Adevarata viata de gheisa

Autor: Mineko Iwasaki
Nationalitate: japoneza
Titlu original: Geisha, a life
Anul aparitiei:
Premii: nu
Ecranizare: Memoirs of a geisha (2005)
Nota mea: 6/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Am vrut sa citesc Adevarata viata de gheisa doar datorita scandalului iscat de cartea lui Golden fara de care, de altfel, nici n-as fi aflat ca adevarata gheisha a scris si ea un roman.

As vrea sa pot vorbi despre adevaratele memorii ale unei geishe fara a le compara prea mult cu bestsellerul american. Cred insa ca mi-e cu neputinta pentru ca odata ce le-ai citit pe amandoua e destul de greu sa te detasezi de prima pentru a o discuta pe a doua. E destul de greu sa citesti fara observatii de genul: In Memoriile unei gheise nu era asa, sau in cartea lui Golden, personajul asta era de fapt altul.

Mineko Iwasaki si-a scris cartea in colaborare cu o traducatoare, Rande Brown, motiv pentru care nu are o valoare de capodopera literara, ci mai degraba joaca rolul unui document, al unei declaratii, al unui drept la replica. Dupa ce am citit si varianta ei am inteles de ce s-a simtit jignita de cele scrise de Golden. Acesta, din dorinta de senzational, din obiceiul de a imprima cartii un caracter tipic american, a denaturat putin (mai mult) povestea celei mai faimoase geishe ale Gionului. Nu spun ca Memoriile unei geishe este o carte rea, dimpotriva, ramane una dintre preferatele mele, dar greseala lui Golden a fost ca a prezentat ca adevarata o carte care era doar inspirata si apoi repovestita cu adaugiri din fantezia lui.

Adevarata viata de gheisa infatiseaza viata lui Mineko Iwasaki, nascuta Masako Tanaka, din frageda copilarie si pana la momentul scrierii cartii. Familia in care s-a nascut a avut mai multi copii, dintre care doua fete care au fost date unei okya pentru a deveni geiko. Mult mai tarziu, lui Masako, inca micuta, i se propune – si nu e obligata sau vanduta cum afirma Golden – sa devina geiko, la varsta maturitatii urmand sa mosteneasca okya atat familia biologica, cat si cea adoptiva se poarta frumos cu ea, lasandu-o sa se bucure de o libertate deplina. Disciplina la care era supusa Sayuri de catre matusile ei si celelalte geishe ale Memoriilor, in cartea de fata este o disciplina auto-impusa, o conduita ceruta la scoala si perpetuata in viata de zi cu zi.

Indragostita de dans, Mineko isi dedica tot timpul perfectionarii tehnicilor, cauta in ea gratia pe care sa le-o imprime miscarilor. Perfectionista pana la exagerare, gheisa este de fapt o fiinta foarte singura, extrem de inchisa in ea si de multe ori, singurul loc ce-i ofera alinare, singurul obiect ce o proteja de lume este un dulap in care se inchide de fiecare data cand e trista.

Incetul cu incetul devine cea mai cautata si cea mai respectata gheisa, castigand mult mai mult decat datoreaza okyei. Matusile adoptive nu-i refuza nimic, nici macar dorinta de a-si cumpara un apartament unde sa traiasca singura. Amuzant episod, pentru ca ea nu stie sa faca nimic, nici macar cumparaturi.
Personajul malefic din Adevarata viata de gheisa nu e o gheisa necunoscuta, nefamiliara, cum era Hatsumomo, ci chiar una dintre surorile bune ale lui Mineko, Yaeko. Ea e cea care ii face greutati de cate ori are ocazia, insa niciuna nu este atat de grava precum in Memorii.

Apoi, dragostea pe care Sayuri o nuntreste pentru Presedinte e de fapt marea dragoste a lui Mineko pentru un actor, pe numele sau Toshio. O poveste de dragoste putin mai fada decat cea imaginata de Golden, insa probabil la fel de intensa in viata geishei.

Nu, cartea nu se termina cu happy end, Mineko nu ramane cu Toshio pentru ca acesta e casatorit si desi ii promite, nu divorteaza. Mineko se casatoreste cu un alt barbat, au un copil, dar aceasta ii supravietuieste sotului si dupa moartea lui nu se mai recasatoreste.

Stiu ca am dat prea multe detalii, insa desi am citit ambele povesti, cea care imi va ramane mai aproape de suflet este minciuna, Memoriile unei geishe, si n-as vrea sa uit anumite lucruri din adevarata poveste pe care am vrut sa le notez aici.

14 Comments

    • Sayuri20

      Sa fii gheisa nu inseamna sa fii prostituata, incultule! Citeste cartile si vei intelege…dar daca nu ai destula minte incat sa intelegi asta mai bine taci!

  • Oana

    Si eu le-am citit pe amandoua, motivata sa citesc “povestea adevarata” doar de dragul comparatiei. Intr-un fel, fiecare din cele doua mi-a fost apropiata: “Memoriile” pentru ca m-au captivat si “Adevarata viata…” pentru valoarea de documentar, daca ii pot zice asa. Tocmai pentru ca le-am perceput atat de diferit, imi e foarte greu sa le compar. Faina prezentarea, mai ales punerea fata in fata a contrastelor evidente dintre cele doua.

  • Kabool

    Iti citesc blogul de ceva vreme, si azi a venit randul sa iti trimit si tie o leapsa. Daca vrei poti intra sa vezi despre ce e vb…

  • Dojo

    Si uite ca acum vin eu, inculta, care nu a citit niciuna dintre carti. Am vizionat la ceva timp dupa lansare filmul si mi-a placut. Pentru ca am eu “apasarile” mele cu Japonia si m-a uns pur si simplu la suflet. A fost un film frumos.

    Cartea nu am apucat sa o citesc si mi-e teama sa nu imi spulbere imaginea frumoasa a filmului.

    Sa “ma” explic:

    Am vazut in urma cu niste ani “The Empire of the Sun”, film care in opinionul meu este genial. Din nou, filmele mele japoneze si apasarile “filozofice”. Cred ca si acum este filmul preferat, sau pe aproape.

    Dupa care ma pune Scaraotchi sa citesc cartea ca, asa cum se intampla si cu Numele Trandafirului sau mare parte din “hecranizari”, tre’ sa fie buna.

    A fost scrisa ca de un agent de politie semianalfabet. M-a lasat pur si simplu masca, eu, beata moarta cred ca scriam mai cu “seva”.

    Asa ca am inca o mica retinere, desi cuget ca un “accident” ca si cartea aia nu tre’ sa fie definitoriu pentru carti-filme. Deci probabil ca mi-as manca neste ore de viata citind cartea. Cartile de fapt, acum ca mi-ai deschis apetitul pentru inca una.

    Sa nu vorbim de film .. iar mi-e pofta sa il vad.

  • Stefy

    vaiiii :X deci, si eu am citit ambele carti,chiar am fost foarte curioasa sa vad cum e (am terminat adevarata viata de gheisa prin toamna), care e diferenta. Cum spunea si tu la suflet imi ramane “Memoriile unei gheise”, probabil si din prisma faptului ca e o capodopera literara, nu doar relatari facute ca un “document” cum spunea tu. Insa si “Adevarata viata de gheisa” imi place, mi-e draga si poate citind-o, am inteles anumite lucruri pe care poate nu le-am inteles sau mi se pareau altfel. Ce-i drept “Memoriile” am terminat-o iarna trecuta, dar oricum ramane printre cartile mele preferate
    ps: de cartea “Adevarata viata de gheisa” am aflat citind pe Internet si desi am cautat-o in format word (eu stand intr-un oras mai mic si neavand o librarie k-lumea), dar pana la urma cu prima ocazie am cumparat-o si sincer nu am regretat. Asa cum nu am regretat nici cu “Memoriile”

    @Dojo sincer…dupa ce citesti cartea si vezi filmul filmul nu ti se pare asa special. mi-a placut culoarea data si mai ales ca a fost exact asa cum mi-am imaginat eu, insa…nu se compara de nicio culoare, modul cum am savurat cartea si modul cum am savurat filmul. Bine, stiam tot ce urma si chiar unele replici, dar oricum, e film bun, dar cartea e de 1000000 de ori mai buna…tot timpul asa e 😀

  • Tomata

    @ dani –> Destul de. 🙂

    @ Claudel –> Mmmm, n-as merge pana acolo. Geishele au parte doar de un barbat, maxim doi in viata, in timp ce prostituatele… nu ii mai pot numara. 😛

    @ Oana –> As fi facut mai multe comparatii intre ele, da’ dupa-ai nu mai citea nimeni cartile ca afla de aici. 😛

    @ costina –> Parca e cam greu sa accepti ca o carte care ti-a placut are si varianta adevarata. Adica stim ca unele romane sunt fictiune pura, da’ nu vine nimeni sa ne demonstreze ca nu sunt adevarate.

    @ Kabool –> Multumesc. Am facut-o, inainte sa fie leapsa. 😛 Maybe next one.

    @ Dojo –> Sunt de acord cu Stefy, cartea e mai buna ca filmul. Cel putin pentru mine asa a fost. Nici n-am avut rabdare sa ma uit pana la final, ca ma cam plictisea. Sunt carti care ciobesc imaginea filmului si filme care innegresc povestea cartii.

    @ Stefy –> Si eu am aflat tot de pe internet si de la schimb de carti ca exista o replica si ma gandeam ca odata o sa o citesc. N-a trecut prea multa vreme, adica vreo juma’ de an cred.
    Nici mie nu mi-a placut filmul asa mult. Dar sa stii ca nu tot timpul cartea e mai buna ca filmul. Pot sa-ti dau exemplu Tinerete furata: filmul e incomparabil mai bun ca ea. 😛

  • Camelia

    Claudel…tin sa te contrazic in comentariul tau din March 3rd, 2009.

    Sa fi o geisha nu inseamna sa fii o prostituata.
    O geisha nu face nimic mai mult decat sa isi distreze clientii prin dans si conversatie,sau jucand diferite jocuri.
    In plus…obi-ul geishelor este legat in spate.Este un detaliu destul de important.

    Gratia unei geishe este foarte diferit.

  • Bianca

    Ce bine imi pare ca am gasit blogul tau!Imi place foarte mult cum scrii.
    Si sa fiu “la subiect”,e clar ca eu locuind in Japonia,prefer varianta adevarata a povestii.

  • Tomata

    @ Bianca –> Multumesc mult de aprecieri 🙂

    Da, ca document, varianta asta e mai importanta, dar ca valoare literara… mie nu prea mi-a placut scrierea… :-s

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge