Kefless

Vorbeam aseara cu Maria pe mess si unul dintre subiectele de discutie era povara mea cea mai grea de anul asta, pe numele ei: masteratul.

Ma gandesc cu groaza ca trebuie sa imi fac afurisita aia de dizertatie si nu am nici un chef, nici o chemare, nici o dorinta sa ma apuc de ea. Nici macar nu stiu pe ce subiect sa o fac si mailul profesorului cu cateva indicatii imi pare scris in sanscrita si ma apuca tremuratul (de nervi) numai cand stiu ca tre’ sa gandesc, sa pun laolalta o lucrare de minim 60 de pagini. Ca m-a pus ăl cu coarne sa mai fac si un masterat, mai ales dupa 8h de lucru. Si sincer mi s-a cam luat. Cred ca mi-am consumat toata energia alocata invatatului in primii 16 ani de scoala si tot ce a urmat dupa ei a fost un lung sir de amanari, trisari, lamentari si lipsa de chef. In perioada asta am dat tot ce am avut mai bun in mine, m-am agitat cat de mult ma puteam agita. Dar, setea de invatat, de cunoastere, de aprofundat mi-a fost potolita odata cu licenta, sentimentul de a cunoaste un domeniu pana in maduva lui, de a straluci in ceea ce fac pe baza invataturii dobandite in scoala s-a pierdut undeva pe drum si sincera sa fiu, cred ca nu o sa il mai regasesc niciodata. Ma dispera gandul sustinerii unui examen, sustinerii unui proiect, elaborarii unei lucrari de lungi sau scurte dimensiuni si tot ce fac in privinta asta fac din obligatie, cu nervi si cu agasare. Nici la cursul foto nu ma mai duc cu drag, nici macar o recenzie nu pot sa fac dupa niste reguli elementare. Nu stiu de unde mi se trage aceasta respingere a tuturor constrangerilor de ordin instructiv. Poate daca as avea timp sa il dedic doar scolii, sa imi bat capul doar cu mersul la cursuri, ganditul proiectelor, poate starea mea de spirit ar fi alta.

Singura metoda de „cercetare” si de instruire e cititul. Doar in cazul asta ma pot concentra, o fac cu placere si nu am nici un nerv cand trebuie sa ma apuc.
Si daca  n-ar trebui sa platesc masteratul asta, cred ca nu m-as simti atat de prost ca nu-mi vine sa fac nimic pentru el. Insa cu banii aia, sa imi platesc macar diploma, ca oricum nu ma simt mai invatata dupa cum se face masterul la noi. Nu zic ca si asta e la fel… insa prea departe nu e.

PS. Cine traduce titlul? 😛