Ce-ti poate vinde un copil? (I)
Dragalas de tot mi s-a parut blurb-ul lui Bloo in care povesteste despre primul ei job. Cum aveam si eu ceva asemanator prin drafturi (naiba mai stie pe unde) si cum m-as fi intins nepermis de mult intr-un comment la ea pe blog, am hotarat sa va spun tuturor despre primele mele joburi. Ca au fost mai multe pana sa ma angajez cu acte in regula.
Crizanteme cu 50 de bani
Intr-o toamna friguroasa, pe cand aveam vreo 5-6 ani, satula de jocul cu papusile si de alte copilarii m-am hotarat sa ma fac mare si sa devin vanzatoare. De flori. Mai exact de crizanteme pentru ca paleta era destul de larga in gradina din spatele blocului. Eu si cu o vecina, cu un an mai mare ca mine, (aceeasi care atunci cand ne jucam de-a doctorul mi-a bagat acul in burta) am purces la cules floricele. Am incropit niste buchetele ca vai de capul lor si ne-am plantat in fata blocului cu taraba. Pentru o imagine mai clara: o punga de nylon desfacuta pe lung, asezata pe trotuar, pe ea: 4-5 buchete de crizanteme aproape ofilite si langa ele o farfurioara pentru bani. Goala ca inca nu cumparase nimeni. O tanti ne-a certat ca am distrus florile, un mosulica ne-a cumparat doua. Am facut 50 de bani. Ne-am strans sandramalele si ne-am lasat de meserie.
Postere si bratari de ate
Etapa a doua a micilor mele afaceri s-a desfasurat in scoala generala. Cum va spuneam ieri, fana inraita Backstreet Boys cautam tot felul de modalitati sa fac rost de postere. Pe care oricum nu le lipeam pe pereti ca n-am avut voie, insa le tineam clasate in folii de plastic si ma uitam zilnic la ele. E si asta o forma de veneratie. Cand resursele mele au ajuns la sfarsit, cum ai mei nu prea ma mai sponsorizau, am avut solutia la indemana. Cumparam reviste si posterele ce nu-mi trebuiau le vindeam la scoala cu pretul revistei. Apoi mai primeam Bravo din Germania, mi-l luam si pe ala unguresc si aveam de unde sa vand. Si vindeam pe bani frumosi.
Apoi am descoperit mestesugul impletirii bratarilor de ate. Experta am devenit in putin timp, ate primeam de la mama mea, care era croitoreasa si avea de-alea mai groase pe niste culori de ameteam pe toata lumea. In V, in romb, in diagonala, cu gaura, cum vreti voi, imi ieseau adevarate piese de muzeu. Si le vindeam. Cu 6000 de lei bucata. Daca era mai groasa si pretul era mai mare. :)))
S-a terminat si cu posterele cand am inceput sa ma uit dupa baieti adevarati si nu dupa aia de la televizor.
Episodul II maine
Te-ai oprit si tu la partea cand era vorba de baieti adevarati:)Asteptam continuarea…
cum vindeai tu crizanteme, eu facusem magazinas de bomboane. A fost nevoie de-o investitie de cateva zile si de vreo 3-4 asociati.
Apoi faceam haine de papusi, pantaloni mai exact, pe care-i dadeam contra tot felul de sume. Eram singura care stia sa faca pantaloni de papusa 🙂
Asteptam episodul 2
Stai-stai! Cum adica ti-a bagat acul in burta? :O
Prin povestea bratarilor cu ate am trecut si eu. Ocazional mai trec si acum 🙂 Doar ca in pierdere ca nu ma lasa inima sa cer bani pe ele.
Eu tin minte ca vindeam impreuna cu prietenii de la bloc, in piata din zona, legume si fructe furate de prin gradinile din jurul blocului. “Marfa” era frumos aranjata pe niste ziare pe jos si uneori chiar vindeam. Desigur totul s-a terminat cand m-am pomenit la usa cu niste proprietari de gradini nervosi.
Da chiar asa…cum e cu acul in burta???
se pare ca tomatele si verzele au in comun mestesugul bratarilor din ate! si eu, cand mergeam la sat faceam sute de bratari din ata colorata!!
Afacerista mica ce esti 😆
Ma rog, erai 😛
PS Cum sunt bratarile de ate??? Sa mor de le stiu 🙁
Pai tu ti-ai gresit vocatia :)))
🙂 draguta draguta copilaria. e buna de leapsa asta cu antreprenoriatul pana in 18 ani 🙂 si eu am facut bani muncind in sat la scos bulbi de lalele, sau din vandut rosii cu tasul la poarta 🙂
offtopic: te invit sa vezi despre actiunea cu care m’am laudat http://implica-te.com/2008/11/19/ziua-mondiala-a-comemorarii-victimelor-traficului-rutier-2/
Foarte tare.Cand eram mica,vindeam in fata blocului lucrurile din casa care nu-mi mai trebuiau: jucarii,haine de papusi,bratari,inele,etc:)Mai cumparam si dulciuri care nu se gaseau la magazinele din apropiere si le vindeam un pic mai scump:D Multumesc ca mi-ai adus aminte de lucrurile astea:) te pup
U.. suna interesant faza cu bratarile.. mi-ar place si mie sa invat. Ar fi fain sa faci un tutorial 😀
@ Andrei Bugeac –> Cum ziceam… nu am promis nici o poveste cu baieti. 😀
@ Kidha –> Aaaa, voi erati mai evoluati. 😛 Apropos de pantalni de papusi, aveam o tehnica de croiala de te umfla rasul. Intotdeauna un crac iesea mai ingust decat celalalt.
@ Jul –> Cand ne-am jucat de-a doctorul a hotarat prietena asta a mea ca ma doare burta si ca tre sa ma vindece. :))) Si m-a injectat cu o seringa adevarata. 😛
@ Liana –> Ce frumos! Eu nu am mai facut demult una si nici nu cred ca mai imi aduc aminte cum se fac cele in V sau in romb. Eram indemanatica pe vremea aia, insa acum…
@ NEOX –> :))) Pai „marfa†intotdeauna era una ciordita de pe undeva. Noroc ca la mine, florile erau din gradina bunicii mele. 😛
@ Andrei Bugeac –> Idem Jul. 🙂
@ Flavia –> Mai stii sa faci?
@ Ciupercutza –> Inca mai sunt. Daca gases ceva din ce sa scot bani… Numai cu blogul nu-mi iese. :))) Paaai, bratarile de ate sunt cumva impletite… n-am nici o poza sa iti arata. 🙁
@ Alice –> Eh… e vreme oricand sa ma reapuc de vreuna dintre activitatile astea.
@ costina –> ai vandut rosii? Au ajuns pe maini bune? Merci de link. E o actiune laudabila. Sper sa reusesti sa tragi semnalul de alarma.
@ Laura –> :))) Ce tare! Ca la americani yard-market, sau cum ii zice?
@ Dianora –> Pf… de parca io mai imi aduc aminte. Am „furat†si eu mestesugul de la o fosta colega de generala.
Uau! Revistele Bravo din Germania…am si uitat de ele.Cred ca a trecut o caruta de ani de atunci. Hmmm, nostalgia bat`o vina