, “medicii din tara asta” sunt foarte buni, nu stiu daca cei mai buni din lume, dar sunt în top. Eu nu mi-as dori sa ma îombolnavesc aici în Franta. Spitale frumoase, aparatura de vis, bani multi! Dar daca-i cade un aparat în pana, “docteur” este pierdut: ochiul, mâna si urechea nu-l prea mai ajuta. Deocamdata nu-i cazul, asa ca dau la manivela cât pot. Sigur sunt subiectiv, dar ma învârt de o viata printre doctori si stiu ce spun. Bafta multa, sanatate si sa va aduceti aminte în curând de toata istoria asta ca de o raceala!

  • Tomata

    @ fleudulys –> Multumesc. Stiu ca exista doctori buni si extraordinari, doar ca tre’ sa ii nimeresti. In cazul de fata il stim pe doctor de cativa ani, ca i-a mai facut si o operatie de hernie tatalui meu si e foarte bun.

    @ ZuZu –> Pentru el cuvantul optimism nici nu exista. Si pot sa fiu eu oricat de optimista, nu e contagios. 🙁 Bine ca acum e bine. 🙂

    @ Dojo –> Sper ca studiile ti-au iesit bune. In sensul ca n-ai probleme. Ca stim cu totii cum e cand sunt probleme. Multa sanatate sa n-aibe acea persoana de ce sa se sperie. 🙂

    @ Copila blonda –> Eu am incercat sa fiu optimista pentru el, dar m-a adus intr-un hal ca acus il vedeam ingropat. 🙁 Nu e usor cu mintea lui. Cu a mea da, cu a lui deloc.

    @ jane –> Multumesc. 🙂 A fost scos tot ce a fost rau.

    @ Andreea –> Multumesc. Da, acum e bine.

    @ Dojo –> Nici o problema. Eu ma bucur cand oamenii vorbesc intre ei, nu numai cu mine. 🙂

    @ Liviu –> 🙁 OOf, multa sanatate mamei tale.

    @ zmeura –> 🙂 Am tras o tura buna de plans ieri si am scos tot afara. Tot de tinusem de cand a inceput nebunia. Acum sunt usurata.

    @ Virginica Maria –> Multumesc, la fel. 😉

    @ did –> Universul tau s-a tinut de cuvant. Tre sa te scot la 2l de Cola in parc. 😉

    @ Diana Indiana –> Da, stiu si ma bucur ca totul e bine. Atat de bine cat poate sa fie, pentru ca stim ca in ambale cazuri putea sa fie mai rau. 🙁

    @ carlitos –> Sa stii ca dl. “tata de Tomata” a citit comentariile si a lacrimat un pic la commentul tau. 🙂 Oricum poate i-a dat de gandit sa nu mai gandeasca tampenii. 🙂 Multumesc. :*

    @ Manu –> Multumesc de urari – asa sa fie. 🙂 Crede-ma ca atunci cand va fi vorba despre mine n-o sa ma dau in laturi de la nici un fel de tratament. Cand insa e vorba de un sceptic ca el… nu vor functiona. 🙁

    @ Corina –> Daa, acum e mai bine. Speram sa fie si mai bine.

    @ dani –> Oh, ce urare frumoasa. Multumesc. 🙂

    @ ramo –> Multumesc 🙂 Incerc sa ii ridic moralul, dar nu prea am cu cine. 🙁

    @ Bia –> Nu stiu cat de grea a fost operatia, dar… a durat cam 2h. 🙁 Acum e bine insa. 🙂

    @ boghi –> Da, s-a facut. 🙂 Acum asteptam sa iasa din spital si sa fie totul ca mai inainte, mai putin cu durerile. 😛

    @ gabi –> Multe lucruri rele ni se inampla fiecaruia. Si toti avem impresia ca numai noua si e evident o impresie gresita. 🙂 Trebuie sa invatam sa ni le purtam pe toate fara sa dramatizam prea mult. Insa unii chiar nu pot sa vada colorat ca negrul si griul sunt predominante.

    @ Cartitzoiu –> Nu ma las. 🙂 Mai cad eu din cand in cand, da’ ma ridic tot timpul. 😛

    @ adizzy –> Multa sanatate bunicii tale. O sa fie bine, ai sa vezi. Acuma pot sa te incurajez si eu. 🙂

    @ LiaLia –> Multumesc mult pentru cuvintele tale si pentru sprijinul moral. Multa sanatate tatalui tau. Of, oamenii astia nu stiu cum sa se poarte, unul e prea pesimist, altul nu zice nimic…

    @ dn –> 🙂 Este bine. Multumesc. 🙂

    @ dan –> Stiu ca sunt unii medici buni, extraordinari, fabulosi. Numai ca tre sa ii gasesti, sa te bage in seama si dup-aia e ok.

    @ evergreen –> Exista miracole. Poate nu pentru toti, poate nu tot timpul, dar poate esti omul potrivit la miracolul potrivit. De-asta tre’ sa incerci orice. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *